"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Românul basarabean Ion Pelivan ne-a lăsat o moștenire fabuloasă. Cine are curiozitatea și îndrăzneala să-i studieze viața și opera descoperă o minte strălucită, un suflet cald și o inimă mare, în care încape Basarabia natală și întreaga Românie.
Ion Pelivan a avut harul începuturilor: a construit de la temelie Mișcarea de Trezire Națională; a fondat, la Universitatea din Dorpat, primul nucleu naționalist românesc din imperiul țarist – fapt pentru care a fost arestat, condamnat politic și aruncat în temnițele înghețate de la Arhanghelsk. După eliberare, nu a renunțat la Idealul său, adunând în preajma sa luptători adevărați care, împreună, au format Generația Unirii.
Când închisoarea popoarelor – Rusia autocrată – a început să se clatine, Ion Pelivan a devenit ideologul și arhitectul proiectului de ieșire din imperiu și de Unire cu Țara-Mamă, România. Înzestrat cu rare calități de vizionar și călăuzit de responsabilitatea față de destinul Basarabiei, el a dat dovadă de o înțelepciune politică impresionantă, renunțând – ca unionist – la postul de președinte al „Sfatului Țării” în favoarea lui Ion Inculeț, care avea trecere în rândul deputaților minoritari, potrivnici planului de Unire.
Pelivan a avut abilitatea extraordinară de a manevra în favoarea Basarabiei în timp ce imperiul se prăbușea în anarhie și sânge; el a fost arhitectul care vedea în întregime edificiul abia început. A dat conceptul desprinderii legale a Basarabiei de Rusia, trecând – prin votul „Sfatului Țării” – mai întâi la autonomia guberniei (2 decembrie 1917), apoi la independența față de metropolă (24 ianuarie 1918) și, în final, la Unirea cu România (27 martie 1918).
Fenomenal acest strateg basarabean, care s-a ridicat la înălțimea vremurilor și a istoriei din acele zile, când popoarele luptătoare își cucereau libertatea și unitatea națională.
Când îi studiezi cartea vieții, te convingi că marele istoric Nicolae Iorga, deloc întâmplător, îl așază pe Ion Pelivan între „făuritorii esențiali ai României Mari”.
Să-i cinstim viața de luptător și martir, să-i studiem moștenirea fabuloasă, să-i înveșnicim memoria, ridicând în văzul românimii de pe ambele maluri ale Prutului Idealul său de unitate națională!
