”Plicul lui Filat”, indemnizația viageră și vocea poporului

S-a spus adesea că banii schimbă oamenii. Fals. Banii doar scot la iveală ceea ce era acolo din totdeauna: vanitate, lăcomie, dispreț față de cei mulți. Zilele acestea am văzut chipuri crispate, chipuri care nu vor să piardă privilegii, chipuri care repetă obsesiv: „Nouă ni se cuvine!”

Stimați creatori, oamenii v-au plătit corect și cinstit biletele la spectacole, cărțile cumpărate din librării, onorariile consistente la evenimente private. De unde această pretenție megalomană că statul, adică toți cetățenii, ar trebui să vă dea încă o indemnizație specială?

Cei mai vocali atacatori sunt exact cei care au tot interesul să apere privilegiile. În loc să discute problema reală – „Lista lui Filat” și mecanismul prin care s-au acordat aceste indemnizații viagere, au preferat să atace autorul, nu problema. Reacția privilegiaților a fost una viscerală: etichetări, insinuări, un limbaj suburban și nesimțirea crasă de a declara că eu atac „oamenii de cultură”, nu profitorii.

Dar faptele sunt simple. 17 400 de lei pe lună, bani publici, pentru fiecare din cei 254 de privilegiați din Uniunile de creație, înseamnă că ei scot anual circa 60 de milioane de lei din buzunarele noastre. Majoritatea absolută dintre ei, cel puțin 225-230, au lucrat în domeniul creației ca alte mii de oameni de cultură, dar meritele lor sunt ordinare, nu extraordinare. Cum au ajuns ei în listă? De ce mulți privilegiați primesc lunar, pe lângă indemnizație, din diferite contracte, încă 30-40-50 de mii de lei? Nu le ajunge, mor de foame, n-au bani de pâine și medicamente? Câți multimilionari sunt în cei 254 de privilegiați? De ce lipsesc Declarațiile lor de avere, dacă încasează bani publici?

Iar oamenii care se revoltă și așteaptă reacția autorităților la abuzurile inițiate de V. Filat sunt sute de mii. Cum o să „dați cu dust”, vorba unui profitor, o jumătate de milion de cetățeni care sunt categoric împotriva indemnizațiilor viagere?

Am sperat, poate naiv, că măcar un beneficiar va avea curajul și demnitatea de a spune:

„Acești bani nu sunt meritați. Am o pensie bună. Cum pot lua 17 400 de lei suplimentar, când pensia medie e de 4 400, iar veteranii conflictului de la Nistru primesc 1 900? Cum să privesc în ochi un învățător, un agricultor, un medic, un bibliotecar, un savant, un inginer care a muncit 40-50 de ani?”

Această tăcere spune totul. Nu s-a găsit măcar unul, care să spele obrazul Uniunilor de creație. Nici măcar unul din zecile de milionari din listă.

Abia acum înțeleg cât de mare este ruptura dintre Uniunile de creație, o parte a oamenilor de cultură de astăzi și oamenii simpli. Ce distanță uriașă față de generația anilor ’80 – Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ion Dumeniuc, Dumitru Matcovschi, Gheorghe Malarciuc, Ion Hadârcă, Lidia Istrati, Ion Ungureanu – pentru care demnitatea nu se negocia, iar reputația nu se cumpăra.

Un singur sfat am: dați-vă jos coroana imaginară. S-a înfipt prea adânc în cap și v-a afectat judecata. Cultura nu înseamnă privilegii speciale. Cultura nu înseamnă separarea de realități și de lipsurile pe care le suferă poporul. Cultura înseamnă responsabilitate, măsură și contact cu societatea în care trăiești.

Din miile de reacții primite în aceste zile, multe exprimă nedumerire, durere, revoltă, condamnare a abuzurilor și privilegiilor. Nu le pot publica pe toate, dar ele vor continua să fie postate. Și mai important: chiar dacă în prezent vă este în cot de vocea oamenilor, inevitabil va veni ziua, când vocea lor va fi auzită de autorități, care se vor vedea nevoite să anuleze „plicurile lui Filat” sau, cu alte cuvinte, să abroge legea discriminatorie din 2013 față de celelalte bresle profesionale și față de peste o jumătate de milion de cetățeni cu pensia de 4400 de lei.

VOX POPULI, VOX DEI!

Din sutele de comentarii, le-am spicuit pe cele care exprimă nedumerire, durere, revoltă, condamnare etc. Nu le pot posta pe toate, dar vor urma.

Ia vedeți ce spune mult stimata noastră Maria Sarabaș: „Acei oameni care au astăzi pe mână prerogativa deciziei acelor pensii și LISTE, le ofer în liniște resemnarea mea! Și chiar nu mi-o doresc deloc! Eu sunt BOGATĂ cu ceea ce mi-a dăruit CEL DE SUS! Eu chiar am un nume și mă pot aprecia singură! Am trăit onest, fără ghidușii sau șiretlicuri. Eu le permit lor să-și ofere unul altuia aceste PENSII !! Indemnizații !! Cu dragă inimă!! Îmi pare rău ca le-am dat șansa să mă “Aprecieze” !! Pe unii din listă sau din Consilii chiar îi compătimesc! Pentru ca le este dat de soartă TÂRÂIȘUL ȘARPELUI și PASUL GÂNDACULUI și nu vor avea niciodată ARIPI CA SĂ ZBOARE! Lume bună!! VĂ doresc Post ușor și PAȘTE FERICIT !! Mulțumesc, încă o dată, tuturor admiratorilor muzicii populare!! DOAMNE AJUTĂ!!!”

Iată comentariile oamenilor. Citiți și încercați să înțelegeți cât de mare este distanța dintre oameni și cei 254 de privilegiați.

Veronica Volosciuc

„Scrieți și meritele... șmecherilor... avem bunici la țară care au avut copii mulți, 100 de ani... și nu iau luat nimeni în seamă... scoateți dârlele astea care nu-i cunoaștem și la tutun cu ei la prășit puneți-le 10 copiii în cap și 2 în poală și la tutun de la 04.00 dimineața... sugeți statul tare de tot... numai Urskii mai merită în rest cozi de topor... mergeți lau muncă profitorilor.”

Ion Apostol

„Când am plecat la război, am plecat cu gândul că e posibil să nu ne mai întoarcem acasă! Și nu am mers după îndemnizații ! Nu poți să compari nicio profesie cu apărarea pământului tău de bandiții ruși! Nu-l poți opri pe rus cu nicio profesie, oricât de nobilă ar fi ea. Aici nu e vorba de oamenii de artă ci de nedreptatea care este in societatea noastră. Un artist adevărat nu se vinde pe 17000 de lei, aruncați de politicieni, pentru a le închide gura, atunci când poporul geme de nedreptate! Sunt profesor de limbă engleză și împreună cu mulți colegi am luptat împotriva nedreptății sociale , dar nu am pretins niciodată la îndemnizații viagere, ba dimpotrivă am fost persecutat și eliberat din funcție pentru atitudine corectă! Nu m-am vândut pe 17000 de arginți! Asta ar trebui mulți să o înțeleagă! Să ne auzim de bine!”

Anatol Rurac

„Eu sunt unul din nemernicii care vreau să vă duc, unde tu dragă Vlad nu cunoști. Nu pretind la multe, decât să-i îndrept pe unii spre bunul simț!”

Arcadie Ghetu

„Este încă o încercare de a mușamaliza problema reală. Întrebarea e, cu ce sunt mai buni cei cu pensii viagere decât restul membrilor uniunilor de creație, care sunt cu mult mai talentați în cele mai multe cazuri. Culmea e, când acești profitori în posturi bine plătite îi umilesc în batjocură pe acei membri care nu sunt agreați de mafie. Poate e cazul să fie cercetate aceste persoane ,,cu merit”, cum și-au obținut diplomele de studii superioare?”

Vlad Darie

„ Lege avem, liste avem, dar unde-i creația? Ministerul culturii a "servit" înalții oaspeți europeni Macron, Merț si Tusk cu ":Dă-mă mamă după Iura". Am respectat tradiția: punem pe masă ce avem mai bun.”

Filip Eftode

„Mihai Poiată, mereu același scenariu: nu se discută despre problema abordată, ci se încearcă țintuirea la "stâlpul infamiei" a celui care a îndrăznit să scoată la apă limpede "spețoperația" cu indemnizațiile. Deci, pentru Dumneavoastră si mulți alții nu contează că in acele misterioase liste există si milionari și persoane care primesc salarii barosane + pensii bunicele. E grav doar faptul că "eroul năzdravan al serialului" despre indemnizații poarta beretă neagră.”

Valentina Caciur

„Oare mai mari merite au acești ,,oameni de creație" necunoscuți decât participanții la războiul de pe Nistru? De ce este atât de mare diferența indemnizațiilor? Lor li se spune că statul nu are bani, dar pentru aceștia se găsesc? Dar oare în acest stat alți oameni cu merite nu avem?”

În următoarele postări voi veni cu următoarele comentarii ale oamenilor necăjiți.

Valentin Dolganiuc, un cetățean care respectă cultura, dar nu privilegiile și indemnizațiile viagere, votant al Declarației de Independență față de imperiul rusesc