Clarificare doctrinară sau manevră strategică? Schimbarea de statut a PSD

Decizia conducerii PSD de a modifica statutul partidului, eliminând termenul „progresist” și introducând o formulare centrată pe „valorile naționale, religioase, tradiționale și culturale”, marchează o repoziționare discursivă semnificativă, dar nu neapărat o transformare doctrinară profundă. Gestul trebuie înțeles în logica adaptării strategice a partidului la dinamica actuală a electoratului și la competiția crescută pe zona valorilor conservatoare.

Din punct de vedere politic, această „clarificare identitară”, așa cum o numește conducerea PSD, pare mai curând o confirmare formală a unei tendințe deja consolidate în discursul partidului din ultimii ani. În plan retoric, PSD a început treptat să împrumute teme din registrul naționalist și tradiționalist, apelând la simboluri religioase, la motive ale unității naționale și chiar la accente eurosceptice atunci când contextul politic o permitea. Prin urmare, eliminarea termenului „progresist” din statut nu marchează o ruptură, ci instituționalizarea unei direcții deja asumate la nivel discursiv.

Privită prin această prismă, schimbarea statutului nu reprezintă atât o redefinire doctrinară, cât o operațiune de marketing politic. Ea vine în contextul în care PSD încearcă să recupereze segmente de electorat care s-au îndreptat către AUR, un partid care monopolizează în prezent discursul naționalist și religios. Recunoașterile venite din partea liderilor PSD privind sprijinul acordat AUR la alegerile precedente, coroborate cu poziționările ezitante față de reformele statului în cadrul guvernului Bolojan, conturează imaginea unui proces de ajustare strategică mai larg, prin care partidul își redefinește raportul față de electorat și față de propriul proiect ideologic.

Renunțarea la eticheta „progresist” nu aduce claritate doctrinară, așa cum susține Sorin Grindeanu, ci vizibilitate politică într-un moment de competiție intensă pe flancul conservator. PSD se prezintă acum ca un partid „modern, dar ancorat în tradiție”, o formulă care încearcă să împace două lumi: cea a social-democrației europene și cea a electoratului conservator.