Amploarea RĂPIRILOR ordonate de Coreea de Nord îngrozește comunitatea internațională. România NU este interesată de soarta românilor dispăruți în cea mai bestială dictatură comunistă a planetei

  • ACP
  • Sep 6, 2019, 18:50
  • 7916

Un subiect din presa japoneză - ne referim la un articol al publicației Yomiuri Shinbun, care analizează problemele făcute de regimul comunist din Coreea de Nord țărilor din jur - face referire și la un lucru mai puțin discutat de oficialii de la București, dar care ne privește și pe noi, români.

Efortul premierului Japoniei, Shinzo Abe, de a afla ce s-a întâmplat cu japonezii răpiți de Coreea de Nord în anii '70-'80, pentru a-i salva, a readus în atenție și răpirile celorlalți cetățeni străini de către regimul comunist condus de familia Kim, inclusiv a românilor, despre care sunt informații că au fost de asemenea răpiți de comuniștii nord-coreeni.

Guvernul Japoniei a identificat în mod explicit 17 cetățeni japonezi, victime ale răpirilor, dar numărul celor dispăruți din Japonia, despre care se crede ca ar fi fost răpiți, este de 882. Alături de aceștia, se știe că au mai fost răpiți de-a lungul timpului și sud-coreeni, tailandezi, libanezi și români.

Conducatorul comunist al Coreei de Nord, Kim Jong-il, aflat în funcție între anii 1993 și 2011, a recunoscut. în 2002, că unele răpiri au avut loc, permițând întoarcerea în Japonia a cinci dintre victim, în 2004, dar despre restul celor identificați că au fost răpiți, oficialii comuniști au declarat că opt dintre ei au murit, iar patru nu au intrat niciodată în țara lor – mai multe detalii AICI.

Jena absolută în care se află Coreea de Nord din cauza răpirilor este însă ”atenuată” strategic de fake news-ul că unii dintre cei care fug din țara-lagăr stăpânită de comuniști ar fi fost, de asemenea, răpiți de... Coreea de Sud.

Chiar zilele acestea, un comitet internațional de avocați, care se poartă ca și cum ar fi în plata regimului comunist, a dat publicității o concluzie în acest sens, în legătură cu fuga a doisprezece lucrătoare nord-coreene ale unui restaurant din China, care s-au refugiat în Coreea de Sud, în 2016. Jun Sasamoto si Niloufer Bhagwat, șefii comisiei de avocați, au discutat, la Phenian, cu fostele colege ale celor care au fugit din țară și au ajuns la concluzia că acestea ar fi fost luate fără voia lor în Coreea de Sud, ceea ce constituie infracțiunea de răpire! Apoi au discutat și cu familiile din Coreea de Nord ale celor fugite, lucru care a contat pentru a se ajunge la concluzia că fetele au fost duse cu forța din lagărul unde trăiau cele mai crunte privațiuni, în țara supradezvoltată care îi primește cu brațele deschise pe toți nord-coreeni care fug acolo. Asadar, oricât ar părea de anapoda și de absurd, au fost întrebați despre fuga din 2016 a celor 12 fete tocmai cei rămași în țara-lagăr, care pot fi uciși îndată ce spun ceva ce nu vrea regimul comunist să se audă.

Avocații au înștiințat și Comitetul Măsurilor de Urgență pentru Persoanele Răpite din Coreea de Nord cu privire la concluziile ”cercetării” făcute de ei, iar oficialii comuniști le-au răspuns că guvernul de la Phenian a trimis deja mai multe note de protest guvernului din Coreea de Sud.

Comitetul de avocați a anunțat că va publica, la sfârșitul lunii acesteia, raportul final, ce va fi înaintat către UN Human Rights Council, care ar putea, în urma studierii ”dovezilor” din raport, să condamne Coreea de Sud pentru acuzația fantasmagorică de răpire, dar, în realitate, pentru că le-a primit pe fetele care au fugit din țara-lagăr, unde nu e nimeni liber și unde domnesc moartea, frica, foamea și întunericul – mai multe detalii AICI.  

Astfel, comuniștii nord-coreeni vor avea, măcar minimal, o bază de negociere pentru o situație care, în mod normal, ar trebui să îi excludă fără drept de apel din orice organizație internaționala a statelor care respectă legile internaționale.