"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ion-Andrei Gherasim, fostul șef de cabinet al regretatului Corneliu Coposu, în prezent președinte executiv al Fundației care poartă numele marelui om politic, a anunțat, joi dimineață, trecerea la cele veșnice a Steluței Lucia Rodica Coposu, sora cea mică a Seniorului.
Corneliu Coposu a avut patru surori, dar cele mai cunoscute în spațiul public datorită implicării civice de după 1990 și mai ales după moartea seniorului din 11 noiembrie 1995, au fost Rodica Coposu și Flavia Bălescu-Coposu (imagini și detalii mai jos), care s-a stins în 2021, la vârsta de 97 de ani. Celelalte două surori ale marelui lider țărănist au fost Cornelia-Veturia, născută în 1911 și decedată în 1988, și Doina Coposu, născută în 1922, care a murit în martie 1990. Toate surorile Coposu, dar și soția lui Corneliu Coposu, Arlette (decedată în 1966, la vârsta de 51 de ani), și mama acestuia au fost victime ale brutalității regimului comunist criminal (detalii mai jos).
Redăm integral anunțul domnului Gherasim:
„Cu sufletul zdrobit de durere, vă anunț că în dimineața zilei de 7 august 2025, doamna președinte a Fundației Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului și ultima pe linie directă din greu încercata familie Coposu, STELUȚA LUCIA RODICA COPOSU a urcat la Cer să-i întâlnească pe toți cei dragi ai săi.
S-a născut la 26 septembrie 1932, în comuna Bobota, jud. Sălaj. „Rodi s-a născut sub semnul Balanței, care nu i-a fost favorabilă și care, arareori, a înclinat în favoarea ei. Venirea ei pe lume a fost marea bucurie a vieții mele. Dumnezeu mi-a dăruit o jucărie vie de care am beneficiat trei ani neîntrerupt (până în momentul când a plecat la liceu, la Beiuș - n.n.). Îmi amintesc și eu (și spuneau și părinții) că a fost copilul cel mai cuminte și cel mai puțin pretențios dintre noi, pregătită parcă pentru viața ce o aștepta. Era veșnic surâzătoare, cu un păr bogat blond și ondulat și cu două gropițe mici, veșnic prezente pe fețișoara ei veșnic surâzătoare” (Flavia Bălescu Coposu)
A urmat cursurile primare în 4 localități diferite: clasa I-a la Bobota, clasa a II-a, în comuna Coșlariu(jud.Alba), clasa a III-a în comuna Oarda de jos(jud.Alba) și clasa a IV-a, la Școala nr. 2 din Alba-Iulia.
A urmat Liceul de fete din Alba-Iulia (1943-1944) iar mai apoi între 1944-1947 Școala Centrală de fete din București. Între 1947-1951 a urmat cursurile Liceului de fete nr. 12(azi, Colegiul ”Titu Maiorescu”).
Între anii 1951-1956 a urmat cursurile Institutului Politehnic din București. Împreună cu sora sa, Flavia, a susținut familia din bursa primită ca elevă.
Între 1956-1991 a lucrat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București.
La 17 iulie 1996, împreună cu sora ei, Flavia Bălescu-Coposu, au decis să înființeze Fundația Corneliu Coposu, în memoria fratelui lor dispărut cu un an mai devreme
În anul 2009, alături de sora sa Flavia, a fost decorată de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, cu Crucea Casei Regale a României.
„Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței. Și-a dedicat întreaga capacitate materială și spirituală pentru folosul familiei și al tuturor celor care i-au cerut sprijinul. Generozitatea a moștenit-o de la mama, toleranța și dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata și de la Doina și se poate spune că a cules de la fiecare dintre noi calitățile pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor ce aveau nevoie” – Flavia Bălescu Coposu
Bunul Dumnezeu Să-i dăruiască iertarea păcatelor și Să-i aducă odihna cea veșnică!
Vă vom ține la curent cu data, ora și locul unde va fi oficiată slujba de înmormântare.”
Pe Rodica Coposu o puteți asculta AICI povestind despre domiciliul forțat care i-a fost impus lui Corneliu Coposu după 15 ani de temniță.
Corneliu Coposu a fost arestat la 14 iulie 1947 chiar în cabinetul său de la sediul central al Partidului Național Țărănescu împreună cu toată conducerea formațiunii. A executat în total 15 ani de închisoare și alți doi de domiciliu forțat, dar faptul că întreaga sa familie a fost supusă, în perioada în care acesta se afla în temniţă, unor persecuţii şi abuzuri abominabile este mai puțin cunoscut.
A doua zi după arestarea lui Corneliu Coposu, soţia sa, Arlette, a fost dată afară din casă. După câteva luni, mama Seniorului, Aurelia Coposu, a rămas fără pensie, iar surorile sale Cornelia şi Doina au fost date afară de la serviciu. Familia a ajuns, astfel, într-o situaţie disperată, pusă în situaţia de a se descurca doar cu bursele surorilor mai mici, Flavia şi Rodica.
Teroarea Securităţii nu a încetat nici după eliberarea lui Corneliu Coposu. Conform unor documente descoperite n arhivele CNSAS de istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, familia lui Corneliu Coposu a fost urmărită permanent, Securitatea având infiltrat un informator inclusiv la înmormântarea soţiei fostului lider ţărănist, Arlette, în decembrie 1966.
„Pe ziua de 15 dimineaţa (n.r. – iulie 1947), au venit la Arlette acasă şi-au dat-o afară. Au lăsat-o să-şi ia o valiză cu lucruri strict personale: cămaşă, papuci şi o pereche de pantofi şi gata (...) Şi restu’ tot ce a avut a rămas acolo: haine, îmbrăcăminte, lenjerie, veselă, tot, tot, tot“, îşi amintea Flavia Coposu.
Arlette a locuit alături de soacră şi de cumnate până în momentul arestării ei, în 1950, despre care surorile Coposu îşi aduc aminte cu lux de amănunte: „Pe Arlette au arestat-o la noi în casă. Erau îmbrăcaţi în civil. Au înconjurat casa şi au stat o zi şi o noapte la pândă. Şi pe toţi care au venit la noi i-au înhăţat. Mi-aduc aminte că venisem de la Constanţa şi a doua zi trebuia să mă întorc. Au vrut să-mi ia buletinul şi le-am spus că îi rog să nu mi-l ia pentru că mă întorc la serviciu. Dimineaţa m-au urmărit până în gară să vadă dacă plec la Constanţa“, povestea Flavia Coposu prin 2016.
În aceeaşi zi au arestat-o şi pe France, sora lui Arlette. Motivul arestării celor două era un pretex: erau acuzate de spionaj pentru Legaţia Franţei, unde lucrau cele două surori. La rândul ei, Rodica Coposu rememora arestarea cumnatei sale, Arlette: „Se întâmpla în 13 iunie 1950, de ziua Sfântului Anton. Când am venit noi acasă de la biserică, au intrat şi au făcut percheziţie (…) Şi a venit o mulţime de lume atunci la noi. Toţi au fost nevoiţi să dea declaraţie că nu o să spună la nimeni ce-au văzut“.
Rodica Coposu, mezina familiei, avea doar 15 ani în momentul arestării fratelui său, fiind elevă la Şcoala Centrală din Bucureşti. Pentru ea, anul 1948, când s-a adoptat o nouă reformă a învăţământului, după model sovietic, a fost unul de coşmar. Renumita Şcoală Centrală, înfiinţată de pe timpul lui Cuza, s-a transformat brusc în „Zoia Kosmodemianskaia“, iar copiii cu origine „nesănătoasă“ sau „alte categorii“ „nu erau demni să populeze acest bastion comunist“.
După adoptarea noii reforme a învăţământului, a urmat un examen de verificare a cunoştinţelor, prin care au fost marginalizaţi elevii proveniţi din familiile cu „origine nesănătoasă“. Rodica Coposu a fost umilită, prin nota care i s-a dat: „Am dat un examen de verificare a cunoştinţelor şi de unde eu aveam media peste 9,50, în clasa I, a II-a, a III-a, a IV-a (n.r. – cursul inferior de liceu de la vremea respectivă), 9,50 la capacitate din clasa a IV-a, în clasa a V-a am primit, după acest examen de verificare, nota 6,36. Şi am fost prima sub linia admişilor. Şi deasupra mea era repetenta noastră, corigenta clasei noastre, una Meliţă Elisabeta. Ea avea 6,37, eu 6,36. Şi deci n-am mai intrat la Şcoala Centrală“, relata Rodica Coposu.
După terminarea licerului absolvit cu media 10, Rodica Coposu a urmat cursurile Facultăţii de Energetică până în iunie 1956, reuşind să se angajeze imediat, pe post de tehnician la Institutul de Studii şi Proiectări, unde a lucrat până în 1991, când s-a pensionat. Mai multe detalii AICI
Seniorul alături de Rodica și Flavia Coposu
Rodica și Flavia Coposu alături de Ana Blandiana și de Ion-Andrei Gherasim
Ion-Andrei Gherasim alături de surorile Flavia și Rodica
