Cum am fost decorat de Ion Iliescu

Am primit mai multe distincții în viața mea. De la Regele Mihai, Medalia Pentru Loialitate. De la președintele Constantinescu, Ordinul Serviciu Credincios, în grad de comandor. Și multe alte onoruri, diplome laice și bisericești. Dar, prima distincție am primit-o de la Ion Iliescu, la finele anilor '90.

Lucram cu domnul Constantin Ticu Dumitrescu la legea privind deconspirarea Securității, ceea ce m-a adus în atenția presei, iar un coleg jurnalist, Christian Levant, de la Evenimentul Zilei, m-a întrebat dacă, în perspectiva legii, președintele Ion Iliescu va fi găsit colaborator al Securității. Găsisem deja mai multe documente în arhiva Comitetului Central al PCR, care arătau o strânsă legătură între Iliescu și Securitate, inclusiv stenograma unei discuții pe care el, la începutul anilor '70, a avut-o cu comandanții de la vârful Securității, pe când era ministru al Tineretului. Le cerea atunci securiștilor să nu îi mai aresteze și ancheteze pe tinerii protestatari și pletoși, că să nu mai dea apă la moară Occidentului, ci să i dea pe mâna UTC-ului, pentru a fi trimiși pe șantiere, la reeducarea prin muncă. 

Am vorbit și de perioada în care el a fost prim-secretar la Iași, calitate în care nu numai formal, timp de patru ani, a coordonat organele de Securitate locale. 

Când a avut prilejul, Cristi Levant l-a întrebat pe fostul președinte cum comentează spusele mele. Și atunci fostul președinte, furios cum ziaristul mi a spus că nu l-a văzut vreodată, m-a decorat cu epitetele de "cretin și obraznic". Știrea a apărut atunci pe prima pagină în EVZ. Furia lui mi-a întărit ceea ce știam: mai mult decât la valorile materiale, Iliescu a prețuit întotdeauna valoarea simbolică a posterității sale. Raiul, pentru el, nu a fost niciodată în cer, ci în cărțile de istorie. Ori iadul. Dar, iarăși, și aici problema e la judecători. Iar în cazul istoriei, judecățile vor aparține oamenilor. Într-o lume care nu a fost capabilă să judece în 35 de ani vinovăția sa asupra victimelor de la Revoluție și Mineriadă e greu de presupus că istoricii îl vor judeca cu celeritate și îi vor găsi vreo vinovăție. Iar oamenii, ei bine, oamenii îl vor aprecia, foarte mulți, ca pe Ceaușescu, despre care aproape 70% dintre respondenții unui sondaj de opinie au o părere favorabilă. Formal, nu vor greși prea mult, dar adevărul, omenesc și istoric, va rămâne în altă parte. 

Singura judecată dreaptă se va face, totuși, în cer. Acolo își va primi și Ion Iliescu dreapta distincție.