Comunismul rămâne esența a tot ceea este urât pe lume. O ideologie născută dintr-o utopie care sfidează limitele condiției umane și care pretinde a fi avangarda unui, parafrazându-l pe Blaga, "transcendent care coboară", însă exact pe inversul sensului înălțării omului prin îndumnezeire despre care vorbea marele filosof român.
Comunismul este milenarismul predicatorilor apocaliptici care caută mileniul de pace și paradisul terestru nu doar în exteriorul oricărei logici divine, ci în deplin răspăr cu sensul mântuirii pe care Hristos l-a împărtășit lumii. În fond, marxismul este o religie seculară, întemeiată pe minciună, teroare și cruzime, la fel de sănătoasă precum cucuta ori mătrăguna și desprinsă de oricare sens ontologic, în esență, o tentativă perfidă de refondare a umanității pe o "mistică" seculară, de manifestare materialist-dialectică din care transpare fausticul profeților mincinoși care dau frâu liber celor mai teribile și josnice energii ce se pot dezlănțui la nivelul omenirii.
Terorismul, represiunea și brutalitatea fazei așa-numite "revoluționare" a marxism-leninismului este expresia obsesiei sectei ideologice comuniste de a replica, în extremismul beznei ideologiei materialiste, ceea ce Biblia denumește drept Apocalipsa.
Iar obiectivul utopiei comuniste, "omul nou" care rezultă din teroare, reeducare și îndoctrinare nu face decât să fie o maimuțăreală hidoasă a omului care, prin credință, mântuire și adevăr, ajunge a se înnoi pe sine însuși și a atinge devenirea prin ridicarea sa, întru viața cea de-a pururea, mai presus de rele, păcate și tot ce este efemer.
"Omul nou" al comunismului este un om căzut și îndreptat împotriva esenței divine din sine însuși, un om rupt de reperele identității sale profunde și, mai presus de orice, este omul care îl provoacă pe însuși Dumnezeu, într-un exercițiu de trufie care nu face decât să răstoarne sensul vieții și al lumii.
Niciodată înapoi în comunism, niciodată "înainte" în neo-marxism!