Avid după controlul total al politicii externe, Putin taie din pârghiile guvernamentale, concentrând și mai multă putere în mâinile sale / Ce schimbări strategice majore au fost făcute la Kremlin cu scopul centralizării puterii / Pentru ce ar trebui să se pregătească Occidentul

Pe 29 august 2025, Putin semna Decretul nr. 607 "cu privire la măsurile pentru optimizarea suplimentară a structurii Administrației Președintelui Federației Ruse", care prevede crearea unui nou departament: Direcția Prezidențială pentru Parteneriat Strategic și Cooperare. Noua Direcție va înlocui două structuri anterioare — Direcția Prezidențială pentru Relații Interregionale și Culturale cu Țările Străine și Direcția Prezidențială pentru Cooperare Transfrontalieră — responsabile pentru legăturile interregionale și culturale cu alte state și pentru cooperarea de frontieră.

Au fost alocate trei luni pentru organizarea activității noii structuri, armonizarea regulamentelor, desfășurarea măsurilor organizatorice, inclusiv în privința personalului, respectiv pregătirea statutului acestui departament. 

Această schimbare nu a constituit o formalitate administrativă, ci reflectă adaptarea Kremlinului la condițiile internaționale actuale, la presiunea sancțiunilor și la necesitatea unei coordonări mai eficiente atât la nivel diplomatic, cât și pe plan intern între varii departamente ale puterii. Decretul are un caracter strategic.

O alegere atent calculată a noii conduceri

Crearea noii direcții este marcată de procesul de consolidare a unor atribuții cu un caracter mai "strategic". Publicația rusă Kommersant a atras atenția asupra personalului instituțional de la vârf. Iar desființarea direcțiilor menționate mai sus implică redistribuirea concentrării atenției asupra "străinătății apropiate", adică statele cu o viziune mai apropiată de cea a Rusiei, și asupra relațiilor de frontieră — domenii care anterior se aflau sub coordonarea unor subordonați ai adjuncților șefului Administrației Prezidențiale.

Este vorba despre Igor Maslov și Aleksei Filatov, care îi raportau lui Dmitri Kozak. Aceștia au fost înlocuiți de Serghei Kirienko. Între timp, Dmitri Kozak a părăsit funcția de adjunct al șefului Administrației Prezidențiale.

Șefului Administrației Prezidențiale, Anton Vaino, i s-a încredințat sarcina de a pregăti propuneri pentru activitatea noii structuri și de a aplica măsurile organizatorice și de personal.

Totodată, trebuie spus că Serghei Kirienko este o figură importantă în Guvernul rus care, pe lângă gestionarea noii Direcții, ocupă funcția de prim-adjunct al șefului Administrației Prezidențiale.

Kirienko deține o poziție-cheie la intersecția dintre managementul administrativ, controlul informațional-ideologic și coordonarea politicii în teritoriile ocupate de Rusia, inclusiv în ceea ce privește măsurile politice de integrare. Retorica sa este clară și agresivă, orientată spre mobilizarea sprijinului public, construirea imaginii unui inamic extern — Occidentul — și legitimarea acțiunilor Rusiei în Ucraina.

"Nu luptăm astăzi cu Ucraina. Occidentul unit luptă împotriva noastră, doar pe teritoriul Ucrainei și, din păcate, cu mâinile ucrainenilor", a declarat Kirineko în 2022.

Prim-adjunctul șefului Administrației Prezidențiale a menționat în repetate rânduri "sancțiunile fără precedent" impuse Rusiei de către Occident, precum și "războiul informațional incredibil", "fabricile de falsuri" și "războiul psihologic".

Kirienko pledează pentru transmiterea sentimentelor patriotice din generație în generație, cu punerea accentului pe "exemplul personal al eroilor operațiunii militare speciale" (denumirea oficială rusă pentru războiul purtat împotriva Ucrainei).

Serviciul de Securitate al Ucrainei susține că Kirienko coordonează toate domeniile de integrare forțată a teritoriilor ocupate în "cadrul juridic' al Rusiei, participă la organizarea pseudo-referendumurilor și la numirea conducătorilor administrațiilor de ocupație.

De asemenea, s-a raportat faptul că a fost "numit" în funcția de curator al așa-numitelor Republici Populare Luhansk și Donețk, înlocuindu-l pe Dmitri Kozak.

Schimbări în politica externă rusă

Scopul formal al noii Direcții constă în "creșterea eficienței interacțiunii internaționale a Federației Ruse și extinderea cooperării cu partenerii străini în condițiile noii realități geopolitice". Asta indică o consolidare a orientării către parteneriate strategice majore.

În contextul sancțiunilor și al presiunii diplomatice, Rusia se va baza pe câțiva parteneri "de încredere" (China, India, Iran, țările din "sud-est" etc.). Se vor face eforturi pentru aprofundarea cooperării cu America Latină, Sudul Global și Africa.

Rusia va încerca să coordoneze mai strict toate canalele de lucru cu partenerii — de la regiunile învecinate la aliații "strategici". Acest lucru va oferi Kremlinului un instrument mai rapid pentru promovarea acordurilor majore în domeniile energiei, securității și cooperării militar-tehnice, cu scopul de a menține fluxurile economice, rutele logistice și investițiile.

Toate acestea indică pregătirea pentru o confruntare pe termen lung cu Occidentul.

Retorica din mass-media oficială, precum TASS, afirmă: "Rusia trebuie să dezvolte cooperarea multipolară fără a privi înapoi la restricțiile generate de sancțiuni". Asta consolidează direcția către izolaționism și autonomizare — formarea unei "lumi paralele de parteneriate".

Totodată, este de remarcat faptul că reformele reflectă adesea echilibrări interne între clanuri și servicii. Schimbarea curatorilor pentru "străinătatea apropiată" ca viziune de Rusia poate modifica prioritățile în interacțiunea cu anumite regiuni.

Funcțiile noii Direcții includ și integrarea teritoriilor ocupate — "coordonarea proceselor umanitare și socio-economice" în noile subiecte teritoriale ale Federației Ruse. Practic, asta înseamnă legalizarea mecanismului de integrare a teritoriilor ocupate (regiunile Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie) sub umbrela "parteneriatului strategic".

Alte consecințe practice

Kremlinul urmărește să aducă sub o conducere unificată toate canalele de influență neoficială asupra statelor vecine, teritoriilor ocupate, grupurilor pro-ruse și partidelor politice din străinătate.

Anterior, aceste funcții erau distribuite între diferite direcții; acum, consolidarea structurilor sub supravegherea lui Serghei Kirienko înseamnă integrarea lor în verticala controlului ideologic și coercitiv.

În plus, schimbările implică:

• Control ideologic – Direcția condusă de Kirienko integrează "frontul patriotic" intern cu propaganda externă. Mesajele precum "Rusia este asediată", "luptăm cu Occidentul în Ucraina" și "Rusia salvează lumea de colonialism" vor fi sincronizate mai activ, servind ca o justificare internă suplimentară pentru război.

• Mobilizare – Prin proiecte de "parteneriat strategic", se prevede extinderea implicării mișcărilor de voluntariat, de tineret și religioase în sprijinul războiului.

• Izolare față de Occident – Retorica oficială întărește ideea că Occidentul este ostil, iar "lumea reală" este reprezentată de BRICS (Brazilia, India, China, Africa de Sud, Iran, Egipt, Etiopia, EAU, Indonezia), Africa, America Latină etc.

• Verticala de personal – Se formează o nouă cohortă de "manageri misionari" — consultanți politici cu experiență în Siria, regiunile Donețk și Luhansk, respectiv în Africa.

• Consolidarea rolului Administrației Prezidențiale – Administrația împinge practic guvernul din sfera managementului politic — deciziile strategice sunt luate în aparatul lui Putin, nu în cabinetul de miniștri.

• Control asupra regiunilor – Direcția va primi pârghii de control "de politică externă" asupra regiunilor de frontieră ale Federației Ruse (Belgorod, Briansk, Kursk, Krasnodar și Crimeea ocupată).

Critici din partea analiștilor ruși

• Soluție operațional-tehnică, nu politică pe termen lung – Unii analiști ruși consideră decretul ca fiind o simplă "reorganizare" tehnică, fără schimbări radicale de politică, dar avertizează că "optimizarea" poate ascunde o redistribuire a influenței între clanurile Kremlinului.

• Risc de reducere a canalelor specializate de "soft power" – Desființarea direcțiilor responsabile de contacte interregionale, culturale și de frontieră poate slăbi pe termen lung canalele culturale și civice de influență, accentul mutându-se către parteneriate strategice la nivel înalt.

• Opacitatea motivațiilor — jocuri de personal și politice – Astfel de remanieri semnalează adesea manevre politice interne (redistribuirea portofoliilor, întărirea sau slăbirea influenței anumitor structuri și curatori).

Avertismente din partea centrelor analitice occidentale

Observatorii occidentali interpretează aceste schimbări administrative ca parte a unei tendințe mai ample: Moscova consolidează instrumentele externe de influență, reorientează diplomația și parteneriatele către relații "strategice" avantajoase, ca răspuns la izolarea față de Occident și la sancțiuni.

Pe fondul ostilităților, Rusia își consolidează verticala de gestionare a politicii externe și a activității diplomatice pentru a coordona mai bine parteneriatele economice cu state dispuse să coopereze în pofida izolării internaționale a Rusiei.

Devine astfel clar că negocierile nu au oprit și nu vor opri ofensiva Rusiei împotriva Ucrainei. Prin urmare, după cum subliniază o serie de centre analitice ucrainene și occidentale precum Chatham House și ECFR, aliații europeni trebuie să îndemne guvernele SUA și europene să utilizeze pârghiile de influență încă nefolosite asupra rușilor, dat fiind faptul că "economia de fortăreață" a Rusiei s-a adaptat bine la presiune.

Concluzie

Reorganizarea din cadrul Administrației Prezidențiale a Federației Ruse nu reprezintă doar o schimbare de personal sau de denumiri, ci un semnal că Moscova se pregătește să opereze mai eficient în condiții de izolare. Pentru Ucraina și partenerii săi, asta reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate: o provocare în contracararea atacurilor informaționale, diplomatice și economice; o oportunitate de a-și consolida propriile canale de cooperare cu partenerii Rusiei, pentru a preveni monopolizarea piețelor internaționale sau a alianțelor geopolitice. Este necesară o acțiune proactivă, fără a se aștepta ca efectele să devină critice.