Pe lista scurtă a liderilor de dreapta pe care progresiștii îi urăsc de moarte este Giorgia Meloni, premierul Italiei din 22 octombrie 2022 (în medie, un premier italian rezistă în funcție circa 18 luni, ea are 34 de luni). Poate nu o urăsc atât de mult ca pe Trump sau ca pe Javier Milei, dar nu este departe.
De ce? Pentru că Meloni are un mandat de succes. Nu este un mandat perfect, fiindcă să reformezi o țară ca Italia se pare că este mult mai greu decât în Argentina, dar se bate și a obținut progrese remarcabile. Iar dacă liderii români de dreapta cred că Milei și Argentina sa sunt prea departe, eu le spun: atunci învățați de la Meloni.
Când a preluat puterea, din fascistă nu o scoteau. Presa progresistă o acuza că va abandona Ucraina. Nu s-a petrecut asta. Meloni susține Ucraina, îl ajută pe Zelenski și este o placă turnantă între UE, regimul de la Kiev și administrația Trump. Urmare a acestui joc politic de succes, se pare că Italia va fi națiunea care va coordona eforturile de reconstrucție a Ucrainei, un avantaj imens pentru această țară.
Meloni nu numai că nu a slăbit poziția Italiei în UE, cum a reușit premierul Ungariei, Viktor Orban, dar beneficiază din plin de avantajele Uniunii. Țara a absorbit deja circa 115 miliarde de euro din propriul PNRR și a îndeplinit 52% din reforme (România – 27%). Citeam, recent, că legendarele studiouri de film Cinecitta – unde au filmat Fellini, Coppola sau Scorsese – au atras o finanțare de 232 de milioane de euro din PNRR-ul italian și sunt acum complet modernizate.
Economic, Italia nu este încă pe deplin însănătoșită, dar merge bine: șomajul a coborât puternic față de 2018, creșterea economică este peste Germania, iar inflația este la doar 1,7% ( România – 6,6%).
Meloni s-a ciocnit de o opoziție dură, dar se bate să spargă barierele birocratice în calea firmelor și pune presiune pe magistrați să grăbească procedurile judiciare – două probleme care alungă investitorii. Și, exact ca și Donald Trump, ea a reușit să limiteze masiv migrația ilegală, care a scăzut cu 60% în 2024, față de 2023.
Un element ar trebui menționat: teoretic, AUR-ul simionist face parte din aceeași familie politică cu formațiunea Giorgiei Meloni. Dar se vede clar că Meloni nu are nici o legătură de substanță cu goarnele de la București ale Moscovei, goarne care, economic, au un program de tip Venezuela, nu de dreapta. Pe scurt, ce avem în fruntea Italiei? Un lider de dreapta, puternic, eficient și cu o vizibilitate externă care depășește cu mult forța economică a țării – urmare a unui joc inteligent între Casa Albă, Bruxelles și Kiev. George Simion nu are ce învăța de la ea, fiindcă el are altă agendă, scrisă cu caractere chirilice. Dar adevărații politicieni de dreapta ar trebui să memoreze această lecție.