"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O profesoară în vârstă de 55 de ani, de etnie uzbekă, care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în regiunea autonomă chineză Xinjiang, iar acum locuiește în Olanda, a vorbit pentru publicația Current Time despre situația îngrozitoare a uigurilor din China.
Kalbinur Siddiq a predat mai mulți ani limba chineză în școlile din regiunea Xinjiang, iar apoi în așa-numitele campusuri de reeducare chineze, unde a fost martoră a tratamentului inuman aplicat uigurilor și altor minorități. După ce a reușit să scape din China, ea a depus mărturie în fața Tribunalului Internațional Uigur, dar este îngrijorată pentru soțul și rudele ei, despre care nu mai știe nimic, deoarece nu au putut pleca din țară.
Kalbinur a povestit pentru Current Time că a absolvit liceul și universitatea în capitala regiunii, în Urumqi, unde a predat apoi chineza la școala primară timp de 30 de ani.
Din martie 2017, a fost obligată să predea limba chineză în campusul lagărului pentru bărbați din Urumqi timp de șase luni, apoi a lucrat alte șase luni în campusul pentru femei. Campusul bărbaților este o clădire cu patru etaje care adăpostește mai mult de șapte mii de bărbați, printre care sunt și personalități religioase, scriitori și artiști, a relatat Kalbinur.
"Înainte de a începe să predăm, am fost puși să semnăm un document care spunea: v-am adus pentru a-i învăța pe analfabeți. Dar când am ajuns, am văzut că acea clădire era înconjurată de fire electrice. Sunt gărzi înarmate afară, în clădire și pe coridoare. Când intri, ai impresia că te afli pe un câmp de luptă. În fiecare celulă sunt 30-40 de prizonieri care dorm în camere strâmte. Ei se întind direct pe ciment. Li se dă o pâine chinezească și supă. Prizonierii sunt schimbați constant. Unii sunt luați, alții sunt aduși", a zis profesoara.
"Aceste locuri sunt numite centre de reeducare. Dar prizonierii stau încătușați în sălile unde se țin cursuri, la mese și scaune mici. Aceștia pot fi chemați la interogatoriu în orice moment - fie că este oră de curs, oră de culcare sau ora prânzului. În timpul interogatoriilor, care durează de la o jumătate de oră la o oră, țipetele și plânsetele lor se aud în toată clădirea. Gardienii chinezi îi torturează cu tasere, căști electrice, ori îi pun în scaune electrice. Printre prizonieri se află personalități religioase, personalități publice, artiști, scriitori, intelectuali, care nu au comis nicio infracțiune. Vina lor este că sunt uiguri. În așa-numitele centre de reeducare ei sunt pur și simplu distruși în tot felul de moduri", a continuat Kalbinur.
Kalbinur Siddiq a lucrat, apoi, începând cu septembrie 2017. și în lagărul pentru femei din Urumqi, unde sunt închise aproximativ 10.000 cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani. Între ele sunt și câteva ce au peste 40 de ani, ori chiar 70 și 80 de ani.
"Toate femeile au părul ras și poartă haine de închisoare cu un număr pe ele. Lunea nu se fac cursuri. Li se administrează medicamente necunoscute, li se fac injecții, li se recoltează sânge. Multe nu mai au menstruație. Gardienii le umilesc în diverse moduri. În conformitate cu politica lagărului chinez, ele sunt conduse la infertilitate prin medicamente și intervenții chirurgicale. În 2019, într-un spital din Urumqi, fetele au fost supuse cu forța unei intervenții chirurgicale care le-a privat de capacitatea de a naște. Timp de șase luni, am asistat la acest abuz oribil și nu l-am putut suporta. Am văzut chiar și moartea unor fete. Văzând toate acestea, nu am mai putut suporta, m-am îmbolnăvit și am ajuns la spital. Așa am părăsit tabăra", a povestit Kalbinur pentru Current Time.
"Este greu să suporți discriminarea și distrugerea fraților și surorilor noastre uiguri din lagăre. Pentru că nu îi poți ajuta, nu le poți da speranță, nu le poți spune că după șase luni de așa-zisă educație vor fi eliberați. Trebuie doar să privești cum sunt umiliți. Nu poți spune soțului/soției sau altor rude, nu poți împărtăși cu prietenii sau colegii, pentru că te pun să semnezi un document de confidențialitate chiar de la început. Ne plimbăm în tăcere, ascundem toate ororile pe care le-am văzut, plângem în tăcere, nu putem dormi, iar din cauza insomniei începem să ne îmbolnăvim", a descris Kalbinur Siddiq felul în care se simt cei care lucrează în lagăre.
Și rudele celor care lucrează în lagăre sunt controlate de serviciile de securitate. Astfel, în casă cu Kalbinur locuia timp de o săptămână pe lună un bărbat pe care autoritățile îl numeau "responsabil" pentru ea și rudele sale.
"Ceea ce este și mai înfricoșător este că, în conformitate cu politica chineză, ți se atribuie o persoană care devine responsabilă pentru tine, care locuiește în casa ta. Ni se spune: China l-a născut odată cu tine. El ține un caiet roșu în care notează totul: ce mâncăm, pe unde mergem, când ne spălăm, când ne culcăm. În fiecare lună vine la voi acasă și stă cate o săptămână. Noi trebuie să trăim așa cum ne spune el să trăim. În timpul acelei săptămâni, suntem obligați să ne supunem politicilor lor, conform instrucțiunilor omului desemnat. Astfel, guvernul chinez răspândește umilința chiar și în case. Acest lucru este greu de suportat", a povestit profesoara de etnie uzbekă.
Dar Kalbinur Siddiq a reușit la un moment dat să plece în Olanda, datorită naționalității sale, fiind uzbekă. Soțul ei a trebuit să rămână în China, fiind uigur.
"În afară de soțul meu, mai am șase frați rămăși acolo. În 2021 autoritățile chineze m-au divorțat forțat de soțul meu înstrăinat. M-au amenințat, au încercat să mă forțeze să le deservesc. Am refuzat. Mi-au oprit alocația, mi-au sigilat casa. Nu am nicio legătură cu rudele mele. Guvernul chinez face presiuni asupra rudelor noastre prin diverse metode, uneori ducându-le la moarte. Acum nu mai am niciun contact cu fostul meu soț sau cu alte rude. Nu știu cum trăiesc", a precizat profesoara.
"Guvernul chinez va fi făcut de rușine în fața întregii lumi. Nu va putea ascunde faptul că uigurii au fost exterminați. În ultimii ani, pare că politica Beijingului a devenit mai blândă, că granițele se deschid și că unii uiguri din străinătate se întorc în țara lor natală, dar acest lucru este doar un spectacol. Este doar propagandă pentru a face China să arate mai bine în lume. Invită artiști și personalități celebre din străinătate, prezintă condiții false și propagandă. Nu ar trebui să le credem, nu ar trebui să cedăm propagandei lor. Toate aceste orori din lagăre continuă, exterminarea oamenilor nu s-a oprit, opresiunea continuă, nu trebuie să uităm acest lucru", a mai spus Kalbinur pentru canalul Current Time.
