Conspirația mincinoșilor: misterul celor 24 de ore libere ale lui Dragnea

“A ieșit sau n-a ieșit?”, asta-i întrebarea la care nicio instituție a statului român, direct implicată în supervizarea detenției lui Liviu Dragnea, n-a reușit să răspundă. Asta, în condițiile în care presupusele 24 de ore libere ale lui Dragnea s-ar fi întâmplat pe la jumătatea acestei săptămâni, după refuzul inițial al Penitenciarului Rahova de a elibera temporar un deținut care n-a ispășit nici durata legală de detenție pentru a avea astfel de beneficii, dar colac peste pupăză, mai este și cercetat în alt dosar penal, în calitate de cap al unui grup infracțional organizat pentru a prădui bani europeni și guvernamentali.

Verificările care se fac acum la Rahova, la solicitarea Anei Birchall, nu sunt urmarea unui fapt oficial, ci consecința apariției în spațiul media a informației că Liviu Dragnea ar fi părăsit totuși penitenciarul pentru a-și petrece 24 de ore cu apropiații. Ba mai mult, în același spațiu public, apar mărturii ale unor “surse”, care povestesc despre “tristețea din ochii lui Liviu Dragnea”. Cu toate acestea, nicio instituție a statului și, în special, închisoarea în care Dragnea e ținut, nu confirmă cele 24 de ore de libertate ale fostului șef pesedist. Punând față în față “sursele” și refuzul instituțiilor de a spune clar dacă Dragnea a părăsit sau nu Rahova pentru o zi, avem un răspuns din ce în ce mai clar: tăcerea. Care poate fi vinovată în contextul în care Dragnea nu e un deținut anonim, pe care poți să-l lași de milă acasă, pentru că e ziua lui de naștere și știi că e băiat serios. Notorietatea lui, dar și grija justificată pentru faptul că acesta are tot interesul să iasă chiar și pentru câteva ore și să pună presiune pe martori cheie din dosarul Teldrum, ar fi trebuit să fie motive suficiente pentru Penitenciarul Rahova de a refuza cererea lui Dragnea și de infirma orice zvon public cu privire la eliberarea sa temporară. Faptul că n-o face este, în sine, o mărturisire a vinovăției.

Jocul acesta “Uite Dragnea, nu e Dragnea!” poate fi unul riscant pe termen mediu și lung. Nu pentru Dragnea, însă. Ci pentru instituțiile statului însărcinate cu supravegherea acestui deținut care are tot interesul să pună presiune pe martori sau chiar să fugă din pușcărie. De ce? Pentru că, din nou, totul se duce în direcția unei conspirații, care nu face altceva decât să vulnerabilizeze încrederea în instituțiile statului român. Care, nu-i așa?, e incapabil să ne salveze în caz de dezastru, așteaptă inutil la poartă dacă suntem sechestrați de vreun criminal în serie și, iată, acum, eliberează pe furiș un deținut periculos, sfidând cu totul regulile de care depinde însăși funcționarea lor. O conspirație a mincinoșilor, care fie din rea voință, fie din neștiință, calcă mereu pe lângă norme și apoi nu mai știu cum să ascundă gunoiul sub preș, ca să nu-și piardă locul de muncă la stat. Un stat din ce în ce mai vulnerabil chiar în ochii cetățenilor săi onești, care încă mai cred că taxele și impozitele pe care ei le plătesc asigură, și în practică, nu doar în teorie, niște servicii esențiale. Și unul dintre ele este acela de a-i ține pe infractori în spatele gratiilor până la ispășirea pedepsei. Nu de a-i elibera în secret pentru e că e ziua lor de naștere, că le-a făcut pisica pui sau că au o scurtă nostalgie gândindu-se la patul lor de-acasă.