Nici nu am bănuit că „Plicurile lui Filat”, indemnizațiile viagere și coruperea unor oameni de creație vor fi apărate cu atâta cinism, lipsă de rușine și bun-simț de unele persoane care, de ani de zile, stau cu mâinile în buzunare străine și scot, ca privilegiați, zeci de milioane de lei din buget.
Ceea ce m-a uimit cu adevărat nu au fost atacurile murdare, insultele și acuzațiile ridicole că „sunt inconștient”, că nu pricep nimic în cultură, artă și în „operele lor geniale”, pe care proștii de rând nu le pot înțelege. Ceea ce m-a șocat a fost că lor — privilegiaților — li se cuvine totul, că indemnizația de 17 400 de lei e un fleac pe lângă sacrificiul lor pentru binele poporului și umanității, că i-am umilit punându-i în condiții egale cu alte profesii și categorii sociale, că i-am jignit mortal, punându-i pe același palier cu restul societății.
Și încă un detaliu la fel de șocant: din partea privilegiaților nu a venit nici cel mai mic semn de înțelegere față de greutățile sau suferințele a peste jumătate de milion de oameni în etate, cu pensii sub 4 000 de lei.
Parveniții, comsomoliștii reciclați, miniștrii lucinskiști, voroniști și filatiști m-au învinuit că promovez „egalitarismul”, foștii nomenclaturiști și comuniști m-au declarat „dușman al culturii”, nu al indemnizațiilor viagere. M-au făcut mai comunist decât dânșii, deși eu nu am cântat niciodată regimul criminal-comunist. În stil tipic bolșevic, au schimbat subiectul de la „Plicurile lui Filat” și indemnizațiile viagere la cine sunt eu și cum mi-am permis să aduc în public dreptul lor „firesc” la indemnizații viagere.
Profitorii îmi cer, în mod ultimativ, să închid subiectul, să-mi cer iertare și să dispar pentru totdeauna din spațiul public. Deocamdată, recunosc, încă nu m-au amenințat cu „troika” sau cu „tribunalul norodului”. Însă, ceea ce consider o totală prăbușire morală este faptul că nici unul dintre privilegiați nu a văzut nimic rău în „Plicurile lui Filat”, în coruperea „legală” a Uniunilor de creație, în starea altor oameni de cultură care nu au bani nici pentru pâine, nici pentru medicamente.
Mă adresez oamenilor de cultură și tuturor intelectualilor din R. Moldova: pe rețelele sociale, și nu numai, apar interpretări aberante, lansate de diferite clanuri de privilegiați, cum că eu aș fi împotriva oamenilor de creație sau a miilor de lucrători din domeniul culturii, educației, medicinii etc. Nimic mai fals și mai întors pe dos de beneficiarii privilegiilor. Am expus foarte clar poziția mea: sunt împotriva tuturor privilegiilor nemeritate și pledez pentru un principiu corect și echitabil la calcularea pensiilor — cetățenii R. Moldova primesc pensii conform contribuției individuale la fondul social, timp de o viață, nu după apartenența la Parlament, Guvern, partide sau la diferite caste și uniuni de tot soiul. Nu există două state Republica Moldova: unul pentru muritori și unul pentru privilegiați.
Persoane vizibile și invizibile îmi cer, în mod ultimativ, să închid subiectul privilegiilor și al indemnizațiilor viagere. Dar ce cred cetățenii, pensia cărora e calculată exclusiv pe bază de contribuție, nu pe indemnizații de 17 400 de lei lunar sau peste 200 de mii de lei pe an de persoană, cu scoaterea din bugetul public a circa 60 de milioane de lei pentru un grup privilegiat?
P.S.1. Preafericiți profitori,
Nu-l linșați pe Titus Știrbu, deoarece procesul de corupere instituțională nu a pornit de la el, ci de la „plicul lui Filat”.
P.S.2 Dragă Mircea,
Ai o șansă rară să intri în istoria culturii tale moldovenești: propune ca uniunile de creație să poarte numele lui Filat!
Am luptat pentru LIBERTATE, dar nu pentru privilegii!
La insistența a mii de cetățeni, mâine voi veni cu Lista beneficiarilor indemnizației viagere și descifrarea ei parțială.
(Valentin Dolganiuc, votant al Declarației de Independență față de imperiul rusesc)