Pentru analfabeții funcțional care susțin făcătura liberticidă zisă ”Legea Vexler”: NU există răspundere penală ”colectivă”, prin apartenență, ci doar individuală. NU există condamnare pentru idei sau apartenență, ci numai pentru fapte. Adevărul judiciar e altceva decât propaganda extremiștilor de stânga

S-au mobilizat toți neaveniții să facă pe specialiștii în problema justiției anilor 1940-1950 și să debiteze toate prostiile în apărarea Legii Vexler.

NU există răspundere penală „colectivă”, prin apartenență, ci doar INDIVIDUALĂ. 

Simpla apartenență la o organizație NU atrage răspunderea penală pentru fapte comise către alți membri sau simpatizanți ai organizației. 

Nici măcar membrii NSDAP (partidul nazist) sau ai SS (organizația paramilitară responsabilă de o serie de atrocități) nu au fost urmăriți și condamnați cu toții, chiar dacă organizațiile în cauză au fost declarate drept criminale.

Se face distincția între persoana juridică și indivizii care au avut de-a face cu ea.

Fiecare caz a fost judecat INDIVIDUAL, s-a măsurat întotdauna aportul și implicarea INDIVIDUALĂ în săvârșirea de crime împotriva umanității, crime de război sau în acte de genocid. 

Urmărirea penală se face mereu, la început, față de FAPTĂ, și se caută autorul sau autorii faptei. Care sunt anumite persoane clar determinabile INDIVIDUAL.

Răspunderea penală se INDIVIDUALIZEAZĂ.

Nu există condamnare pentru idei sau pentru apartenență. 

Așadar, nu există o dezbatere „mare”, generală. Discuția se poartă pe fiecare persoană în cauză. Un INDIVID nu poate fi considerat criminal din oficiu pentru că a fost la locul nepotrivit sau pentru că a fost membru ori simpatizant al unei „organizații criminale”. 

Dacă tot se consideră că PCR a fost un partid criminal, de ce nu i-am considera pe toți foștii membri de partid drept criminali, nu?

Părerologii de serviciu nu știu nimic despre cadrul de judecare al responsabililor pentru faptele anterior menționate după cel de-al Doilea Război Mondial, nu știu nimic despre justiția represivă sovietică sau despre justiția penală de tranziție, se vede clar că nu au citit nici măcar verdictele Tribunalului de la Nurnberg, cu atât mai mult, nici Acordurile de la Londra din 8 august 1945.

Dar ei își dau agresiv cu părerea și opiniile lor sunt colportate cu diligență de presa aservită Regimului.

La cât analfabetism funcțional există, mă aștept să fiu acuzat că acesta este un text pro-nazist, pro-fascist.

Nu, este pro-justiție, pro-stat-de-drept! Știu că adevărul judiciar sună șocant pentru cei obișnuiți cu propaganda, dar în situația de față lucrurile sunt clare.

Vă rog distribuiți, ca să înțeleagă toată lumea aceste aspecte. Vor urma și alte lămuriri necesare.