China a pierdut iubirea Europei Centrale și de Est. Și toată omenirea îi trage cu furie la gioale

Prof. Emilian Kavalski pentru The Conversation: Bulgaria a intrat recent și ea în rândul țărilor din Europa Centrală și de Est care manifestă ostilitate față de China. Răcirea bruscă a relațiilor chinezo-bulgare s-a produs odată cu acuzațiile lansate de premierul de la sud de Dunăre, Boiko Borisov, potrivit căruia superputerea asiatică le-ar fi pus opozanților săi la dispoziție drone cu care să-l imortalizeze în ipostaze compromițătoare - dormind cu un pistol alături și având în sertarul noptierei de lângă pat teancuri de euro. Același Borisov care găzduia la Sofia, în 2018, summitul China-Europa Centrală și de Est, în ciuda presiunilor UE să nu facă asta.

Bulgaria nu este, firește, singura țară din regiune care a început să simtă o subită aversiune față de China. În Cehia, consiliul municipal din Praga a pus capăt relațiilor și înfrățirii cu orașul Bejing stabilite în urmă cu nici un an (octombrie 2019), în favoarea unui parteneriat cu Taipei, capitala Taiwanului.

Și Lituania vrea o apropiere cu Taiwanul, ministrul de Externe solicitând în luna mai să fie reintrodusă în Organizația Mondială a Sănătății. În aceeași perioadă, mai mulți lideri din Europa Centrală și de Est s-au aflat printre semnatarii unei scrisori de protest în care criticau decizia Chinei de a adopta legea securității naționale pentru Hong Kong, lege prin care practic a preluat controlul teritorial.

Această fisură se produce după un deceniu de cooperare între China și Europa de Est, sub stindardul așa-numitei inițiative „17 + 1” și, deși survine pe fondul pandemiei de COVID, are mai degrabă legătură cu faptul că China nu a îndeplinit promisiunile entuziaste făcute regiunii privind investițiile de amploare”.

Mălina Mîndruțescu pentru True Stories Project:

„Numindu-l pe președintele chinez, Xi Jinping un „credincios al unei ideologii totalitare care este în ruină”, America și-a consolidat poziția ostilă vis a vis de China într-o perioadă în care nici una dintre cele două mari puteri nu o duc prea bine, iar negura pandemiei și crizei economice atârnă peste toți.

Deși acesta este doar un ultim exemplu într-un șir lung de tensiuni, China pare să se îndepărteze tot mai mult de poziția de conducător global convențional pe care a încercat atât de mult timp să și-o croiască – iar restul lumii nu pare sa îi țină partea. Din contră, această lipsă de încredere devine tot mai vizibilă – 59 de companii chinezești au fost interzise în India, una dintre cele mai dinamice piețe, inclusiv TikTok, unde mai bine de o treime din utilizatori proveneau din India.

De asemenea, compania de tehnologie, Huawei, a pierdut teren pe continentul european, după ce Marea Britanie a anunțat că va bloca activitatea pe teritoriul său – această mișcare se aliniază cu poziția Statelor Unite vis a vis de gigantul Huawei. Un semn că relația specială dintre America și Marea Britanie a rămas măcar la nivel simbolic importantă, daca nu și la nivel de substanță. (...)

Istoric vorbind, China și-a dorit să-și facă simțită ascensiunea la nivel global într-un mod pașnic, dar odată cu venirea lui Xi la putere, președintele chinez a fost mult mai doritor să-și înfrunte rivalii și criticii. Actuala strategie a Chinei pare să nu includă o abordare de cooperare cu restul statelor, ci intențiile guvernului chinez sunt strict orientate exclusiv în propriul interes, acompaniate de o viziune îngustă cu privire la un viitor multilateral. Cu atât mai mult, abordarea agresivă a Chinei pare să se fi extins și în rândul unor state cu care aceasta nu era în conflict – după ce Australia a cerut ca o investigație să fie începută pentru a stabili originile Covid-19, China a impus tarife de 80% pe un bun australian și a condamnat un bărbat australian la pedeapsa cu moartea. (...)

În timp ce un nou război rece stă să înceapă între China și SUA, guvernul chinez nici nu pare preocupat de imaginea sa la nivel global. Cel mai important lucru este să mențină susținerea cetățenilor săi la nivel domestic și să pună în practică politicile de recuperare economică după pandemie. Mai important decât un război rece cu America.

Sub Xi Jinping, China pare un jucător global atipic – dorește să devină cea mai mare putere din lume, însă instinctele izolaționiste ale unui dictator par să contrazică misiunea”. Analiza poate fi citită integral AICI