De la Tokyo la București: cu MASCĂ sau fără, dar sătui de coronavirus. Cum reacționează autoritățile la proteste și nemulțumiri

  • ACP
  • Jul 13, 2020, 15:04
  • 563

Una dintre țările care au avut cea mai buna înțelegere și gestionare a pandemiei actuale este Japonia, care s-a și numărat printre primele țări lovite de îmbolnăvirile cu noul coronavirus. Numărul mic de infectări ca și numărul foarte mic de decese din Japonia au dovedit că autoritățile japoneze au făcut exact ce trebuie. Și totul a fost realizat cu atenție maximă: măsurile luate de guvern au fost atent calibrate, premierul și-a cerut scuze în câteva rânduri, când lucrurile nu au stat cum ar fi trebuit, iar populația a urmat fără probleme recomandările făcute de autorități.

Japonezii aveau oricum exercițiul parcurgerii crizelor mari, după explozia centralei nucleare de la Fukushima și după repetatele dezastre produse de cutremurele urmate de tsunami în Pacific. Mai mult, japonezii obișnuiau încă din anii '70 să poarte măști pentru a se proteja împotriva poluării, iar cultul lor pentru igiena e de asemenea foarte bine cunoscut. Ce ar fi putut merge rău în condițiile astea?

In ciuda tuturor măsurilor luate de guvern și respectate de populație, numărul infectărilor a început să crească iar rapid, la începutul lunii acesteia – mai multe detalii AICI –, iar oamenii au început să dea semne clare de saturație având în vedere întreaga atmosferă creată de autorități și de presă în jurul pandemiei.

Un articol din ”Asahi Shinbun”, una dintre cele mai vechi și răspândite publicații din Japonia, descrie uzura psihică a japonezilor după lunile de presiune venită din partea mass-media, a autorităților și a regulilor autoimpuse în societatea japoneză. Postările de tipul ”#sătul de coronavirus” s-au înmulțit în social media din Japonia, arătând cât de obosiți sunt japonezii de conformarea la regulile atent observate în societatea japoneză pentru evitarea infectării, cum ar fi purtarea măștii.

Naoki Sato, profesor specializat în studii sociale la Kyushu Institute of Technology, îi sfătuiește pe japonezii care fac față cu greu acestui stres să nu își ascundă starea, să o facă cunoscută, să își împartă neliniștea cu alții.

”Recunoașterea faptului că vă simțiți sub presiune ameliorează anxietatea. Prietenii dumneavoastră ar putea să se simtă la fel, așa că e bine să vă împărtășiți problemele cu ei prin internet sau prin alte mijloace”, a mai spus Sato.

Articolul din Asahi Shinbun prezintă exemplul unui barbat de 41 de ani din Prefectura Saitama, care venind către casă a vrut să oprească la un magazin pentru a-și lua ceva de băut ca să-și astâmpere setea, dar a constatat că nu mai are nici o mască la el. ”Personalul magazinului nu ar fi apreciat venirea mea fără mască”, spune bărbatul, care s-a văzut obligat să continue drumul către casă fără să fi putut cumpăra ce ar fi avut nevoie. Bărbatul admite că urăște să poarte mască deoarece îi face probleme la respirat, așa că mărturisește că a postat pe Twitter următorul mesaj: ”Ca să fiu cinstit, nu mai vreau să port mască!”.

Altcineva se plânge de faptul că pasagerii mijloacelor de transport în comun se forțează să mențină o distanță între ei, iar un alt japonez scrie despre acest lucru că îl face să se simtă dezamăgit de el însuși, pentru că resimte disconfort atunci când cineva se așează lângă el.

Un bărbat de 40 de ani din Prefectura Ibaraki, care face naveta cu trenul către biroul său din Tokio, se plânge de faptul că trebuie să poarte mască tot drumul de o oră până la muncă, chiar dacă stă la distanță de alți călători. ”Masca ar trebui să fie purtată numai când e necesar”, spune el, obosit de faptul că trăiește într-o societate unde nimeni nu își poate scoate masca și unde trebuie să își ascundă gândurile legate de acest lucru, deoarece ar fi numit egoist și excentric dacă ar spune public ce crede – mai multe detalii AICI.

Iar dacă japonezii se simt astfel, nu e nici o surpriză că și românii au aceste probleme. Mai ales în condițiile bâlbâielilor, emiterii informațiilor contradictorii, săvârșirii ilegalităților și abuzurilor strigătoare la cer din partea autorităților.

Diferența e că la noi sunt aruncate și acuzațiile de agent de propagandă al Moscovei sau de util al PSD pentru cei care sunt sătui de dispozițiile anapoda ale guvernului și pun la îndoială eficacitatea măsurilor pentru protecția împotriva coronavirusului. Este clar că agențiile de propagandă ale Moscovei funcționează la turație maximă pe subiectul ăsta și că PSD încearcă să câștige puncte electorale pe greșelile PNL, dar nimic din toate acestea nu înseamnă că oamenii sunt obligați să creadă informațiile venite pe canale oficiale (după ce s-au dovedit a fi de multe ori false), să asculte dispozițiile guvernamentale când nu au logică, ori să accepte elucubrațiile lui Arafat, fără să le poată pune la îndoială ori respinge. Iar presa... Presa e plătită cu bani grei de guvern (cu excepția câtorva site-uri, printre care și Podul.ro, care a refuzat mita de la buget), așa că nu poate fi luată prea mult în serios.

Cât privește acuzația de lipsă de civilizație, aș privi mai degrabă către Franța, unde a fost ucis în bătaie un șofer de autobuz după ce le-a zis unor călători să poarte mască.