"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Sistemul de stat de educație din România se prăbușește lent, dar sigur. Tinerii bine educați fug de cariera didactică, profesorii sunt tot mai îmbătrâniți, blazați (și radicalizați politic). Familiile cu bani dezertează din școlile de stat. Se plătesc sume uriașe la școlile private din România, între șase și 10-11.000 de euro pe an, dar părinții fac orice sacrificiu ca să ofere copiilor o educație bună, care să le ofere un viitor.
Sunt trei clase de profitori care țin sistemul de educație de stat, prăbușit:
a) liderii sindicali, clienți PSD, care câștigă salarii nerușinate (30.000 lei/lună, net, pentru sindicalistul Marius Nistor).
b) baronimea locală care „renovează școli”, adică sifonează banii publici spre firmele clienților și
c) conducerea politică PSD-PNL, care nu vrea o Românie educată și tineri înzestrați cu un aparat critic, ci iobagi pe moșiile sale.
Au fost tentative de a repara acest sistem de stat. N-au rezistat, fiindcă imediat ce PSD a venit la putere, a demolat totul, cu ură. Eu cred că s-a ajuns atât de jos încât nici un om realist nu mai poate crede că acest sistem poate fi reparat.
Nu scriu acum din perspectiva unui om de dreapta. Scriu cu gândul la mii de familii, părinți și bunici care vor să-și vadă nepoții la „școli înalte”. Scriu cu gândul la sute de mii de copii pentru viitorul cărora merită să ne batem. Cu gândul la aceștia îmi permit să insist: legiferați voucherele educaționale, care dau familiilor/copiilor posibilitatea să aleagă, școală de stat sau privată. Lăsați-le libertatea să aleagă.
Progresiștii vă spun minciuna că voucherele educaționale sunt o idee a dreptei, și mai adaugă și termenul de „extremist”. Este fals. Exact copiii din familiile defavorizate sunt astfel ajutați, fiindcă pot accesa școli private, eventual cu o relativ mică cofinanțare – dar aceasta poate fi acoperită prin burse sociale. Cine pierde? Da, școlile de stat pierd elevi. Dacă pierd elevi vor pierde finanțare, iar profesorii slabi ar putea fi concediați. Pierd sindicatele comunistoide care rămân fără membri disciplinați. Iar progresiștilor le ofer această mică lecție de istorie: voucherele educaționale au fost votate pentru prima oară în 1871, în Franța, care a realizat că pierduse războiul cu Prusia fiindcă avea o armată prost educată.
Aici, în SUA, propaganda progresistă urăște voucherele educaționale la fel de mult ca pe Trump. Google, bine controlat, vă va oferi doar opinii de stânga pe primele pagini de căutare dacă veți căuta studii despre aceste vouchere. Dar americanii știu mai bine. Sistemul este în plină extindere: era doar în Florida, în 2001, acum sunt 15 sau 16 state care-l aplică, inclusiv Texas. Președintele Trump a introdus și el o schemă de finanțare „school choice”. Sistemul funcționează, părinții îl susțin.
Eu cred că este clar ce vreau să spun: aceasta este reforma de care are România nevoie, în educație, vouchere. Adică libertate și concurență. Desigur, va fi un urlet uriaș, stânga va ieși în stradă, antenele vor anunța apocalipsa. Dar miza e prea mare – viitorul copiilor acestei țări – ca să mai amânăm mult schimbarea. Este nevoie însă de câțiva politicieni de dreapta, curajoși. Și nu știu unde sunt ei.
