Poziția critică a Oanei Gheorghiu față de „privilegiile” magistraților determină reacții dure. Un judecător, membru CSM, o compară chiar cu Ceaușescu! „Retorică de divizare socială, folosită istoric pentru a identifica „dușmani interni” / „Retorica "elitelor parazitare" ne-a dus deja într-un regim totalitar – Ceaușescu a folosit-o ca instrument de control!”

„Vicepremierul Oana Gheorghiu a ales să își înceapă mandatul printr-un atac public la adresa independenței justiției, luând ca țintă statul de drept și escaladând discursul anti-justiție al colegilor din coaliția de guvernare”, arată într-o postare publică judecătorul Alin Ene, membru în CSM și un apărător vocal al drepturilor/privilegiilor magistraților, pozițiile sale publice fiind adesea la limita implicării partizane în politică.  

Judecătorul Ene se referă la declarațiile recente făcute de Oana Gheorghiu, pentru Digi24. Vicepremierul a arătat că România nu își mai permite „pensionari speciali”, „pensiile speciale” fiind un privilegiu de tip „Caritas” care nu avea cum să dureze etern. 

„Eu le-aş transmite magistraţilor un mesaj, le-aş spune că îi înţeleg, este foarte greu să renunţi la un lucru care ţi s-a dat, din perspectiva societăţii, un privilegiu. Este foarte greu să beneficiezi ani de zile, zeci de ani de asta şi dintr-o dată să ţi se spună că nu îl mai ai. Pentru oricine ar fi greu să facă asta. Dar cred că a fost un fel de Caritas acest lucru. Ei au fost prinşi într-un Caritas, care nu putea să dureze la nesfârşit şi oamenii care sunt pragmatici şi raţionali ar trebui să înţeleagă asta. România nu îşi permite să mai plătească aceşti bani, nu îşi permite să mai aibă pensionari speciali. Nu avem cum. Iar dacă banii aceia trebuie să se ducă la ei pentru că dau sentinţe îi iau de undeva şi îi pot lua de la gura unui copil care se culcă flămând, de la bugetul unui spital care nu are medicamente", a afirmat Oana Gheorghiu 

 Vicepremierul a precizat că este vorba de o părere „pur personală”, pe care nu a mai prezentat-o. 

 „Banii aceia nu se tipăresc şi vin din aer, vin de undeva şi poate că asta nu înţeleg oamenii că, atunci când primeşti privilegii, ca tu să ai privilegii, cineva este lăsat în urmă. Poate că ar trebui să ne întoarcem un pic la conştiinţa aceasta de cetăţeni, să o avem şi să vorbim deschis. Orice privilegiu îl are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură. Să se gândească ce gaură ar fi pentru ei acceptabilă ca să continue să ia acei bani. În termenii aceştia aş discuta deschis cu magistraţii. Eu nu am acest rol. Este pur o părere personală pe care nu am mai spus-o, dar aşa văd eu lucrurile", a mai spus vicepremierul în cadrul aceleași intervenții de la Digi24. 

Colegul său de guvern, Radu Marinescu, ministrul Justiţiei, a evitat să comenteze afirmaţiile vicepremierului Osana Gheorghiu privind pensiile mari ale magistraţilor, arătând doar că aceștia nu „nişte duşmani ai societăţii” şi nu trebuie „damnaţi”.  

„Unde mă despart puţin de opinia exprimată de doamna vicepremier, este în sensul că nu trebuie taxate drept privilegii nişte drepturi pe care societatea le-a dat, dar nu trebuie ignorat că societatea le poate lua înapoi”, afirmă Radu Marinescu, potrivit News.ro. 

În schimb, reprezentantul judecătorilor citat mai sus, Alin Ene are o lungă și vehementă postare- replică la cele afirmate de Oana Gheorghiu:  

„Sunt absolut iresponsabile și inacceptabile într-o democrație  etichetările simplificatoare și discursul care induce ideea că drepturile magistraților sunt privilegii „luate de la gura cuiva”. 

Câteva precizări aparent necesare pentru proaspătul membru al Guvernului: 

Independența justiției nu este un concept abstract și nici un lux „plătit din gura copiilor flămânzi”. Ea este fundamentul statului de drept, adică temelia pe care fiecare cetățean – indiferent că este copil, părinte, salariat sau pensionar – își poate proteja drepturile în fața oricărei puteri: politice, economice ori sociale. 

Regimul juridic al pensiei de serviciu a magistraților nu este un „privilegiu”, ci o garanție constituțională, instituită tocmai pentru a proteja judecătorul de orice formă de presiune politică, inclusiv post-carieră. 

A califica o instituție constituțională drept „Caritas” echivalează cu a pune sub semnul îndoielii legitimitatea însăși a funcționării statului de drept. 

Când un înalt demnitar exprimă opinii care minimalizează statutul judecătorului, mesajul transmis societății este unul de decredibilizare a justiției ca putere a statului. 

Este inacceptabilă opoziția artificială între magistrați și „copilul flămând” sau „spitalul fără medicamente”. 

A construi o asemenea opoziție artificială nu este doar manipulare ieftină – este o metodă de antagonizare socială, o invitație la resentiment colectiv, o incitare la ură de clasă în formă pură, nedemnă de funcția de vicepremier. 

Este o retorică de divizare socială, folosită istoric pentru a identifica „dușmani interni” și a canaliza resentimente publice. Nu este limbajul unui demnitar într-un stat european modern. 

Dacă alegem să folosim argumentul emoțional al „gurii copilului flămând”, atunci acesta se aplică tuturor cheltuielilor publice, nu doar acolo unde ne este util politic. 

Pe același raționament - la fel de eronat și abuziv - cineva s-ar putea întreba și despre alte sume celebre:   

Cei 1,2 milioane de lei cheltuiți de Senat pe eșarfe și butoni cu pietre semiprețioase  

Sutele de milioane de lei încasate anual ca subvenții de partidele politice  

Miliardul de euro presupus a fi fost achitat pentru achiziționarea de doze excedentare de vaccin anti-Covid,  suficiente pentru vaccinarea a 2 Românii 

Cei 1,5 milioane de euro presupuși a fi fost achitați pentru o audiență la premierul României  (cu precizarea din partea noastră că s-a discutat public, într-un sens extrem de critic de cele enumerate de domnul judecător!!, n.red.)

Toate acestea unde au lăsat o gaură? Cine a suferit pentru aceste privilegii? Câte spitale se puteau construi cu acei bani și câte guri de copii flămânzi ar fi putut hrăni?  

Este evident că astfel de abordări ar fi la fel de nedrepte, toxice și nefondate precum cele rostite de doamna vicepremier. 

Pentru că, dacă vom privi mai atent, vom observa că orice activitate care utilizează fonduri – fie publice, fie colectate din donații – presupune opțiuni asupra alocării resurselor. 

De aceea, comparațiile simpliste de tipul „se ia de aici și se mută acolo” sunt nu doar inexacte economic, ci și manipulative dacă sunt folosite pentru a stigmatiza o profesie. 

Altfel, am putea ajunge să acuzăm că salariul plătit din banii donați pentru construirea unui spital face o gaură în construirea spitalului. Absolut aberant! La fel de aberant ca a spune că pensia unui magistrat creează un deficit în bugetul unui spital. 

În cel mai bun caz, vom afla că declarațiile sunt doar "opinii personale, exprimate într-un context emoțional". Dar vicepremierul României nu vorbește doar în nume personal. Când deții o funcție publică, fiecare cuvânt este purtător de consecințe și trebuie să dai dovada de măsură, responsabilitate și respect pentru principiile statului de drept.  

În România, retorica  "elitelor parazitare" ne-a dus deja într-un regim totalitar – Ceaușescu a folosit-o ca instrument de control. Să nu repetăm istoria, schimbând doar ambalajul! 

Pentru ca în statul de drept, Guvernul nu denigrează Justiția. O respectă și o protejează.”