Ceea ce se întâmplă în sistemul de educație nu este o reformă. Dimpotrivă, e o contra-reformă conservatoare

Practic sunt conservate toate structurile și rețelele de putere din sistemul de educație publică cu prețul unor reduceri haotice de cheltuieli. Singurele obiective reale sunt menținerea structurilor și rețelelor de putere care au falimentat sistemul de educație și o reducere bugetară absurdă care să dea bine când se va face lista realizărilor guvernamentale. Asta e tot.

Au fost ocolite cu o agerime de invidiat problemele fundamentale ale sistemului de educație:

– Disciplinarea și profesionalizarea corpului didactic, aducerea lui în secolul XXI, cursuri de educație digitală aplicată în pedagogie, testarea periodică a cadrelor didactice, concursuri reale pentru ocuparea posturilor

– Eliminarea influenței politice din sistemul de educație prin desființarea inspectoratelor școlare, „ambreiajul” dintre clasa politică și școli

– Măsuri pentru adaptarea sistemului de educație la scăderea demografică accelerată

– Rezolvarea aglomerației din școli, renunțarea la norma prin care spațiile educaționale au fost făcute cadou primarilor drept șpagă imobiliară

– Eliminarea balastului din curriculă, revenirea la științele fundamentale și scoaterea din școală a „activismului”

– Finanțarea școlilor conform legilor în vigoare, scoaterea lor de sub administrarea primăriilor

Dacă ar fi îndrăznit să abordeze fie și 50% din chestiunile de mai sus ministrul David ar fi fost un nou Spiru Haret, deocamdată a ales să conserve un sistem falimentar. Nu e nici o problemă majoră, oamenii se vor adapta la conservarea mizeriei.