"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Remus Opriş, fost vicepreşedinte al PNŢCD, a murit luni după-amiază la vârsta de 60 de ani, după o lungă suferință.
Absolvent de medicină, specializarea psihiatrie, Remus Opriş a fost o figură țărănistă politică importantă în a doua jumătate a anilor 90.
Opriș s-a născut la 20 noiembrie 1958, a fost liderul Organizatiei de Tineret a PNŢCD (1991-1993), membru supleant al Biroului Naţional de Conducere al ţărăniştilor, din 1991, vicepreşedinte al PNŢCD din 1996 şi deputat PNŢCD între 1992-2000. În timpul guvernării Convenţiei Democrate, Remus Opriş a coordonat Secretariatul General al Guvernului şi Departamentul pentru Administraţie Publică Locală.
Afecțiunea de care suferea fostul țărănist nu a fost făcută publică, dar mai multe publicații relatează că ultimele luni și le-ar fi petrecut la pat.
Potrivit unui comunicat semnat de profesor doctor Şerban Bubenek, corpul medical din România îi datorează lui Remus Opriş iniţierea, susţinerea şi adoptarea Legii Nr. 74 din 6 iulie 1995 privind exercitarea profesiunii de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, lege care a scos profesia de medic de sub tutela statului şi i-a redat statutul de profesie liberală.
"Începând cu anul 1990, cetăţenii României au avut în dr. Remus Opriş un apărător neînduplecat al drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale recent recâştigate prin jertfa de sânge din stradă, unde fusese şi el prezent, în cursul Revoluţiei din Decembrie 1989. Om politic, dar niciodată simplu politician, dr. Remus Opriş a traversat cu silueta sa elegantă şi vorba cumpănită, dar fermă, cei 30 de ani ai nesfârşitei tranziţii şi a crezut până la sfârşit în destinul euro-atlantic al ţării sale, pe care a iubit-o şi a visat-o întotdeauna democratică, liberă şi prosperă. Ţinuta discursului public, transparenţa convingerilor, incapacitatea de a face compromisuri compromiţătoare, onestitatea precum şi modestia sa, îl alătură figurilor luminoase ale înaintaşilor din PNŢCD cu care a plecat acum să se întâlnească! Condoleanţe familiei îndoliate! Dumnezeu să îl odihnească!", se arată în comunicatul menționat anterior.
Potrivit unui articol publicat de curentul.info, Opriș dezvăluia, în urmă cu peste un deceniu, că s-a numărat printre elevii supravegheați îndeaproape de Securitate. Printre colegii lui se aflau colaboratori ai Securității care întocmeau rapoarte imediat ce fiul deținutului țărănist Constantin Opriș se pronunță împotriva sistemului.
Opriș explica în 2006, după ce a avut acces la dosarul său, că erau vizați spre a fi colaboratori ai Securității elevii care doreau să urmeze, după terminarea școlii, studii superioare în cadrul unor facultăți sau școli superioare militare la care, pentru înscriere, era necesar avizul conducerii Uniunii Tineretului Comunist.
Condiționarea înscrierii la concursul de admitere la unele facultăți de deținerea unui dosar - care să te garanteze politic- a funcționat în unele perioade precum intervalul 1975-1989, explica Opriș. El a mai spus că recrutarea se făcea la recomandarea unor profesori, care erau deja colaboratori ai Securității. Recompensele pentru serviciile aduse de către elevi puteau constă în obținerea de la forurile politice a unor -impecabile- caracterizări, dar și stimulente de ordin financiar, bonusuri în notarea școlară sau obținerea unui loc pentru excursii în străînătate cu preț redus prin Biroul de Turism pentru Tineret (BTT). „Am avut colegi care obțineau la medicină, unde notarea se făcea pe o scala de la unu la zece, note de 10,5 sau 10,23 în urmă bonusurilor primite”, mai spunea Opriș.
Așadar, în perioada comunistă, Securitatea nu se ocupă numai cu recrutarea informatorilor din rândul elevilor, ci și cu cercetarea unora dintre ei, care aveau „antecedente” în familie.
Considerându-se că Remus Opriș se află sub influență tatălui sau, Constantin Opriș, fost membru PNŢ (condamnat pentru infracțiuni contra securității statului – n.r.), Securitatea l-a supravegheat îndeaproape pe fiul de țărănist prin intermediul colegilor săi de școală și, mai apoi, de facultate.
Ca beneficiar al Legii 187/1999 (dreptul privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității că poliție politică – n.r.), Remus Opriș a descoperit notele informative pe care colegii lui le făceau după orele de curs.
Potrivit curentul.info, urmărirea informativă a lui Remus Opriș a fost dirijată de un număr de 16 ofițeri de securitate și a fost nevoie de cooperarea a 22 de informatori, recrutați din rândul colegilor de liceu, a colegilor de facultate și din rândul colegilor de la spitalele unde și-a desfășurat activitatea medicală.
Câteva din notele informative prezentate de Opriș din vremea în care era elev de liceu erau semnate „George” și adresate unui „locotenent”.
George: Va informez că în timpul unei ore de franceză mai mulți colegi au purtat o discuție asupra posturilor de radio străine și a comentariilor transmise de aceste posturi în legătură cu unele evenimente din țară noastră. Din discuțiile purtate a reieșit faptul că Opriș C., ……. și …… ascultă cu regularitate postul de radio <Europa Liberă> cunoscînd cu exactitate orele cînd poate fi ascultat acest post de radio. Opriș C. a afirmat că, în legătură cu ultimele evenimente din țară noastră, acest post de radio nu a transmis nimic, fapt cu care au fost de acord și ceilalți colegi care ascultă <Europa Liberă>.
