Deplină liniște sufletească și lumină

Să spun că "lucrez la relicvarii" nu acoperă deloc realitatea. Nu e o muncă, e deplină liniște sufletească și lumină, chiar de se întâmplă să mă trezesc și înainte de ivirea zorilor, iar soarele îl simt, nici nu-l văd. Aud doar egretele albe de pe lac, luându și zborul, ca în fiecare dimineață, spre a reveni pe înserat. Mă culc când mi-e somn, mă trezesc cu câte o idee și cuiele de la lăzile în care au fost îngropați morții sau bucățele din oasele lor îmi răsar, cele neapărat potrivite, în lăcașurile pe care le-am săpat în lemnul poleit cu foiță de aur. 

Nici de aș reuși să scriu cu litere de aur, pe foiță de aur, nu aș reuși să mi descriu fericirea fiecărei zile și să le mulțumesc celor ce mă înțeleg. Și care mă ajută, precum doamna Luminița Dumitriu, care a trimis o donație de 250 de lei, chiar când lucram la un nou relicvariu și soția mea mă fotografia, pe furiș, în zorii acestei noi zile. O zi închinată și ea, ca atâtea altele, celor din morminte fără cruce, dar cu inimi în cer, care bat ca să se miște lumea mea în jurul lor.