"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Charlie Kirk schimba fața Americii. Se ducea acolo unde erau cele mai brutale bastioane progresiste, în universități, și discuta. „Prove me wrong”, cerea el. Dar nu reușeau să-l învingă, în discuții libere. Convingea! Progresiștii pierdeau. Tot mai mulți tineri veneau spre Donald Trump și spre valorile pe care se bazează acest președinte.
Așa că l-au ucis.
Nici nu trebuie să fim foarte surprinși. Acesta este argumentul suprem al stângii, de peste 100 de ani. De două ori au încercat să-l omoare pe președintele Trump, dar, printr-un miracol, acesta a scăpat.
Dar stânga n-a fost mulțumită că l-a lichidat, fizic, pe Kirk. I-a organizat un al doilea linșaj, moral. I-a scos din context unele afirmații, le-au manipulat, au inventat altele, și apoi au spus că singur și-a atras pedeapsa. Că și-o merita: „He had it coming for what he done”! Și, de fapt, ce a făcut Kirk? Vorbea. Atât. Calm. Zâmbind. Niciodată nu am văzut atâta ură împotriva unui om mort. Până și copiii lui Kirk au fost invocați de un așa-zis gazetar din România, care jubila la gândul că aceștia vor putea vedea filmările cu momentul în care tatăl lor era împușcat.
Spre deosebire de România, aici, în SUA, societatea, în primul rând oamenii de dreapta au răspuns extraordinar. Cu cât stânga urla mai tare, cu atât mai pașnic și mai frumos era răspunsul oamenilor de dreapta. Flori, lumânări și rugăciuni.
Vă mai amintiți ce proteste violente, soldate cu morți nevinovați, a organizat stânga la moartea lui George Floyd? Au ars, au distrus, au ucis. Dreapta a văzut, a reținut și a reacționat, acum, complet diferit.
Progresiștii au pierdut. Au ucis un om, dar se vor ridica zeci care să-i ia locul. Oameni care au înțeles virtuțile dialogului – „Prove me wrong” – și care știu că au argumente care să le susțină ideile. Comuniștii au încercat să schimbe lumea (în folosul lor) folosind pistolul, Kalashnikovul sau tancul. Au eșuat. Dreapta schimbă lumea folosind puterea ideilor și a cuvântului.
