"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Politica de transparență și restructurare lansată de Gorbaciov, menită să salveze imperiul ruso-sovietic printr-o „democratizare controlată”, a scos la suprafață nu voința popoarelor de a reînvia mortăciunea URSS, ci exact contrariul: coloniile denumite „republici unionale” au explodat în Mișcări populare de emancipare națională. Pentru regimul comunist dirijat de la Kremlin, Mișcările de eliberare națională au devenit fatale: ele au dus la prăbușirea URSS și la renașterea națiunilor captive.
Totuși, anticipând colapsul inevitabil al URSS și necesitatea de a domina în continuare spațiul post-sovietic, KGB-ul a creat din timp și, mai ales, a infiltrat sistematic rețele de agenți în conducerile Mișcărilor de eliberare națională, conferindu-le biografii de luptători populari, punându-le în gură discursuri incendiare și atribuindu-le roluri centrale în organizarea protestelor antisovietice. Cazul Iurie Roșca din R.Moldova este exemplul cel mai vizibil al acestei operațiuni de control subversiv, când 3-4-5 agenți KGB au reușit să confiște Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia noastră și, astfel, să mențină R.Moldova în sfera de influență a Rusiei.
Pe scurt: prăbușirea URSS nu a însemnat și prăbușirea agenturii KGB-iste din fostele „republici unionale”. Asta-i indubitabil. Rețelele invizibile au fost preluate de FSB/GRU și folosite pentru a păstra spațiul post-sovietic în „lumea rusă”, iar după venirea lui Putin la putere (2000), pentru refacerea URSS (proiect despre care Kremlinul vorbește oficial).
Obiectivul de bază al Moscovei în Basarabia a fost și rămâne acela de a stopa cu orice preț – inclusiv cu prețul războiului declanșat de Rusia în 1992 – Unirea R.Moldova cu România. Ideologii de la Kremlin și FSB/GRU cunosc prea bine că reîntregirea poporului român de pe ambele maluri ale Prutului înseamnă pentru Rusia nu doar pierderea definitivă a Basarabiei, ci și o înfrângere geopolitică majoră în regiunea Mării Negre, zona-tampon devenind NATO și UE. De aceea, serviciile rusești au investit și continuă să investească sute de milioane în partidele rusofile, în ONG-uri și așa-zise „centre de cultură rusă”, dar și în agentura infiltrată în curentul unionist, în justiție, mass-media și instituțiile de stat.
De 35 de ani, rețeaua serviciilor secrete, camuflată sub diferite nume schimbătoare, a ținut R.Moldova în „lumea rusă” și a anchilozat organizarea curentului unionist prin: monopolul asupra Unirii menținut timp de două decenii de KGB-istul Roșca împreună cu sculele sale docile – Vlad Cubreacov (actualmente membru AUR) și Ștefan Secăreanu (atârnător prin mediile auristo-georgiste); decapitarea Mișcării de Eliberare Națională și scoaterea ei din circuitul public; linșarea și discreditarea personalităților cu viziuni unioniste; reducerea la tăcere a intelectualității românești; fragmentarea taberei unioniste în mai multe partide mici și menținerea fărâmițării; coruperea sau compromiterea liderilor; dosare deschise la comandă; campanii de presă îndreptate împotriva reprezentanților unionismului; întreținerea unor grupuri minuscule de provocatori și urlători plătiți; lansarea în spațiul public – în numele unioniștilor – a unor inițiative populiste și nerealiste de tipul „marilor adunări naționale”, ultimatumuri absurde către Chișinău și București de a declara Unirea în 24 de ore, evenimente minore și caraghioase, lipsite de orice conținut românesc, dublate sau triplate de cerințe infantile menite să discrediteze unionismul și ideea Unirii. Toate aceste metode – și multe altele – au fost folosite de rețeaua lui Roșca și sunt continuate astăzi de ceea ce opinia publică numește tot mai des „Roșca 2”.
Evident, „Roșca 2” NU este o persoană anume, ci o rețea moștenită, „întinerită” și diversificată în funcție de conjuncturile și mizele vizate, scopul principal fiind uciderea Unirii: e vorba despre niște grupuri cu resurse considerabile, care mimează unionismul, dar deturnează mișcarea din interior. De câte ori personalitățile din viața publică, academică sau politică (deputații unioniști din Primul Parlament) au încercat să adune forțele împrăștiate și să formeze un pol românesc reprezentativ, au devenit ținta unor atacuri murdare și furibunde, până la linșaj mediatic și demonizare. Un exemplu recent și grăitor îl reprezintă inițiativa mai multor personalități și veterani ai Mișcării de Eliberare Națională de a-i uni pe unioniștii din societate, din mediul academic și din politică într-o platformă civică unică – Platforma Reîntregirii Naționale (PRN), lansată anul trecut, la 27 martie, în „Sala Unirii”.
A urmat apropierea și unificarea unioniștilor? Dimpotrivă. După ce „idioții utili”, dirijați din umbră de rețeaua Roșca 2, nu au reușit la 27 martie 2025 să împiedice constituirea platformei civice, au format un front comun pentru a submina consolidarea polului românesc și a eticheta în cel mai josnic mod personalitățile din PRN. Este suficient să parcurgeți în fugă postările toxice, încărcate de ură și minciuni, ale pretinsului creștin Ștefan Secăreanu – ghilotina intelectualității românești din troica kgb-istului Iurie Roșca, troică odioasă care a distrus Mișcarea de Eliberare Națională și Frontul Popular.
Alte stafii din rețea s-au grăbit să însceneze pseudo-unificări ale forțelor unioniste, având misiunea de a tergiversa procesul până după alegerile parlamentare din septembrie 2025, pentru ca apoi să detoneze din interior PRN. Alți „salvatori ai Unirii”, care ani la rând au semănat vrajbă între unioniști și au defăimat săptămânalul „Literatura și Arta” și pe redactorul-șef Nicolae Dabija, s-au repezit să distribuie „profeții de doi bani”, strigând cu gură de șarpe: „V-am preîntâmpinat încă din prima zi că PRN e creația PAS-ului, o diversiune a Maiei Sandu”. Iar când PRN–BUN a luat decizia de a se retrage din alegeri pentru a facilita obținerea unei majorități parlamentare de către formațiunea pro-europeană cu cele mai reale șanse, rețeaua Roșca 2 a explodat de furie: BUN respinsese planul Moscovei și îndemnase unioniștii veritabili să nu-și risipească voturile pe partidele „hauriste”, ci să susțină continuitatea cursului pro-european, fiindcă altminteri, orice apropiere reală de România ar fi fost deturnată.
Trecem peste numeroasele atacuri ticăloase și răutăcioase organizate de țucălarii rețelei roșchiste, trecem chiar peste intimidările frecvente și hărțuielile „cu judecata” la care sunt supuși unii lideri ai PRN, fiindcă, mai presus de toate, PRN consideră prioritară dezvoltarea și fortificarea polului românesc, unificarea societății și a forțelor dispersate care împărtășesc Idealul Reîntregirii Naționale și integrarea definitivă în spațiul euroatlantic.
Evaluările politice și geopolitice ale Platformei Reîntregirii Naționale indică limpede un singur lucru: unificarea forțelor europene cu forțele autentic românești ar conduce la reconcilierea internă a societății moldovenești și la accelerarea tuturor proceselor de integrare a R.Moldova în spațiul românesc și euroatlantic.
