Cheia pentru înțelegerea rezultatului alegerilor din Ungaria se numește gerrymander-izare. Viktor Orban a modificat sistemul electoral maghiar în repetate rânduri în timpul domniei sale până a atins un sistem aproape perfect gerrymander-izat.
(Gerrymandering – technologhie electorală inventată în SUA pe la 1800 și ceva, inițial se referea la retrasarea circumscripțiilor electorale astfel încât să fie asigurată majoritatea unui anumit partid, sistemul a evoluat în timp, acum segmentările merg până la „bule de FB”, scandalul Cambridge Analytica a fost în esență o formă de gerrymander-izare. Ideea este de trucare a alegerilor, ca să nu-i zicem fraudare. Industria de combatere a „fake-news” este tot o formă de gerrymander-izare electorală, nu mai vorbim de retrasări de hărți administrative, vorbim de retrasări de hărți mentale.)
Să revenim la frații unguri: Viktor Orban a făcut nodul ștreangului cu care l-a spânzurat Peter Magyar, ca să folosim o comparație mai dură. Sistemul electoral făcut de Orban s-a întors împotriva lui și i-a asigurat o victorie totală lui Peter Magyar. În mod evident sistemul este unul defectuos și întrebarea care se pune este: va modifica Peter Magyar acest sistem sau îl va menține pentru a-și asigura o dominație de tipul celei de care s-a bucurat Viktor Orban?
Sistemul electoral maghiar este în prezent unul de tipul „învingătorul ia tot”, este un sistem care prin redistribuirea voturilor asigură super-majorități parlamentare, majorități care permit modificarea constituției. Am mai văzut în istorie astfel de sisteme bazate pe „prima electorală”, o redistribuire a voturilor menită să asigure o majoritate guvernării în parlament. De exemplu în România interbelică a funcționat un astfel de sistem. Problema cu sistemele bazate pe „prima electorală” este că funcționează până atunci când nu mai funcționează. În majoritatea cazurilor și combinațiilor de partide și acumulări de voturi furnizează majorități parlamentare confortabile, însă în anumite conformații produce aberații – mai ales atunci când peisajul electoral este unul atipic și atunci când distribuția parlamentară nu mai are nici o legătură cu orientarea societății (disoluția legitimității clasei politice). Un sistem electoral bazat pe „prima electorală” este foarte stabil până când devine instabil și se duce în cap cu totul. În România eșecul acestui sistem a dus la instalarea dictaturii totalitare regale cu partid unic. Teoretic situațiile în care un astfel de sistem dă rateuri sunt destul de puține, însă toți știm că dacă o chestie poate să meargă prost atunci nu va merge prost, va merge extrem de prost!
(Altă paranteză. În Republica Moldova, Plahotniuc a modificat în 2016 legislația electorală în direcția unei gerrymander-izări, însă la recomandările Comisiei de la Veneția s-a renunțat la șmecherie după ce a căzut Plahotniuc. Comisia de la Veneția are o părere extrem de proastă față de sistemul electoral din Ungaria.)
Revenind la chestiune: va corecta Peter Magyar sistemul electoral instituit de Viktor Orban? Acesta va fi semnalul-cheie pentru ce urmează să se întâmple în Ungaria. Dacă îl va menține, atunci e clar că nu avem de-a face cu o schimbare esențială la Budapesta, doar o înlocuire a unei figuri devenită antipatică cu o alta cu potențial de a fi simpatică. Apoi Peter Magyar a fost destul de evaziv cu promisiunile, nu este foarte clar dacă va fi o rupere de politicile lui Orban, mesajul lui în campanie a fost în principal împotriva corupției clicii lui Orban și pentru o relație mai bună cu UE, în rest a avut același discurs naționalist. O să ne lămurim destul de repede până unde merg schimbările reale de la Budapesta. De exemplu să vedem cât de repede renunță Peter Magyar la dependența energetică față de Moscova.