"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Am trăit suficient de mult în România comunistă – chiar prea mult – ca să-mi amintesc cu claritate mitingurile în care se urla cu turbare: „Moarte capitaliștilor!”, „Moarte Americii!”, „Moarte burghezilor și chiaburilor!”. Pentru că stânga nu a cucerit niciodată puterea prin alegeri libere, ci prin crimă și violență – prin așa-zisele „revoluții”. Alegerile libere sunt, pentru ea, un instrument secundar, folosit doar în rarele cazuri în care este sigură că le poate controla sau frauda. Niciodată nu își asumă un scrutin cu adevărat liber.
De aceea vor să-l ucidă pe Donald Trump, fiindcă altfel nu-l pot opri. Trei tentative de asasinat în doi ani, cel puțin: 13 iulie 2024, când glonțul l-a rănit; 15 septembrie 2024, când un bărbat înarmat a pătruns pe proprietatea lui Trump, și acum, când un profesor californian a fost la un pas să intre în încăperea în care era organizat Dineul Corespondenților.
Doar președintele republican Gerald Ford a mai avut parte de două tentative de asasinat în decurs de două săptămâni.
Însă tot tentative de eliminare fizică a lui Trump au fost și atacurile sub o aparentă formă legală, perchezițiile FBI, plângeri și acuzații aberante, plus nenumărate procese penale care se judecau în fiefurile progresist-democrate. Pur și simplu îl doreau la pușcărie și acolo să-l „sinucidă”.
Asta e stânga, comunismul: ură și violență. Javier Milei spunea bine despre comunism că este o boală mintală. „Dacă le cedezi un centimetru, te vor distruge!”, arăta președintele Argentinei, care știe despre ce vorbește și cu cine se bate.
Știrea bună este că de câte ori trag după Trump, îl consolidează. Ar fi învins-o pe Kamala Harris oricum, dacă alegerile erau libere și corecte. Dar, după ce stânga a încercat să-l linșeze – fie cu gloanțe, fie folosind noul KGB al lui Biden et. co – Trump a zdrobit.
Problema este că stânga radicalizată nu se va opri din tentativele de a-l ucide. Va reuși? Nu vreau să mă gândesc la reacția poporului american.
