"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Andrei Caramitru este pentru mine modelul politicianului (ca vârstă, onestitate și competență profesională) de care are nevoie România în acest moment.
Nu pentru că îl cheamă Caramitru. Pentru că în domeniul în care s-a specializat și a practicat (în mari companii ale lumii) este expert, pentru că a ales, nu liniștea confortului oferit în occident, ci lupta deschisă cu mafia politică și economică de acasă, din România. L-am felicitat de curând, când a decis să intre în USR. A ales să fie de partea binelui în momentul în care în România e cod roșu de trădări, minciună și hoție. A ales să facă ”tot binele posibil în condiții imposibile”. Împărtășesc întru totul radicalismul lui Andrei Caramitru. Adică cine a greșit intenționat, a furat, a omorât, să plătească după lege! Deschideți, vă rog, dicționarele ca să citiți că a fi radical nu este egal cu a fi extremist, cum vociferează pe toate tastaturile și ecranele absolvenți ai Academiei cu amfiteatrele în Pădurea Băneasa.
Nu sunt comentator sau analist politic. Ce m-a mânat să vorbesc acum? Bucuria și teama.
Bucuria că în USR și în PLUS sunt tineri valoroși, ca Andrei Caramitru, ca Vlad Voiculescu și mulți alții, capabili să lupte pentru țara asta, însuflețiți de datoria de a crea o Românie normală, prosperă și civilizată, așa cum a fost înainte ca bolșevicii s-o îngenuncheze! Oameni a căror statură morală este radical diferită de cea a actualei guvernări mafiote.
Și teama. Experiența celor aproape 30 de ani de postcomunism, îmi păstrează teama că Securitatea (pe care noi n-am putut s-o desconspirăm ca în fosta RDG), că veșnicii și nenumărații clienți ai puterii se infiltrează peste tot, maculează și distrug tot. Vorbim de alianțe și nu numai. A câștigat în 1996 Convenția Democrată, dar din alianța cu PDL-ul lui Petre Roman, a pierdut PNȚCD-ul, singurul partid care avea în planul de guvernare schimbarea sistemului, a murit, confiscat de băieții și fetele celor care îi urmăreau pe Corneliu Coposu, Ion Diaconescu și pe ceilalți lideri țărăniști, toți foști deținuți politici. Nu mai amintesc decât USL-ul, cu victoria PSD-ului care ne-a adus unde suntem astăzi. Nici o alianță postdecembristă nu a urcat România într-un orizont mai înalt. Capitalul a fost al pierderilor. Nu trebuie să fii neapărat lider, dacă dorești să te implici în lupta politică! Formațiunile politice trebuie să-și cultive și să-și aleagă liderii!
În România este invers. Pe tava puterii ni s-au livrat lideri de-a gata, unși cu toate unsorile, antrenați la toate butoanele manipulării. În jurul lor s-au format partide. Când au câștigat au dus respectivul partid în naufragiul pentru care au fost pregătiți! Atenție mărită! Nu există om de sub aripile Securității care să merite compromisul! Să dea Dumnezeu ca alianța celor mai tineri politicieni cărora le acord girul de încredere, să-mi demonstreze că nu am dreptate!
