Suveranitatea, suveraniștii și despotismul retoric

Încă una cu suveranitatea și suveraniștii. Președintele României jură în mod solemn să apere suveranitatea țării. Asta ca să știți cine este suveranistul șef la București.

Problema mea nu este cu așa zisele ideologii vehiculate de jurnaliști, experți și influenceri - mai bine zis inventate de dânșii în forme care să se conformeze liniilor de propagandă. De fapt societatea românească și clasa politică sunt total dezideologizate, avem cel mult variante de populism etatist cu supralicitări care țin de interesele clanurile din spatele fiecărui om de paie pus în vitrină cu eticheta de lider politic. Analiștii patriei trag cu obuzierul după muște și câștigă toate bătăliile.

Adevărata problemă este despotismul retoric, felul în care sunt distorsionate cuvintele până la tâmpirea totală a spațiului public, crearea de valuri de isterie în jurul unor cuvinte lipsite de sensul lor real, dar care primesc în schimb o încărcătură magică. Suveranitatea nu poate fi subiect de dispută politică - adică dacă avem o confruntare politică reală între unii care susțin suveranitatea și alții care o neagă deja suntem rău de tot în afara Constituției. La fel, suveranitatea nu poate fi de mai multe feluri, una bună și una rea, suveranitatea este un atribut statal.

Despotismului retoric susținut de complicitatea jurnaliștilor, experților și influencerilor a vrăjit spațiul public până la nivelul la care cuvintele își pierd sensul. Și apoi ne întrebăm de ce a devenit dificilă comunicarea publică.