"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Alexandra Livadariu, studentă la Facultatea de Litere a Universității din București, explică, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru publicația noastră, de ce studiul limbii și literaturii ruse nu trebuie confundat cu susținerea politicii Kremlinului și vorbește despre percepția rusofobiei în România.
Alexandra Livadariu este studentă în anul al II-lea la Facultatea de Litere a Universității din București, specializarea Limba și literatura română – Limba și literatura rusă. Originară din București, aceasta a ales să studieze limba rusă din pasiune pentru literatură și pentru dorința de a descoperi o cultură bogată, având posibilitatea de a analiza opere importante în forma lor originală.
Întrebare: Ce v-a determinat să alegeți limba rusă? A fost pasiunea pentru limbă, pentru literatura rusă, pentru cultura spațiului est-european sau au existat și alte motive?
Alexandra Livadariu: În principal, m-a atras literatura rusă și curiozitatea de a înțelege mai bine cultura și mentalitatea spațiului est-european. Mi s-a părut fascinant faptul că o parte atât de importantă din patrimoniul literar universal a fost scrisă în limba rusă. În plus, am considerat că studiul unei limbi mai puțin alese îmi poate oferi și oportunități profesionale în viitor.
Întrebare: V-ați înscris la facultate după începutul invaziei rusești la scară largă asupra Ucrainei. În acel context, ați avut vreun moment de ezitare înainte de a face această alegere sau ați considerat încă de la început că limba și literatura rusă trebuie separate de politica actuală a Kremlinului?
Alexandra Livadariu: Am reflectat asupra acestui aspect înainte de admitere, deoarece contextul internațional era și este unul sensibil. Totuși, am considerat că limba și literatura rusă trebuie privite separat de politica actuală a Federației Ruse. Studiul unei limbi nu înseamnă susținerea politicii unui stat, ci înțelegerea unei culturi, a unei istorii și a unei tradiții literare. Din acest motiv, nu am renunțat la alegerea mea.
Întrebare: Ați întâmpinat vreodată dificultăți, prejudecăți sau reacții negative din partea colegilor, profesorilor ori a societății pentru faptul că studiați limba rusă? Cum a fost experiența dumneavoastră?
Alexandra Livadariu: Am întâlnit uneori reacții de surprindere sau întrebări legate de alegerea mea, mai ales din partea persoanelor care asociază imediat limba rusă cu situația politică actuală. Totuși, nu pot spune că m-am confruntat cu discriminare sau ostilitate. În cadrul facultății, profesorii și colegii tratează studiul limbii ruse ca pe un domeniu academic, iar discuțiile sunt, în general, echilibrate și bazate pe argumente.
Întrebare: Unii susțin că în România există un climat de rusofobie. Dumneavoastră, în calitate de studentă la specializarea Limba și literatura rusă, împărtășiți această opinie?
Alexandra Livadariu: Cred că termenul de „rusofobie” trebuie folosit cu multă prudență. Din experiența mea, majoritatea criticilor pe care le aud sunt îndreptate împotriva politicii Kremlinului și a războiului din Ucraina, nu împotriva limbii sau literaturii ruse. Există, desigur, persoane care fac generalizări, însă nu consider că acestea reflectă atitudinea întregii societăți românești.
Întrebare: În România funcționează programe universitare dedicate limbii ruse, iar în librării se găsesc numeroase traduceri din literatura rusă. În opinia dumneavoastră, ce spune acest lucru despre relația societății românești cu limba și cultura rusă?
Alexandra Livadariu: Consider că acest lucru arată că societatea românească face, în mare măsură, diferența între patrimoniul cultural și contextul politic actual Rusiei. Faptul că există programe universitare și că editurile continuă să publice autori ruși demonstrează că literatura și cultura sunt considerate valori care merită studiate și păstrate în circuitul academic și cultural. Mai mult decât atât, cred că interesul pentru limba și literatura rusă nu a dispărut. Există în continuare studenți care aleg această specializare din pasiune pentru literatură, lingvistică și cultura est-europeană.
Întrebare: Cum priviți faptul că autori precum Dostoievski, Tolstoi, Cehov sau Bulgakov continuă să fie traduși, publicați și citiți în România? Considerați că literatura poate și trebuie analizată separat de politica statului rus contemporan?
Alexandra Livadariu: Mi se pare firesc ca acești autori să fie în continuare traduși și citiți. Ei fac parte din patrimoniul literaturii universale și au influențat profund cultura europeană. În opinia mea, literatura trebuie analizată în contextul în care a fost creată și prin valoarea sa artistică, fără a fi confundată automat cu politica unui stat contemporan. Acest lucru nu înseamnă ignorarea contextului istoric sau politic, ci o abordare critică și echilibrată.
Întrebare: În spațiul public există numeroase critici la adresa lui Vladimir Putin și a politicii Kremlinului. Din perspectiva dumneavoastră, românii reușesc să facă diferența între critica unui regim politic și atitudinea față de limba, literatura și cultura rusă? În experiența dumneavoastră, există într-adevăr un fenomen de rusofobie în România, așa cum susțin unii, sau considerați că această etichetă este folosită uneori într-un mod exagerat și contribuie mai degrabă la tensionarea dezbaterii publice?
Alexandra Livadariu: Din ceea ce am observat până acum, majoritatea oamenilor reușesc să facă această diferență. Criticile sunt îndreptate în principal împotriva deciziilor politice și a războiului, nu împotriva culturii ruse în ansamblu. Nu aș spune că există un fenomen generalizat de rusofobie în România. Cred că termenul este folosit uneori prea ușor și poate simplifica o realitate mult mai complexă. Există situații în care oamenii reacționează emoțional din cauza contextului actual, însă acest lucru nu înseamnă automat că resping limba, literatura sau cultura rusă. Din experiența mea de studentă, mediul universitar încurajează tocmai această diferențiere între analiza critică a unui regim politic și studiul unei limbi și al unei culturi.
