Oficialii ucraineni și americani discută posibilitatea vizitei președintelui Volodimir Zelenski în SUA, transmit Reuters și CBS News, citând surse care au dorit păstrarea anonimatului.
Deplasarea ar putea avea chiar în această săptămână și are legătură cu eforturile președintelui Donald Trump de a obține acordul Ucrainei cu privire la recenta propunere de pace venită din partea SUA.
Informația vine în contextul în care Ucraina și SUA continuă să dezbată detaliile planului de pace în 28 de puncte susținut de administrația Trump, care a fost însă sever criticat pentru condițiile considerate extrem de favorabile Rusiei.
Delegațiile SUA și Ucrainei, conduse de secretarul de stat Marco Rubio și, respectiv, de consilierul prezidențial ucrainean Andrii Iermak, s-au întâlnit la Geneva pentru a discuta detaliile propunerii.
Cele două părți au catalogat consultările inițiale ca fiind „productive” și au declarat că vor continua să lucreze la un „cadru de pace actualizat și perfecționat”, fără a oferi detalii.
Posibila vizită a lui Zelenski va depinde de rezultatele discuțiilor de la Geneva, a raportat CBS News.
O sursă rămasă anpnimă a declarat pentru Reuters că Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump pentru a discuta cele mai sensibile aspecte ale planului, cum ar fi teritoriul ucrainean aflat în discuție.
Planul inițial de pace a fost întâmpinat cu reacții negative din partea partenerilor europeni și a legislatorilor americani din cauza concesiilor ample pe care le cerea Ucrainei, inclusiv cedarea întregii regiuni Donbas către Rusia, reducerea armatei la 600.000 de soldați și renunțarea la aspirațiile de aderare la NATO.
Deși Trump a declarat inițial că se așteaptă ca Ucraina să semneze planul până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), Rubio a semnalat ulterior că termenul limită ar putea fi prelungit și că documentul este încă supus modificărilor pe măsură ce negocierile de pace continuă.
Marea Britanie, Germania și Franța, principalii parteneri europeni ai Ucrainei, ar fi prezentat propria contrapropunere, respingând unele dintre cele mai exigente condiții impuse Kievului în planul inițial.
La Geneva, mai multe reuniuni au avut loc între europeni, americani şi ucraineni, înaintea unei întâlniri bilaterale - îndelungate - între Washington şi Kiev, în sediul Ambasadei Statelor Unite.
De partea americană au fost prezenţi Jared Kushner, ginerele lui Donald Trump, Steve Witkoff, emisarul său special în Orientul Mijlociu, pentru Ucraina şi Rusia şi comandantul Forţelor NATO în Europa, generalul Alexus Grynkewich, în calitate de gradat american de rang înalt.
Context nemulțumiri și noi reproșuri din partea lui Donald Trump. Duminică, președintele Trump, i-a acuzat, din nou, pe liderii ucraineni că nu manifestă „nicio recunoștință” față de SUA, în timp ce el încearcă să impună un acord pentru a pune capăt conflictului cu Rusia.
Președintele american i-a atacat apoi pe europeni „care continuă să cumpere petrol din Rusia”, precum și pe predecesorul său, Joe Biden, pe care l-a acuzat de inacțiune la începutul conflictului.
„Am moștenit un război care nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată, un război în care toată lumea pierde”, a scris președintele cu majuscule pe contul său de socializare.
Trump îl atacă și pe predecesorul său, „Crooked Joe”
„Oficialii ucraineni nu și-au exprimat nicio recunoștință pentru eforturile noastre, iar Europa continuă să cumpere petrol de la Rusia”, a continuat el.
„Statele Unite continuă să vândă cantități masive de arme către NATO pentru a fi distribuite Ucrainei (Crooked Joe le-a dat pe toate gratuit, inclusiv sume 'mari' de bani!)”, a adăugat președintele.
Fostul ambasador al SUA la Moscova Michael McFaul, un suporter de cursă lungă al Ucrainei, a comentat pe larg pentru The Kyiv Independent ceea ce el a numit „propunerea în 28 de puncte a lui Putin pentru capitularea Ucrainei — denumită uneori planul de pace al lui Trump”:
„Este o situație delicată, deoarece respingerea completă a planului riscă să-l îndepărteze pe președintele Donald Trump și pe consilierii săi superiori. Dar, ca american, reacția mea este fără echivoc.
Planul lui Putin nu servește intereselor naționale americane. Cu cât Trump și echipa sa îl vor modifica sau abandona mai repede, cu atât va fi mai bine pentru securitatea și prosperitatea Statelor Unite. În primul rând, așa cum au dezvăluit o serie de relatări de presă excelente, președintele Trump și secretarul de stat Marco Rubio nu au elaborat acest plan după consultarea liderilor ucraineni și ruși, așa cum s-ar întâmpla în mod normal într-un efort de mediere competent.
În schimb, rapoartele sugerează că șeful fondului de investiții al guvernului rus, Kirill Dmitriev, a elaborat această ultimă propunere în strânsă cooperare cu trimisul special al lui Trump pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff.
Dmitriev ar fi divulgat apoi planul presei americane pentru a-i lega mâinile lui Trump. (Dacă administrația Trump ar avea vreun pic de curaj în relația cu Kremlinul, Washingtonul ar trebui să insiste că decizia lui Dmitriev de a-l bloca pe Trump și echipa sa îl descalifică de la participarea la orice negocieri viitoare).
Rubio s-a distanțat inițial de plan, sugerând senatorilor că nu a avut nimic de-a face cu redactarea acestuia. Dar apoi, probabil după un telefon de la Trump sau Witkoff, Rubio și-a retras declarația.
Acest proces a subliniat disfuncționalitatea procesului de elaborare a politicii externe în cadrul administrației Trump – ceea ce nu dă bine pentru puterea și prestigiul american în lume.
În al doilea rând, planul reiterează toate cererile de lungă durată ale lui Putin privind capitularea Ucrainei.
Susținerea acestui plan subliniază în mod jenant faptul că toate eforturile lui Trump de a-l curta pe Putin, punctate de primirea cu covor roșu a dictatorul imperialist rus în Alaska din luna august, nu au dus la nicio concesie substanțială din partea Rusiei.
Planul în 28 de puncte nu face decât să reambaleze cererile maximale ale lui Putin de acum câțiva ani.
Acest lucru dezvăluie slăbiciunea americană.
Această incapacitate de a-l convinge pe Putin să-și schimbe cererile reafirmă un model periculos în politica externă a lui Trump, evident, de altfel, și în cadrul recentului summit Trump-Xi din Coreea de Sud – Trump constrânge democrațiile slabe, dar cedează în fața autocrațiilor puternice. Un astfel de model nu promovează în mod eficient interesele SUA.
În al treilea rând, planul lui Putin pentru capitularea Ucrainei subminează radical suveranitatea ucraineană.
Cel mai scandalos este faptul că noul plan rus solicită Ucrainei să renunțe din nou la teritoriul încă deținut de soldații săi în Donbas.
Putin încearcă să cucerească această zonă din estul Ucrainei încă din 2014; se pare că acum a renunțat să le mai ceară propriilor soldați atingerea acestui obiectiv și îi cere pur și simplu lui Trump să i-l cedeze.
La fel de scandaloase sunt prevederile din plan care limitează suveranitatea Ucrainei, inclusiv limitarea dimensiunii armatei și interzicerea aderării la NATO.
Cel mai arogant este faptul că propunerea prevede că Ucraina va fi „eligibilă” pentru aderarea la Uniunea Europeană – de parcă Rusia ar avea vreun cuvânt de spus în această chestiune.
Statele Unite au nevoie de o Ucraină puternică pentru a ajuta la temperareaRusiei lui Putin. Multe dintre aceste prevederi fac exact opusul; ele slăbesc Ucraina.
Astăzi, chiar și după ce a luptat împotriva armatei ruse timp de peste trei ani, forțele armate ale Ucrainei rămân cele mai eficiente din Europa.
NATO – din care Statele Unite sunt încă membre, în caz că unii din Washington au uitat – are nevoie ca această armată să rămână puternică pentru a descuraja orice agresiune viitoare din partea Rusiei.
După încheierea invaziei Ucrainei de către Putin, soldații ucraineni și noile lor drone și alte sisteme de armament inventate din necesitate în conflictul actual pot fi dislocate în alte țări NATO care se învecinează cu Rusia pentru a spori puterea de descurajare.
Trump a decis aparent în mod unilateral să vorbească în numele celorlalte țări G7 – toate fiind aliați democrați ai SUA – atunci când a convenit în acest document să invite Rusia să se alăture din nou ceea ce ar deveni G8.
Planul dictează, de asemenea, când poporul ucrainean trebuie să organizeze noi alegeri, fără a menționa nimic despre alegeri noi, libere și corecte în Rusia.
Acest plan rus recompensează imperialismul și recunoaște anexarea. Interesele americane nu sunt promovate prin recompensarea cuceririi imperiale.
După al Doilea Război Mondial, SUA au condus lumea liberă în stabilirea normelor împotriva anexării și în favoarea decolonizării. Această ordine postbelică a servit bine intereselor economice și de securitate ale Americii, iar noi am devenit cea mai puternică și prosperă țară din lume.
Revenirea la o lume anarhică în care marile puteri pot invada vecinii, pot ocupa teritorii și pot masacra civili ne va catapulta înapoi în perioada interbelică din anii 1930. Știm cât de tragic s-a sfârșit acea perioadă.
Mai mult, după ce Dmitriev a divulgat planul presei, tensiunile cu aliații noștri europeni nu au făcut decât să crească. Desigur, aceasta era și intenția Moscovei atunci când a divulgat informația.
Continuarea implementării sale fără modificări va afecta și mai mult relațiile noastre cu aliații NATO. În această nouă eră de competiție între marile puteri, China și Rusia, despre care am scris în ultima mea carte, Autocrats vs Democrats, Statele Unite au nevoie de aliați pentru a prevala.
Dincolo de Europa, planul în 28 de puncte dăunează și intereselor Americii în Asia. Acceptarea erodării normelor privind suveranitatea trimite un semnal teribil Beijingului, că Xi Jinping și Partidul Comunist Chinez pot, de asemenea, să recurgă la forță pentru a obține teritorii.
Un astfel de semnal l-ar putea tenta în mod eronat pe Xi să încerce să cucerească Taiwanul prin forță, o acțiune militară care ar distruge economia globală și ar trage cu ușurință Statele Unite într-un război cu Republica Populară Chineză. Acest lucru nu este în interesul național al Americii.
Susținerea acestei propuneri rusești aliniează, de asemenea, Statele Unite cu agresorul autocrat și imperialist în acest război. Acest lucru nu ne îmbunătățește reputația internațională.
Mai mult, într-un model care acum este în concordanță cu alte acorduri susținute de Trump, planul oferă americanilor tot felul de modalități de a câștiga bani.
Un punct descrie chiar modul în care „100 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate vor fi investite în eforturile conduse de SUA de reconstrucție și investiții în Ucraina”, cu mențiunea importantă că SUA „vor primi 50% din profituri”.
Prezentarea Statelor Unite ca o țară interesată doar de a câștiga bani, chiar și de pe urma țărilor care se reconstruiesc după război, ne subminează și mai mult reputația de forță morală în lume.
În cele din urmă, chiar dacă președintele Volodimir Zelenski ar dori să accepte acest plan, cetățenii și soldații săi nu ar fi de acord.
Prin urmare, Trump va părea un negociator slab și eșuat dacă va încerca să forțeze Ucraina să îl accepte. Nu va câștiga Premiul Nobel pentru Pace încercând să impună acest plan Ucrainei. Neville Chamberlain nu a câștigat niciodată Premiul Nobel pentru Pace. Nici Churchill, Roosevelt și Stalin nu l-au câștigat pentru munca lor la Yalta.
Pentru a promova interesele americane în Europa și în lume, singura cale de urmat este o modificare serioasă a acestui proiect de document, care să elimine cele mai grave încălcări ale suveranității ucrainene și să-l invite și pe Putin să facă concesii.
Liderii NATO nu au cerut permisiunea lui Joseph Stalin când au înființat alianța în 1949. Și nimeni nu l-a sunat pe Nikita Hrușciov să-i ceară binecuvântarea pentru a include o parte din Germania în alianță în 1955. A cere permisiunea Moscovei acum – oferindu-i lui Putin dreptul de veto asupra modului în care Ucraina își conduce propria politică externă – ne duce cu gândul la secolele trecute, când existau sfere de influență.
Știm cu toții cât de prost s-au sfârșit acele epoci.
O Ucraină puternică, democratică și independentă promovează securitatea și valorile americane atât în Europa, cât și în întreaga lume. O Ucraină slabă, subjugată Rusiei, subminează securitatea și valorile americane în Europa și în întreaga lume. Opunându-se lui Putin, Statele Unite par puternice. Împăcând pe Putin, Statele Unite par slabe.
Este atât de simplu”. (comentariul lui Michael McFaul pentru The Kyiv Idependent)