Cine conduce cu adevărat Rusia: clanul "securiștilor", clanul militar, clanul energetic / al corporațiilor de stat și clanul Sankt Petersburg / "prietenii lui Putin". Structura de putere din umbră (partea 1)

În vocabularul politic modern, expresia "turnurile Kremlinului" a devenit un fel de metaforă — o modalitate de a descrie sistemul complex de facțiuni informale din cadrul ecuației puterii de la nivelul Rusiei.

Acestea nu sunt instituții oficiale, ci rețele formate în jurul oficialilor din structurile de securitate, lobbyiștilor complexului militar-industrial, tehnocraților economici și curatorilor politicii externe. Granițele dintre ele sunt neclare, iar sferele lor de influență și interese se suprapun constant.

După 2022, aceste echilibre de putere au început să se năruie: războiul, sancțiunile și centralizarea finanțelor au declanșat o nouă luptă pentru resurse. "Turnurile" au trecut la o redistribuire activă a funcțiilor, activelor și puterilor.

În continuare, vom analiza principalele clanuri, liderii lor informali, sferele de influență și legăturile de afaceri.

Clanul "securiștilor"

Este vorba despre o rețea de foști angajați ai Comitetului pentru Securitatea Statului (KGB) al URSS, respectiv de angajați / foști angajați ai Serviciului Federal de Securitate (FSB), ai Ministerului Afacerilor Interne (MVD) și ai altor agenții de securitate. Această rețea controlează principalele instrumente informaționale, de contrainformații și de represiune ale statului. Rețeaua are adesea acces la contracte cu statul, "susține" numiri de personal în structurile de securitate și influențează aspecte securitare și de politică externă.

Cea mai influentă figură este Nikolai Patrușev. Mult timp a fost director al FSB (1999-2008) și secretar al Consiliului de Securitate (2008-2024). În prezent, deține funcțiile de consilier al președintelui Federației Ruse și președinte al Colegiului Maritim al Federației Ruse.

În calitate de consilier prezidențial, Patrușev are acces la procesul decizional strategic de la nivelul Kremlinului, fiind de mulți ani unul dintre principalii arhitecți ai conceptului de securitate națională al Rusiei.

Ca președinte al Colegiului Maritim, Patrușev este responsabil de coordonarea politicii maritime a Rusiei, inclusiv dezvoltarea flotei, protejarea intereselor Rusiei în Arctica și comunicațiile maritime. Totuși, numirea sa în domeniul maritim este privită de analiștii externi și ca o reducere a puterii operative și ca un semnal către alți "jucători" că "regulile jocului" se schimbă.

Potrivit presei occidentale și rapoartelor serviciilor de informații, Patrușev este acuzat că s-ar afla în spatele planului de eliminare a lui Evgheni Prigojin. De asemenea, a jucat un rol-cheie în consolidarea influenței securiștilor după anul 2022. Moscova neagă oficial aceste afirmații.

În ceea ce privește legăturile internaționale, Patrușev a comunicat activ cu partenerii chinezi și, la nivel general, cu cei asiatici la nivelul consilierilor pe probleme de securitate.

Patrușev exclude desfășurarea unor negocieri firești în cadrul unei coaliții largi — abordarea sa fiind: discuții Moscova-Washington, în timp ce ceilalți "nu sunt pentru dialog".

O altă figură influentă din acest bloc de securiști este Serghei Narîșkin, șeful Serviciului de Informații Externe (SVR). Într-un raport al Open Society Justice Initiative, Narîșkin a fost numit printre cei "cel mai profund ancorați" în cercul intim al dictatorului Putin. De asemenea, Serghei a activat împreună cu Putin în cadrul KGB.

Narîșkin are acces direct la deciziile strategice din domeniile securității naționale, informațiilor externe, numirilor de personal în serviciile de informații și gestionării campaniilor informațional-propagandistice. Serghei influențează și istoriografia oficială și propaganda, în special în ceea ce privește Ucraina și teritoriile ocupate.

În plus, și-a făcut apariția în delegația care a reprezentat interesele Moscovei la o întâlnire cu Trump.

Acest clan de securiști îl include și pe Serghei Kirienko, prim-adjunct al șefului Administrației Prezidențiale. Kirienko este responsabil de controlul structurilor de stat, al administrațiilor regionale și al corporațiilor de stat, precum și de supravegherea unor programe importante legate de mobilizare, "operațiunea specială" și propagandă.

Kirienko este, de facto, unul dintre principalii coordonatori ai ecuațiilor puterii în Rusia, având pârghii în structurile de securitate și întreprinderile de stat.

Deși nu se ocupă direct de politica externă, prin controlul asupra programelor federale, corporațiilor de stat și mobilizării resurselor, Kirienko influențează capacitatea Rusiei de a-și implementa obiectivele de politică externă și pe cele militare.

Clanul militar

Clanul în cauză este format dintr-o rețea de ofițeri, manageri ai sectorului militar de stat și contractori ai complexului militar-industrial. Acest "turn" controlează fluxuri bugetare substanțiale prin prisma comenzilor date de stat pentru armament, rețelelor de logistică, campaniilor de mobilizare etc. După 2022, influența acestei facțiuni a crescut.

Anterior, cel mai influent lider a fost Serghei Șoigu, care a deținut funcția de ministru al Apărării (2012-2024). În prezent, Șoigu ocupă postul de secretar al Consiliului de Securitate — practic o funcție formală, cu mai puțină influență reală.

Ulterior, a avut loc o "epurare" a rețelei de influență a lui Șoigu. Autoritățile de prim rang au desfășurat o serie de arestări. De exemplu, adjunctul ministrului Apărării Timur Ivanov a fost arestat pentru luare de mită. Șerpăraia din jurul lui Șoigu a fost "zdrobită" sau, cel puțin, puternic ciopârțită.

Andrei Belousov l-a înlocuit pe Șoigu. Anterior, Belousov a fost prim-vicepremier al Federației Ruse, dar nu avea experiență militară. O astfel de numire semnalează că regimul își schimbă prioritățile — concentrându-se pe eficiență economică, controlul cheltuielilor și integrarea mai accentuată a componentei militare în economie.

Asta poate indica și un transfer al influenței dinspre rețeaua tradițională de securitate ce s-a creat în jurul structurilor de forță către un bloc mai tehnocratic/economic, care controlează fluxurile de resurse, producția și mobilizarea.

O altă figură care a dobândit influență este Alexei Diumin, ex-guvernator al regiunii Tula și fost adjunct al comandantului trupelor aeropurtate. În 2024, Diumin a fost numit în funcția de secretar al Consiliului de Stat.

Diumin este un apropiat al lui Putin, cu o lungă carieră în securitate și servicii speciale, ceea ce îi conferă un nivel ridicat de încredere în cadrul sistemului. De asemenea, a participat la operațiuni speciale în afara Rusiei (ocuparea Crimeei, evacuarea președintelui ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici).

Ca guvernator al regiunii Tula, Diumin a controlat una din regiunile importante, cu o pondere semnificativă a complexului militar-industrial, ceea ce i-a oferit influență administrativă inclusiv asupra resurselor.

În calitate de consilier prezidențial, a obținut controlul asupra unor elemente-cheie ale producției de armament, tehnologiilor de securitate și numirilor de personal din sector.

În august 2024, a fost numit "comandant" al direcției nordice a zonei de frontieră, evidențiindu-i rolul în apărarea externă și în reacția la presiuni externe. O lună mai târziu, a intrat și în Consiliul de Securitate al Rusiei, obținând acces la decizii strategice de politică externă, respectiv de securitate.

Clanul energetic / al corporațiilor de stat

Acest clan este format din șefii marilor corporații de stat (în special din sectorul energetic: Rosneft, Gazprom, Gazprom Neft etc.) și oligarhi apropiați acestora, care controlează venituri semnificative din exportul resurselor energetice. Această rețea constituie unul dint principalii "piloni economici" ai regimului.

Igor Secin este unul dintre cei mai influenți exponenți din domeniul energetic și un apropiat al dictatorului Putin. Igor dispune de un capital politic enorm și, din 2012, controlează cea mai puternică structură petrolieră a Rusiei — Rosneft.

Sub conducerea lui Secin, Rosneft a devenit un instrument al politicii de stat: achiziția de active, consolidarea sectorului petrolier și restabilirea "controlului statului" asupra resurselor strategice.

Prin investițiile externe ale companiei și proiectele din Asia, Orientul Mijlociu, India și America Latină, Secin și compania sa servesc drept instrument al influenței economice externe a Rusiei.

Șeful Rosneft își exprimă activ pozițiile privind politica energetică a Rusiei: de exemplu, a cerut utilizarea sporită a monedelor naționale în comerțul internațional (precum rubla sau yuanul), ceea ce are un efect geopolitic.

De asemenea, acesta a afirmat că sancțiunile occidentale au un "efect invers", afectând mai mult Europa decât Rusia, care se reorientează cu succes din punct de vedere logistic și menține exporturi stabile de petrol. Potrivit șefului Rosneft, Rusia, cu ajutorul Chinei, are potențialul de a ocoli aceste restricții.

Secin participă frecvent la reuniuni de lucru sau discursuri într-un context internațional. În plus, în aprilie 2025, a fost prezent la negocierile cu emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani.

Clanul Sankt Petersburg / "prietenii lui Putin"

Acest clan include un grup de oameni de afaceri și antreprenori care îl cunosc pe Putin încă din "perioada Sankt Petersburg" (studiile și activitatea sa din anii '80 și începutul anilor '90). Clanul are în componență mai mulți oligarhi care au împărțit adesea între ei contracte și investiții majore.

Unul dintre "jucătorii" acestui sector este Ghenadi Timcenko, activ în domeniul energetic. Timcenko a fost cofondator al companiei de trading Gunvor Group, una din cele mai mari firme de comerț cu petrol din lume, care înainte de sancțiunile din 2014 juca un rol important în exporturile de petrol rusesc. Din 2007, a creat grupul privat de investiții Volga Group, prin care deține active în energie, logistică, infrastructură, respectiv în sectorul financiar și de consum.

Timcenko are relații de prietenie cu Putin încă din anii ’90. De exemplu, împreună cu frații Rotenberg, a cofondat clubul "Yavara-Neva" din Sankt Petersburg, unde Putin practica judo.

Timcenko face parte din cercul elitelor de afaceri care au acces direct la resursele statului și influențează distribuția fluxurilor de rentă. De pildă, Volga Group deține participații semnificative în Novatek (producător de gaze) și Sibur Holding (petrochimie).

Este de remarcat faptul că Timcenko joacă un rol în proiecte energetice internaționale de importanță statală: participațiile în Novatek îi conferă influență atât în ceea ce privește Gazul Natural Lichefiat Arctic, cât și exporturile către Asia și Europa. Din acest motiv, este unul dintre actorii-cheie care coroborează interesele de afaceri ale Rusiei cu logica sa energetică externă.

Totodată, legăturile sale cu Bank Rossiya sunt menționate ca parte a rețelei de influență: în explicația sancțiunilor britanice ce i-au fost impuse s-a menționat că era "un acționar major al Bank Rossiya și un actor-cheie în National Media Group, care susține politica rusă destabilizând Ucraina". 

În plus, Timcenko utilizează proiecte caritabile și culturale (de exemplu, prin Fundația Neva), care servesc ca instrumente soft de influență și imagine.

Ca om de afaceri a fost sancționat, însă companiile sale (inclusiv prin partenerul său Leonid Mihhelson) rămân efectiv active pe piață.

Alte figuri influente din acest clan sunt frații Rotenberg (Arkadi și Boris, precum și nepotul lui Boris, Igor). Aceștia sunt mari contractori în infrastructură și construcții (inclusiv conducte de gaz), iar companiile lor primesc contracte guvernamentale importante.

Arkadi este fondatorul StroyGazMontazh (cea mai mare companie producătoare de conducte din Rusia, ulterior vândută către Gazprom) și deține participații în sectorul bancar, energetic și sportiv.

Boris este coproprietar al băncii SPM Group. De asemenea, are interese de afaceri în construcții, infrastructură și sport (de pildă, a fondat / a finanțat proiectul de motorsport SMP Racing).

Ambii servesc drept intermediari financiari și tehnici în implementarea unor proiecte-cheie de infrastructură și energie, inclusiv în Crimeea. De exemplu, Arkadi a fost contractor în construcția Podului Crimeei.

La rândul său, Igor este acționar majoritar al Gazprom Drilling.

Prin companiile Rotenberg, statul direcționează fonduri bugetare către conturi private, creând o bază economică pentru loialitatea politică a mediului de afaceri față de Kremlin.

În contextul politicii externe, aceștia ajută la ocolirea sancțiunilor și la asigurarea controlului asupra logisticii și activelor energetice importante pentru export. Asta se face în special prin participarea la proiecte care le permit să rămână profitabili sub sancțiuni (energie, infrastructură internă). După 2022, frații au început o cooperare activă cu parteneri din Asia. 

Citiți în partea a doua:

Rețelele clanurilor oligarhice / oligarhi independenți

Actori militari privați / hibrizi

Rețelele clanurilor regionale / clanul guvernatorilor

Clanul corporațiilor de stat

Clanul propagandei