VIDEO. De ce este „Parasite” atât de bun? Filmul a avut premiera toamna trecută și în România, dar a fost ignorat de public și critică

Multe publicații autohtone titrează habarnist că cel mai important Oscar a fost decernat, în mod „surprinzător”, producției sud-coreene „Parasite” (Parazitul) al regizorului Bong Joon-ho, într-o ediție dominată de „favoritele” „1917” și „Jocker” (nu mai puțin de 11 nominalizări).

Nu este deloc surprinzătoare alegerea dacă ai văzut pelicula care, după un început oarecum derutant, cam strident și gălăgios al unor actori care par mai mult amatori decât profesioniști, se transformă gradual într-o capodoperă pe fondul unei tensiuni înnebunitoare, ajungând să te bântuie multă vreme după finalul dramatic, violent, suprinzător.

„Are un rafinament vizual extraordinar. Fiecare cadru este gândit pictural, te frapează și-ți rămâne în memorie ”, spune Manuel Cernat, critic și istoric de film.

Impregnat cu umor și violență, Parazit combină într-o manieră surprinzătoare elemente ce aparțin mai multor genuri cinematografice în ceea ce autorul numește o tragicomedie de familie, care vorbește despre inechitățile sociale și efectele capitalismului prin intermediul a două familii care provin din clase sociale diferite, scrie tvmania.ro

Familia lui Ki-taek, alcătuită din patru membri, este una unită, dar toți sunt șomeri, cu perspective sumbre în viitorul apropiat. Fiul, Ki-woo, este recomandat de către un prieten, student la o universitate prestigioasă, pentru meditații foarte bine plătite, ceea ce naște speranța unui venit constant. Purtând pe umeri toate speranțele familiei, Ki-woo se îndreaptă către casa familiei Park pentru un interviu. Sosit la locuința domnului Park, proprietarul unei companii globale de IT, Ki-woo o întâlnește pe frumoasa Yeon-kyo, tânăra stăpână a casei. Însă, după această primă întâlnire între cele două familii, un șir întreg de situații neprevăzute urmează să se pună în mișcare, din care nimeni nu iese nepătat.

Cele două familii din Parazit au unele lucruri în comun: ambele sunt alcătuite din patru membri, având un fiu și o fiică. Dar condițiile lor de trai sunt total diferite. Cu toate acestea, sunt aduse laolaltă printr-o relație care are un rezultat neașteptat.

„Mi-a plăcut de la început ideea asta de parazit, modul în care indivizi din partea de jos a societății se insinuează în partea de sus, parazitându-i pe cei bogați, pe cei sofisticați. Ideea este veche, dar e foarte bine tratată această insinuare, în mod original, în scenariu. Și finalul l-am interpretat a doua oară în cheie de Grand Guignol. Grand Guignol sunt niște spectacole, se desfășurau în Franța, pe vremuri, spectacole în care se smulgeau brațe, se retezau capete, extrem de violente, dar atât de violente încât lumea râdea. Știți ce mai are interesant? Amestecă genurile, îți dă un sentiment inclasabil, nu știi dacă să râzi sau să plângi sau să cazi pe gânduri sau toate la un loc. Filmul poate fi considerat un horror, o comedie neagră, un film social foarte serios, legat de fractura în societatea sud-coreeană”, explică Cristian Tudor Popescu. 

„Parasite” este un film sud-coreean care reușește să se adreseze Europei de Vest și Americii. E bazat pe o idee europeană, pe ideea transformării temporare a sclavilor în egalii stăpânilor lor sau chiar să ajungă ca sclavii să fie serviți de stăpânii lor. Este ideea vechii sărbători grecești ateniene, Cronia, idee preluata apoi de antichitatea romană, în sărbătoarea numită Saturnalia. Transpunerea ei cinematografică este de o originalitate remarcabilă. Modul în care cei din clasa de jos se insinuează în clasa stăpânilor ca niște paraziți este surprinzător, original și memorabil.

Apoi, în partea a doua a filmului, finalul în special, foarte violent cu scene sângeroase care m-au dus cu gândul la spectacole desfășurate de la sfârșitul secolului 19 până în anii `60, în Paris. Acolo se întâmplau astfel de lucruri pe scenă care duceau spectatorii până la vomă sau până la excitații sexuale, sentimente foarte puternice, create de ceea ce se întâmpla pe scenă, mult sânge, dezmembrări, decapitări. Acest lucru reușește Bong Joon-ho să îl creeze, un sentiment inclasabil.

Sentimentele sunt în general cunoscute - iubire, ură - ele sunt clar definite. E foarte greu să creezi în artă un sentiment inclasabil, or asta face Bong Joon-ho. Am sesizat acest sentiment inclasabil pentru că violența nu este violență pur si simplu acolo. Ea are un ecart mic, dar prezent în fiecare din acele scene violente, care oscilează între plâns, râs, cădere pe gânduri în fața unei drame sociale.

Performanța lui este internaționalitatea acestui film. Îl poate înțelege orice locuitor al planetei, chiar dacă nu are subtitrări.

Este foarte expresiv cinematografic. Imaginile vorbesc, sunt atât de expresive, încât aproape că nu lasă rest pentru dialog, pentru vorbe. Ar fi putut să fie un film mut, un film nevorbitor. Nu era nevoie să auzim ce spun personajele”, a mai precizat și Cristian Tudor Popescu pentru Digi24.ro.

„E greu definibilă această peliculă, tur de forță regizorală într-un decor stilizat până la metaforă, o narațiune în care clivajele sociale și tensiunile inter-umane  ating, în jocul destinului și hazardului, dimensiuni literalmente apocaliptice.

Este pentru prima oară în istoria Hollywood-ului când un film într-o limbă străină este onorat astfel. PARAZIT a fost nominalizat în șase rânduri și a acumulat patru statuete.

Strălucirea tehnică manifestă în PARAZIT  este o ambiție extrem de răspândită în Hollywood, de multe ori în dauna subiectului sau autenticității personajelor. Exemplul cel mai bun a fost, la această ediție, JOKER,  nominalizat, în pofida cronicilor deseori devastatoare,  în 11 dintre cele 24 de categorii și câștigator cu Joaquin Phoenix, care colecționase și celelalte recompense majore ale anului și  a plecat cu statueta pentru rol principal, categorie extrem de disputată”, arată și RFI.

Variety scrie că “autorul coreean este într-o formă devastatoare cu această tragicomedie neagră ca smoala despre inegalităţile sociale din Coreea modernă”, Time Magazine a fost de părere că pelicula este un “exemplu superb despre cum o poveste bine spusă, cu personaje vii, poate tăia până la os şi te poate lăsa pe gânduri zile în şir”, iar Times concluzionează: “Parazit este capodoperă spre care autorul şi-a îndreptat întreaga sa carieră”.

Bong Joon-ho a studiat sociologia și filmul la Academia de Arte Frumoase din Coreea. În 2006, filmul sau The Host a fost proiectat la Cannes, în Quinzaine des Realisateurs. A revenit în 2009, în secțiunea Un Certain Regard cu Mother, iar în 2017 a prezentat Okja în competiția oficială. Printre filmele lui Bong Joon-ho se regăsește și Snowpiercer, din a cărui distribuție face parte actorul român Vlad Ivanov. 

„Parazitul”  a avut premiera în România, în noiembrie 2019, dar a avut recenzii puține și slabe, mai mult sub forma de comunicat de PR, iar publicul a aflat cu greu despre el, cei mai mulți dintre cinefili probabil abia acum, odată cu Oscarul.

 La categoria cel mai bun film nominalizările, la Oscar, au fost:

„Ford v Ferrari” (producători Peter Chernin, Jenno Topping şi James Mangold)

„The Irishman” (producători Martin Scorsese, Robert De Niro, Jane Rosenthal şi Emma Tillinger Koskoff)

„Jojo Rabbit” (producători Carthew Neal, Taika Waititi şi Chelsea Winstanley)

„Joker” (producători Todd Phillips, Bradley Cooper şi Emma Tillinger Koskoff)

„Little Women” (producător Amy Pascal)

„Marriage Story” (producători Noah Baumbach şi David Heyman)

„1917” (producători Sam Mendes, Pippa Harris, Jayne-Ann Tenggren şi Callum McDougall)

„Once Upon a Time... in Hollywood” (producători David Heyman, Shannon McIntosh şi Quentin Tarantino)

„Parasite” (producători Kwak Sin Ae şi Bong Joon Ho)