Tot legat de Moldova (despre nimicurile din calea lucrurilor care contează)

Nu pentru că aș fi excesiv de subiectiv, dar cred că, obiectiv vorbind, la Chișinău ar fi fost mai mult decât benefică și necesară prezența Vlădicului Nectarie Clinci, fostul stareț de la Sihăstria Putnei scos din rânduiala lui și adus să fie de ajutor Mitropolitului Petru Păduraru. Acesta din urmă, punând urechea la voci viclene, l-a urgisit trimițându-l într-o comună sau în ceva oraș - Sculeni, dacă nu mă înșel -, dându-și, cum ar veni, foc propriului baston al unor bătrâneți care se anunță oricum, dar nu liniștite.

Acum, azi, nu peste alți ani și patruzeci de zile, Mitropolia Basarabiei are nevoie de o intensă, inteligentă și credibilă advocacy. Cum drumul european este deja început, dar influența rusească rămâne în continuare activă, cum Ortodoxia este luată drept argument, în funcție de jurisdicție, pro sau contra, este limpede că o minte teafără, o dorință sinceră și un apostolat pe măsura nevoilor ar fi cel mai bun răspuns și îndeplinirea, de fapt, a misiunii evanghelice. Așa, cu două eparhii, oricât de îndestulătoare centrele lor finanțate de Guvernul României, nu faci mult și cu atât mai puțin nu tot ceea ce ar fi posibil.

La ora actuală, în Republica Moldova și în Ucraina deopotrivă, Bucureștiul politic și religios joacă o carte extrem de importantă, decisivă aș spune. A ne împiedica cu toate astea de idiosincrazii, apucături, tâmpenii și tâmpiți, de carieriști de toată mâna și de urzeli de alcov ierarhicesc - asta nu este doar lucrarea necuratului, dar și pofta inimii moscovite. Măcar în anul 101 al Patriarhiei Române, ar fi salutar, bineplăcut Domnului, ca în mozaicul neterminat al catedralei identității noastre să fie introduse acele părți lipsă fără de care vom străluci palid.

Doxa!