Ministrul Cătălin Predoiu, zis și Fantoma de la Interne, a fost convocat la Cotroceni. După catastrofa din Justiție, MAI a devenit, sub conducerea sa, o instituție opacă, în care DGPI face poliție politică, șefii își împart majorări salariale secrete, iar agenții sunt suprasolicitați, pe fondul deficitului de personal și al abuzurilor interne

Actualul ministru liberal al Internelor, Cătălin Predoiu, ar fi fost convocat, pentru ziua de marți, 23 decembrie, la Cotroceni, în vederea unor discuții cu președintele Nicușor Dan, scrie publicația hotnews.ro citând surse din cadrul Administrației Prezidențiale. 

Întrevederea ar fi determinată de acuzațiile grave pe care i le aduc acestuia numeroși magistrați și analiști din zona justiției, arătând că în mandatul său legile justiției (din 2022) și promovările de la vârful parchetelor au fost mai dezastruoase decât în vremea infractorului Liviu Dragnea care a încercat o politizare agresivă a sistemului judiciar. 

PODUL a redat integral afirmațiile făcute, luni, la Cotroceni de un tânăr procuror demisionar din sistem care a sintetizat practic reclamațiile din spațiul public: cele mai importante instituții din justiție sunt capturate în acest moment de un grup de interese care s-a consolidat și datorită legislației care permite concentrarea puterii la vârf, promovarea pe criterii subiective, de regulă preferențiale în funcție de gradul de obediență și pedepsirea cu ușurință a vocilor critice: Intervenția memorabilă de la Cotroceni a unui tânăr fost procuror care a demisionat după 12 ani de magistratură: cu excepția măririlor salariale, tot ce s-a întâmplat în legislație, în organizarea judiciară a fost un efort concertat din partea mai multor instituții și grupuri de interese pentru a ajunge la dezastrul de astăzi

Cătălin Predoiu este contestat de ani de zile de magistrații onești și presa independentă, Emilia Șercan arătând, încă din 2023, că Marius Voineag, procurorul șef al DNA, de exemplu, s-a îndoit „ca salcia” când conducerea PNL a avut nevoie de serviciile sale: „Emilia Șercan despre procurorul propus pentru șefia DNA: „Este de-a dreptul înspăimântător!” / Marius Voineag a avut un rol decisiv în blocarea stabilirii plagiatului comis de Nicolae Ciucă / Cum arată cârdășia politicului cu justiția” 

În vârstă de 57 de ani, Cătălin Predoiu este în prezent actual ministru de Interne, fiind virulent criticat de sindicatele din Poliție care au afirmat recent despre el că este „un ministru-fantomă” pentru că „și-a delegat aproape toate atribuțiile esențiale către secretari de stat și secretarul general”. Sindicaliștii au mai acuzat și că, sub comanda acestuia, dialogul social a fost înlocuit „cu represalii de tip sovietic”. 

Redăm mai jos o radiografie cutremurătoare dată publicității recent de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (SPRD), în contextul bizarei premieri la Washington a lui Predoiu, care sintetizează perfect dezastrul lăsat de Predoiu la Justiție pentru a arăta, punctual, ce dezastru se produce în acest moment și la Interne.  

Ministrul liberal este acuzat că, în mandatul său, „dialogul social a fost înlocuit cu represalii de tip sovietic”, temuta DGPI – „Doi și-un Sfert” - fiind folosită pentru poliție politică la adresa sindicaliștilor, că lipsa de răspundere a fost „ridicată la rang de artă”, Predoiu fiind supranumit „un ministru fantomă” pentru că și-a delegat toate atribuțiile esențiale către secretarii de stat. De asemenea, plecarea profesioniștilor din domeniu s-a accelerat, în vreme ce lupta cu drogurile și măsurile împotriva violenței domestice înregistrează eșecuri istorice. Este un text lung, dar merită efortul pentru că dezvăluie aspecte deosebit de relevante despre situația de la Interne. 

REMIANT LA WASHINGTON, „CĂLĂU” LA BUCUREȘTI: CUM ASCUNDE LUSTRUL EXTERN DEZASTRUL INTERN AL EREI PREDOIU 

În timp ce Washingtonul aplauda la scenă deschisă, Bucureștiul fierbea în stradă. Este imaginea perfectă a schizofreniei politice care domină România de astăzi. Pe 13 decembrie 2025, la mii de kilometri distanță de realitatea cruntă a țării pe care o administrează, vicepremierul Cătălin Predoiu primea, sub luminile rampei de la Hotelul Willard InterContinental, distincția „International Public Service Award”. Fostul ambasador SUA, Mark Gitenstein, rostea o frază care astăzi sună a condamnare cinică pentru românul de rând: „România are nevoie de zece oameni precum Cătălin Predoiu”. 

Dacă România ar avea zece oameni ca Predoiu, probabil că nu ar mai rămâne nimeni să stingă lumina. Pentru că, în timp ce partenerii strategici – prin intermediul unui ONG – îi lustruiau imaginea de „reformator”, în Piața Victoriei mii de oameni cereau demisia arhitectului care a desenat „Justiția Capturată”, iar în cazanele poliției, profesioniștii sunt executați sumar pentru delict de opinie. Contrastul dintre „serviciul public exemplar” premiat de Unchiul SAM – ce pare să fi pus trotil la temelia templului democrației mondiale – și haosul toxic patronat de Predoiu la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) reprezintă o disonanță extrem de stridentă. 

Realitatea Internă I – „Justiție capturată” și moștenirea mandatului la justiție 

Ancheta Recorder 

În contrast violent cu festivismul de la Washington, România este zguduită de lansarea documentarului „Justiție Capturată” realizat de jurnaliștii de la Recorder. Această investigație a scos la lumină mecanismele subterane prin care sistemul judiciar, teoretic independent, a fost subordonat intereselor politice și de grup. Ancheta a expus o rețea de influență care a volatilizat lupta anticorupție din România, într-un mecanism birocratic consolidat sub mandatul lui Predoiu la justiție.    

Documentarul a generat un val de indignare publică, scoțând în stradă mii de oameni pentru a treia seară consecutiv, exact în momentul în care Cătălin Predoiu primea premiul în SUA. Mesajele protestatarilor – „Justiție, nu corupție”, „Toți pentru Justiție”, „M-a sunat Lia, mă duc să vorbesc” – au vizat direct arhitecții acestui sistem, iar numele lui Cătălin Predoiu a fost invocat constant alături de cel al Liei Savonea.    

Responsabilitatea directă a lui Cătălin Predoiu 

Deși în prezent ocupă portofoliul Internelor, responsabilitatea lui Cătălin Predoiu pentru starea justiției este fundamentală și ineluctabilă. Așa cum sublinia ancheta jurnalistică și reacțiile ulterioare, Predoiu a condus Ministerul Justiției timp de șapte ani, în mandate succesive, fiind arhitectul sau girantul principalelor modificări legislative și numiri care au condus la situația actuală.    

Petiția inițiată de comunitatea Declic, semnată de aproape 18.000 de persoane, a cerut „demiterea de urgență” a ministrului, identificându-l drept cel care: 

A propus numirea actualului șef al DNA, Marius Voineag, acuzat în ancheta Recorder de îngroparea unor dosare sensibile. 

L-a propus pe procurorul general Alex Florența. 

A girat numirile fostei șefe DIICOT, Giorgiana Hosu (demisionară în urma condamnării soțului) și a fostei procuror general Gabriela Scutea.    

Mai mult, ultimele modificări la legile justiției, operate în 2022 sub mandatul său, sunt considerate de critici drept instrumentele care au consfințit controlul politic asupra magistraților. Premierul Ilie Bolojan, într-o intervenție rară și directă, a confirmat că „Domnul Predoiu, fiind ministrul Justiției o perioadă de timp, în mod evident are o răspundere față de ce s-a întâmplat în acești ani”. Această recunoaștere venită chiar din interiorul coaliției guvernamentale demontează apărarea construită de aliații politici ai ministrului, care încercau să plaseze vina exclusiv pe „ceea ce au făcut magistrații în interiorul sistemului”.    

Vidul de asumare și reacția politică 

Reacția lui Cătălin Predoiu la aceste acuzații a fost, în mod caracteristic, reflexul struțului.  

Apoi, în timp ce țara fierbea, și-a luat tălpășița la mii de kilometri distanță, primind onoruri de la un ONG. Această absență fizică și morală este în mod vădit o sfidare. Premierul Bolojan a anunțat o „discuție” cu ministrul de Interne, admițând că emoția publică este justificată, dar ezitând să pronunțe cuvântul „demitere” nu neapărat în absența unei răspunderi directe dovedite juridic – doar nu o vrea să așteptăm rezultatele unei anchete de vreo doi ani, aruncată în prescripție?! – ci pentru că Predoiu are un puternic susținător ”de partid”, în fața căruia și Bolo de Oradea face poziția de drepți.    

Faptul că peste 500 de magistrați, inclusiv șefa Parchetului European, Laura Codruța Kövesi, au semnat o scrisoare de susținere pentru colegii care au denunțat presiunile din sistem, confirmă că problemele semnalate nu sunt izolate, ci sistemice. E greu pentru Cătălin Predoiu să pretindă că-i imaculat; el este, în mare parte, creatorul cadrului legislativ și administrativ în care aceste abuzuri au devenit posibile.    

Derapajul discursiv – „Noi încă vă tratăm democratic” 

Dacă acțiunile legislative pot fi mascate în limbaj tehnic, discursul politic direct trădează adesea mentalitatea profundă a decidentului. Declarația făcută de Cătălin Predoiu la o reuniune politică de la Suceava – „Dacă vorbele noastre nu sunt credibile, vă rugăm, dragi adversari politici – noi încă vă tratăm democratic, nu vă amenințăm cu grenade, cu puști și cu pistoale…”  – reprezintă un moment de sinceritate brutală care a șocat societatea civilă. Doar o asemenea afirmație – extrem de gravă – ar fi trebuit să-l descalifice pe Predoiu pentru orice poziție în funcții publice!   

Utilizarea adverbului „încă” într-o construcție care se referă la democrație este de o gravitate extremă. Ea sugerează că tratamentul democratic nu este un drept inalienabil al cetățeanului sau al opoziției, garantat de Constituție, ci o concesie temporară, o favoare pe care puterea o acordă și pe care o poate retrage oricând. Ipochimenul are cunoștințe juridice și nu poate pretinde că n-a fost deplin stăpân pe vorbele sale.   

Democrația ca privilegiu revocabil 

Sindicatul „Diamantul” a calificat această declarație drept o dovadă a unei mentalități „securistice” și deviante. Într-un stat de drept funcțional, un ministru de Interne – garantul siguranței publice și al respectării legii – nu poate condiționa democrația de bunăvoința sa. A pune în antiteză „tratamentul democratic” cu amenințarea cu „grenade, puști și pistoale” (chiar și ca referire la acțiunile adversarilor) introduce în discursul public spectrul violenței de stat ca alternativă posibilă.    

Această retorică de tip „noi versus ei”, în care „noi suntem sistemul care a făcut” și „voi cine sunteți?”, trădează o viziune autoritară asupra guvernării. Predoiu prezintă o falsă dilemă: fie acceptarea actualei puteri (cu toate defectele ei), fie haosul. Această abordare neagă principiul fundamental al alternanței la guvernare și încearcă să legitimeze orice derapaj prin invocarea unor realizări economice sau de infrastructură („uitați-vă la cifre”). Este exact tipul de discurs care precede, istoric, alunecarea spre regimuri iliberale.    

ARTISTUL DELEGĂRILOR: MINISTRUL CARE NU SEMNEAZĂ NIMIC, DAR ÎNCASEAZĂ BENEFICII 

Cătălin Predoiu a ridicat fuga de răspundere la rang de artă. Deși ocupă fotoliul de ministru, documentele interne arată că acest demnitar este, de fapt, un ministru-fantomă. Prin Ordinul M.A.I. nr. II/2079 din 17.10.2023, Predoiu și-a delegat aproape toate atribuțiile esențiale către secretari de stat și secretarul general. 

De la numiri în funcții și sancțiuni disciplinare, până la răspunsuri la petiții și stabilirea drepturilor salariale, semnătura ministrului a dispărut de pe actele de comandă. Emil Păscuț a pus diagnosticul corect: „Predoiu, artistul delegărilor – doar salariul nu l-a delegat”. Această manevră nu este o simplă birocrație, ci un scut de impunitate. Când instanțele anulează ordine abuzive, Predoiu ridică din umeri: nu el a semnat. Așa a ajuns MAI să fie condus de facto de secretarul de stat Bogdan Despescu, în timp ce ministrul titular este ocupat să primească premii pentru o reformă care există doar pe hârtie.   

Efectul acestei delegări masive este dublu. Pe de o parte, creează un scut de impunitate pentru ministru. În fața instanțelor sau a criticilor publice, Predoiu poate susține că nu a semnat actele contestate, pasând răspunderea juridică și morală către subordonați precum Ioana Dorobanțu, a cărei numire temporară prelungită (prin Deciziile Prim-Ministrului nr. 24/2025 și 363/2025) este ea însăși contestată în justiție ca fiind nelegală, eludând concursul. Pe de altă parte, această abordare lasă ministerul pe pilot automat, condus de facto de secretari de stat precum Bogdan Despescu – adevăratul decident din umbră.    

MAI – CÂMP TACTIC DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA SINDICATELOR 

Sub comanda lui Predoiu, dialogul social a fost înlocuit cu represalii de tip sovietic. Este primul ministru în mandatul căruia s-a declanșat o vânătoare sistematică a liderilor de sindicat. Cazurile lui Vitalie Josanu (președinte SPRD) și al lui Ioan Cănărău sunt emblematice. 

Instrumentul predilect? DGPI (fosta „Doi și-un sfert”). Documentele arată că acest serviciu secret al MAI a fost deturnat de la misiunea de securitate națională și folosit pentru a spiona activitatea sindicală. Nota secretă nr. 001834860 din 26.06.2024, emisă de DGPI, a stat la baza fabricării unor dosare disciplinare împotriva lui Josanu, strict pentru opiniile critice exprimate public. Într-o democrație funcțională, folosirea serviciilor secrete pentru a elimina opoziția sindicală este un act de poliție politică. Sub Predoiu, a devenit procedură standard. 

DGPI – „Doi și-un Sfert” ca poliție politică 

Rolul DGPI (fosta „Doi și-un sfert”) în aceste operațiuni este deosebit de îngrijorător. SPRD a documentat modul în care acest serviciu secret al MAI și-a depășit atribuțiile legale, spionând activitatea organizațiilor sindicale sub pretextul vag al „securității naționale” sau al „prevenirii corupției”.    

Nota secretă nr. 001834860 din 26.06.2024, emisă de DGPI către IGPR, a stat la baza cercetării disciplinare a președintelui SPR Diamantul, vizând direct activitățile de lider sindical. Această practică reprezintă o încălcare gravă a legislației naționale și a convențiilor internaționale privind libertatea sindicală. În loc să se concentreze pe amenințări reale la adresa securității sau pe marea corupție din sistem, DGPI pare să fi devenit garda pretoriană a conducerii MAI, monitorizând „starea de spirit” și eliminând criticii.    

Comparația cu modelele europene realizată de SPRD arată că DGPI este o anomalie instituțională. În state precum Germania (BfV nu are puteri polițienești) sau Austria (separare totală între intelligence și ancheta disciplinară), serviciile de intelligence sunt strict separate de controlul disciplinar al poliției (principiul Trennungsgebot), tocmai pentru a preveni abuzurile de putere. În România lui Predoiu, această fuziune toxică între intelligence și control administrativ este folosită pentru a distruge cariere și a intimida opoziția internă.   

Răspunsul DGPI la solicitările de clarificare a fost unul de „toleranță zero” față de transparență, refuzând să comunice temeiul legal al monitorizării, invocând caracterul clasificat al activității. Această opacitate transformă serviciul într-un stat în stat, care acționează în afara oricărui control civil real.    

Exact așa cum mărturisea public doamna judecător Raluca Moroșanu despre mulțimea cercetărilor disciplinare declanșate împotriva magistraților incomozi, se întâmplă în ultimul an în poliția Română, semnalul fiind dat de celebra „Circulară a lui Benone” (Matei), șeful IGPR. SPR Diamantul este implicat în sprijinirea a sute de polițiști hărțuiți și cercetați disciplinar, majoritatea pentru motive absolut puerile! Acum câteva zile mi-a fost dat să constat că un polițist de la IPJ Neamț a fost sancționat cu diminuarea salarială, într-un incident în care descoperise muncă la negru și evaziune fiscală, pentru vina de a fi stat cu mâinile în buzunar în timpul procedurii (imagini culese ilegal de pe Bodycam-ul colegului și folosite împotriva sa!), demonstrând prin aceasta „lipsă de solicitudine și respect în fața cetățeanului”! Am impresia că tâmpiții s-au ridicat în cercurile de decizie MAI, întocmai ca uleiul deasupra apei! 

Eșecul reformelor și criza de personal – „sclavia modernă” în uniformă 

Munca forțată și criza de personal 

În spatele discursurilor despre „stabilitate”, MAI ascunde un colaps sistemic al resurselor umane. Estimăm un deficit real de personal operativ de 40-45% în unele județe, situație mascată prin statistici oficiale care includ personalul neoperativ. Județe precum Teleorman (28,93%), Constanța (25,99%) sau Sălaj (25,21%) funcționează la limita de avarie.    

Pentru a compensa lipsa de oameni, conducerea ministerului recurge la practici de „sclavie modernă”, impunând polițiștilor, în special celor de la frontieră și judiciar, servicii de permanență de la domiciliu neplătite și necompensate cu timp liber. Agentul șef principal Alin Rusu a demascat acest sistem, arătând cum ordine clasificate (OMAI S/108/2011) sunt folosite pentru a obliga polițiștii să muncească sute de ore suplimentare gratis (până la 272 ore de muncă într-o lună!), sub amenințarea sancțiunilor disciplinare. Atunci când Rusu a reclamat abuzul la Inspecția Sanitară, petiția sa a fost deturnată birocratic înapoi la cei reclamați (IGPF), perpetuând abuzul.    

Refuzul de a aplica Directiva Europeană 2003/88/CE privind timpul de lucru și repaus a condus la formularea unor noi plângeri penale împotriva conducerii MAI (inclusiv Bogdan Despescu, Răzvan Grecu, Mihaela Călin), acuzată de „suveranism” toxic – adică de respingerea aplicării dreptului european în detrimentul angajaților. Ordinul S/7/2018, menținut secret, este folosit pentru a nega dreptul la concediu plătit corespunzător (inclusiv sporurile permanente), în ciuda jurisprudenței CJUE (cauza Williams).    

Hemoragia pensionărilor: Capcana lui decembrie 

În ciuda asigurărilor ministeriale, sistemul se golește de profesioniști. Creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, fără măsuri compensatorii și într-un climat de muncă toxic, a declanșat valuri masive de plecări. Speranța de viață a unui polițist este de doar 70,5 ani, mult sub media europeană, ceea ce înseamnă că noua vârstă de pensionare le lasă doar câțiva ani de viață post-activitate.    

Luna decembrie a fiecărui an devine un „Triunghi al Bermudelor” pentru personal, polițiștii alegând să iasă la pensie pentru a prinde indexarea cu rata inflației, de teama instabilității legislative. În decembrie 2023, s-a înregistrat o explozie a pensionărilor (247 polițiști într-o lună), iar estimările pentru 2025 indică pierderea a mii de cadre cu experiență, lăsând structurile operative descoperite. În acest context, campaniile de imagine de tipul „MAI multă grijă, MAI multă siguranță” devin o glumă sinistră. Cum poate oferi „mai multă grijă” o poliție în care timpul de răspuns la 112 crește din lipsă de echipaje, iar sate întregi sunt arondate unui singur agent epuizat?  

Reformele ratate – De la droguri la hărțuire și secretomanie 

Haosul instituțional în lupta antidrog 

În timp ce consumul de droguri în rândul tinerilor atinge cote alarmante (debutul consumului de cocaină și ecstasy sub 19 ani atinge 41-51%), răspunsul MAI sub mandatul Predoiu a fost o reorganizare birocratică haotică. Desființarea Agenției Naționale Antidrog (ANA) și înființarea unei noi agenții subordonate premierului, cu un număr insuficient de posturi (doar 50), a creat un vid de autoritate și acțiune. Această „reformă” pare mai degrabă un exercițiu de imagine decât o strategie coerentă, lăsând lupta antidrog fără resurse reale în teren și ignorând criza de sănătate publică.    

Eșecul Ghidului Anti-Hărțuire și secretizarea ROF-urilor 

Un alt exemplu de incompetență managerială este incapacitatea MAI de a elabora un simplu ghid privind prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă, obligație impusă de HG nr. 970/2023. La peste 17 luni de la termenul limită, ministerul condus de Predoiu nu a reușit să finalizeze acest document esențial, în timp ce Ministerul Apărării Naționale s-a conformat rapid. Această pasivitate nu este doar o neglijență, ci o formă de complicitate care permite perpetuarea abuzurilor ierarhice.    

În paralel, MAI a recurs la secretizarea abuzivă a Regulamentelor de Organizare și Funcționare (ROF) ale inspectoratelor județene. Sindicatul Diamantul a trebuit să câștige procese în instanță pentru a declasifica ROF-ul IPJ Neamț, descoperind că structuri întregi (Siguranța Școlară) funcționau ilegal, fără a fi prevăzute în regulament.   

CRONICA NEAGRĂ A VIOLENȚEI DOMESTICE – BIROCRAȚIA CARE UCIDE 

În timp ce la Washington se premiază „buna guvernare”, în România femeile sunt măcelărite sub privirile neputincioase ale unui sistem polițienesc paralizat de proceduri sterile. Mandatul lui Cătălin Predoiu este pătat de sângele victimelor pe care „Formularul de Evaluare a Riscului” nu le-a putut salva. 

Femicidul prin neglijență: Cazurile Emil Ganj și Spiridonești 

Statisticile sunt terifiante: 34 de femicide doar în primele 9 luni ale anului 2025 și 413 femei ucise între 2020-2023. Însă dincolo de cifre stau tragedii care puteau fi evitate.    

Cazul Emil Ganj (Mureș): Este manualul eșecului instituțional. Deși existau ordine de protecție anterioare, sistemul a tratat cu superficialitate riscul letal. Mai grav, tatăl victimei a acuzat polițiștii că ar fi presat victima să-și schimbe declarațiile privind răpirea anterioară, pentru a „închide cazul”. Lipsa de comunicare între Poliție și DGASPC și tratarea revocării ordinului de protecție ca pe o simplă procedură juridică, nu ca pe un semnal de alarmă (sindrom Stockholm sau teroare), au dus la o moarte violentă, previzibilă.    

Cazul Spiridonești (Neamț): Poliția a intervenit la un apel privind „furtul unui telefon”, ignorând contextul de hărțuire și control coercitiv. Această „tiranie a incidentului” – polițistul este silit să vadă doar fapta mică din față și să ignore tabloul mare al violenței – a permis agresorului să revină și să ucidă. Evaluarea riscului a fost zero.    

Formularul de Risc – O hârtie fără valoare 

Sub mandatul lui Predoiu, „Formularul de Evaluare a Riscului” a rămas o simplă bifă birocratică. Am demonstrat că acest instrument este rigid, cantitativ și ignoră factori critici precum controlul coercitiv. Mai mult, lipsa acută de personal și de pregătire face ca polițiștii să completeze formularul mecanic, doar pentru a se acoperi de hârtii, nu pentru a salva vieți.    

TRĂDAREA COPIILOR – CUM A CĂLCAT MAI ÎN PICIOARE „REGULILE DE LA BEIJING” 

Dacă eșecul în violența domestică este tragic, modul în care Poliția Română tratează justiția juvenilă sub actuala conducere este criminal prin incompetență. România a ratificat „Regulile de la Beijing” (ONU), care impun specializarea strictă a polițiștilor care lucrează cu minorii. Ministerul condus de Predoiu a făcut exact opusul. 

Marea deprofesionalizare: Dispoziția IGPR 118/2022 

Prin Dispoziția IGPR nr. 118/2022, conducerea Poliției a decis, inexplicabil, să retragă avizul de poliție judiciară celor aproximativ 170 de polițiști de la Siguranța Școlară. Efectul? Singurii oameni specializați să lucreze cu minorii au fost transformați în simpli „conferențiari” care țin lecții preventive.    

Minorii aruncați în „malaxorul” generalist 

Cine anchetează acum miile de cazuri de loviri, bullying și amenințări din școli? Polițiștii de ordine publică sau de la investigații criminale, deja sufocați de dosare și fără nicio pregătire psihopedagogică specifică. Această decizie încalcă brutal principiul interesului superior al copilului. Minorii, victime sau făptuitori, sunt audiați de agenți epuizați, în secții de poliție ostile, fără camere de audiere specializate (o altă promisiune neonorată), fiind tratați ca niște infractori de rând. Aceasta nu este reformă; este o întoarcere în timp cu 50 de ani, girată de un ministru care vorbește la Washington despre „standarde europene”.    

Cele două fețe ale Ministrului și prețul plătit de România 

Analiza mandatului lui Cătălin Predoiu relevă o prăpastie uriașă între imagine și realitate. Pe plan extern, la Washington și Bruxelles, ministrul pozează în campionul statului de drept, reformatorul justiției și garantul stabilității strategice, fiind răsplătit cu premii și elogii. Pe plan intern, însă, mandatul său este sinonim cu regresul democratic, capturarea justiției, hărțuirea sindicală și colapsul administrativ al Ministerului Afacerilor Interne. 

Declarația ambasadorului Gitenstein, „România are nevoie de zece oameni precum el”, capătă în acest context o rezonanță distopică. Pentru sistemul de justiție românesc, pentru polițiștii din stradă și pentru cetățenii care cer respectarea drepturilor fundamentale, multiplicarea modelului Predoiu ar însemna instaurarea unui regim de „democrație controlată”, în care instituțiile servesc puterea, nu cetățeanul, iar legea este aplicată discreționar sau ținută la secret. 

Cătălin Predoiu, „artistul delegărilor”, a reușit performanța de a fi prezent la galele de premiere, dar absent de la rezolvarea crizelor reale. Sub conducerea sa, MAI a devenit o instituție opacă, în care DGPI spionează sindicatele, șefii își împart majorări salariale secrete și discriminatorii, iar agenții de execuție sunt lăsați să se descurce singuri în fața infractorilor, a deficitului de personal și a abuzurilor interne. 

Dacă acesta este „serviciul public exemplar” premiat la Washington, atunci definiția serviciului public în România necesită o revizuire urgentă. Până atunci, rămânem cu avertismentul rostit la Suceava: „Noi încă vă tratăm democratic”. Întrebarea care persistă este: până când? 

SURSA: Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”