Fără retragerea trupelor ruse de ocupație, integrarea europeană rămâne o iluzie

Reuniunea anuală a ambasadorilor Republicii Moldova, la care a participat și președinta Maia Sandu, a reconfirmat direcția strategică asumată de Chișinău: aderarea la Uniunea Europeană ca prioritate absolută a politicii interne și externe. Mesajul nu a surprins pe nimeni, mai ales în contextul actual, în care agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei continuă, iar amenințările hibride la adresa securității Republicii Moldova se intensifică.

Totuși, discursul prezidențial, așa cum este relatat de agențiile de presă, conține o omisiune majoră: problema trupelor ruse de ocupație din Transnistria nu este menționată deloc. Această tăcere, în opinia noastră,  nu este una minoră sau accidentală, ci riscă să devină o vulnerabilitate strategică majoră pentru parcursul european al Republicii Moldova.

Nu se poate vorbi credibil despre integrarea în Uniunea Europeană atâta timp cât pe teritoriul statului se află trupe de ocupație aparținând unui stat agresor. Prezența acestora contravine Constituției Republicii Moldova, principiilor dreptului internațional și normelor care guvernează relațiile dintre statele suverane.

Din punct de vedere juridic, poziția Republicii Moldova este clară și susținută internațional. Federația Rusă și-a asumat, la summitul OSCE de la Istanbul din 1999, obligația de a-și retrage trupele și munițiile de pe teritoriul Republicii Moldova. Acest angajament nu a fost respectat și nu a fost anulat sau renegociat.

Mai mult, la 22 iunie 2018, Republica Moldova a obținut adoptarea în cadrul Adunării Generale a ONU a Rezoluției 72/282, care solicită retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine de pe teritoriul său. Această rezoluție consfințește, la nivelul dreptului internațional, caracterul nelegitim al prezenței militare ruse în Transnistria.

Uniunea Europeană nu este doar un proiect economic sau administrativ, ci o comunitate de state suverane care își exercită controlul deplin asupra teritoriului și politicii de securitate. În practica extinderii UE, existența trupelor unui stat terț pe teritoriul unui stat candidat a constituit constant un obstacol major. Niciun stat nu a aderat și nu va adera la Uniunea Europeană având trupe ruse de ocupație pe teritoriul său.

Contextul regional oferă, în prezent,  o fereastră politică rară. Negocierile privind încheierea războiului din Ucraina vor include inevitabil chestiuni de securitate regională și de retragere a forțelor ruse de pe teritoriile ocupate. În acest cadru, Republica Moldova avea ocazia să afirme public și explicit că retragerea trupelor ruse de ocupație din Transnistria trebuie să facă parte din pachetul de negocieri pentru pacea în Ucraina.

Această oportunitate nu a fost valorificată în discursul președintei Maia Sandu. Or, problema Transnistriei nu este separată de războiul din Ucraina, ci face parte din același dosar strategic al expansionismului militar rusesc în regiune. Omiterea subiectului de către Maia Sandu, este cu atât mai ciudată, cu cât la 1 decembrie a.c., la Bruxelles Kaja Kallas a declarat după reuniunea miniștrilor Apărării din Uniunea Europeană, că „negocierile privind un eventual acord de pace pentru Ucraina trebuie să includă retragerea trupelor ruse staționate în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, ca element-cheie al securității europene” (vezi articolul nostru: Kaja Kallas despre negocierile din Ucraina: Fără retragerea trupelor ruse din Transnistria nu există soluție durabilă. -Reunirea.com, 2 decembrie 2025).

Este adevărat că Republica Moldova se confruntă cu constrângeri geopolitice serioase și că abordarea frontală a subiectului Transnistriei implică riscuri. Dar evitarea subiectului nu le diminuează, ci le amplifică. Tăcerea poate fi interpretată atât în exterior, cât și în interior, drept resemnare sau acceptare tacită a unui status quo impus de Moscova.

Dacă aderarea la UE este „singura strategie realistă de supraviețuire”, așa cum afirmă președinta Maia Sandu, atunci retragerea trupelor ruse de ocupație trebuie să fie o prioritate explicită a politicii externe, nu un subiect evitat. Diplomația moldovenească nu poate cere solidaritate, sprijin pentru securitate și statut de partener responsabil, fără a aduce constant pe agenda internațională cea mai mare problemă de securitate a statului.

E timpul să se conștientizeze, că integrarea europeană nu se reduce la reforme administrative, comunicate diplomatice sau mesaje bine calibrate pentru partenerii externi. Ea presupune control efectiv asupra teritoriului național și capacitatea statului de a-și afirma suveranitatea în fața încălcărilor evidente.

Prezența trupelor ruse de ocupație în Transnistria rămâne principala problemă de securitate a Republicii Moldova și un obstacol major în relația cu Uniunea Europeană. Ignorarea acestei realități în discursurile oficiale nu o va elimina nici din evaluările Bruxelles-ului, nici din arhitectura de securitate regională.

Dacă aderarea la Uniunea Europeană este cu adevărat prioritatea absolută a Chișinăului, atunci retragerea trupelor ruse de ocupație trebuie formulată clar și constant ca obiectiv central de politică externă, inclusiv în contextul negocierilor privind pacea în Ucraina. În lipsa acestei clarități, discursul european riscă să rămână unul declarativ, iar integrarea – un proces permanent amânat.