Dezvăluiri din MIEZUL Industriei de ARMAMENT: cine și cum și-a bătut joc de interesele economice și strategice ale României! EXCLUSIV

Preşedintele Blocului Naţional Sindical – l-am numit pe Dumitru Costin – le-a spus membrilor Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, unde a fost invitat în luna mai, că pe 1 decembrie 2017, un înalt funcţionar guvernamental a încercat, la un şpriţ, să-i convingă pe unii lideri sindicali să fie de acord cu trecerea industriei de armament de la Ministerul Economiei la cel al Apărării.

“Pe 1 decembrie 2017, într-un obscur hotel din localitatea Tohani, un înalt funcționar guvernamental, în loc să participe la manifestările dedicate Zilei Naționale, la un șpriț de seară, încearcă să convingă 10-12 activiști sindicali să fie de acord cu această inițativă”, le-a transmis (conform unei înregistrări audio intrate, în exclusivitate, în posesia Podul.ro) Dumitru Costin parlamentarilor, la şedinţa în care s-a discutat despre proiectul legislativ privind transferul industriei de apărare. Potrivit surselor Podul.ro, înaltul funcţionar nu era altcineva decât premierul de la acea dată, PSD-istul Mihai Tudose, care a fost şi ministru al Economiei.

Miză mare

Facem precizarea că discuţiile – în cele ce urmează, vă vom prezenta o serie de pasaje sugestive – au avut loc în contextul adoptării de către Senat, pe 11 aprilie, a legii 219/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale. Sub această denumire, care nu spune nimic la prima vedere, se ascunde în realitate, transferul Direcției de Armament de la Ministerul Economiei la cel al Apărării și al Oficiului de Compensare pentru Achiziții de Tehnică Specială (compensare cunoscută și ca offset) tot de la Economie la Secretariatul General al Guvernului. Trebuie menţionat că sindicatele se opun acestei operaţiuni a cărei miză este, potrivit lui Costin, “o gestionare unică și cât mai opacă a acestui sector și stabilirea discreționară a condițiilor de achiziție pentru echipamente și infrastructură. O astfel de măsură va contribui la decuplarea industriei de apărare de celelalte industrii, ceea ce contravine tendinței europene de deschidere pe piață a industriei de apărare”.

Performanță de invidiat

După ce i-a informat pe membrii comisiei despre acţiunea lui Mihai Tudose, preşedintele BNS a continuat: “Sunt trei elemente pe care am să le enunț rapid, care nouă ne nasc un mare semn de întrebare privitor la ținta acestui proiect legislativ. La câteva luni (după întâlnirea lui Tudose cu activiştii sindicali – n.red.), apare pe flux un proiect de Ordonanță de Urgență emanat de Ministerul Apărării Naționale. Ministerul Economiei elaborează un punct de vedere în 40 de pagini cu suficient de multe observații și de neconstituționalitate și de încălcare a mecanismelor concurențiale. În acel moment, ministrul Apărării, domnul Fifor, într-o notă scrisă, cere ministrului Economiei, domnului Andrușcă, să trimită proiectul înapoi. Proiectul se întoarce la Ministerul Apărării Naționale. La scurtă perioadă de timp, câteva zile, un grup de 20 și ceva de senatori și deputați inițiază acest proiect de lege care, surprinzător, intră pe circuit într-o singură zi la Senat, se dezbate și la Comisie, se votează, se face raportul, și până seara se rezolvă totul, performanță de invidiat”.

Istoria unei prăbuşiri istorice

Apoi, pentru ”cei un picuţ mai tineri”, Dumitru Costin a făcut o scurtă istorie a “nefericitei industrii” de apărare, care în 1989 plasa România în primele şase națiuni de pe Pământ în materie de producție și export de armament și tehnică militară: “Astăzi nu mai contăm. O să vedem din vina cui. În perioada ’90-'98, atât Ministerul Apărării care avea în propria curte niște capacități de producție, cât și Ministerul Industriei, cum se numea la vremea respectivă, care avea alte capacități de producție, puteau să conlucreze, să lucreze. Mai mult, Ministerul Apărării insista astfel încât pe garanții ale Ministerului de Finanțe companii de stat la vremea respectivă să ia credite pentru a pune pe picioare diverse curți de fabrici cu capital de stat, linii de producție, de componente, echipamente, muniții de calibre NATO, România se pregătea pentru acest lucru.

Repararea unui nonsens

La sfârșitul anului 1997, începutul anului 1998, guvernul de la acea vreme, mai precis ministrul Apărării din acea perioadă, domnul Sorin Frunzăverde, în urma unor consultări pe care le are cu noi și la propunerea noastră, ia decizia istorică pentru acel moment, de a muta zona de apărare acolo unde îi este locul, la Ministerul Industriei și Economiei, întrucât era un nonsens, ca Ministerul Apărării Naționale să aibă în curte și să fie acționar majoritar în fabrici și uzine, el fiind de fapt un client pentru aceste fabrici.

Păstorul Decebal Ilina

Din acel moment, o dată cu crearea Secretariatului de Stat pentru industria de apărare, primul pas pe repede înainte, văzut de noi normal și firesc, face ca armata să dorească să întrețină o foarte strânsă legătură cu acest Secretariat de Stat și toată zona industrială și detașează acolo un distins general de armată, domnul Decebal Ilina, care de mai mulți ani păstorește destinele acestei industrii. În anul de grație 2001, cu o săptămână înainte de septembrie 11, la solicitarea Blocului Național Sindical, președintele României, Ion Iliescu, care poate să fie întrebat alături de consilieri ai domniei sale, răspunde unei solicitări și organizează un eveniment-dezbatere privitor la situația industriei de apărare din România, noi semnalându-i președintelui României, în calitate de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, faptul că industria noastră națională se duce în cap, din ce în ce mai puține oferte de cooperare economică, de lucru, comenzi, ș.a.m.d..

“Au fost și erori”

Se prezintă o analiză președintelui, președintele ia cifre și date, sunt întrebați toți generalii armatei române prezenți la acea reuniune dacă tot ce am prezentat eu acolo este adevărat. Un singur om are curajul să recunoască public în fața președintelui Iliescu, domnul secretar de stat, general Decebal Ilina. Vă citez: Este adevărat domnule președinte, au fost și erori. Vă promitem că de acum încolo nu vor mai exista aceste erori”.

Cum s-a născut offset-ul

În continuarea discursului, liderul BNS le-a explicat parlamentarilor cum a apărut offset-ul în România: „În anul de grație 2001, imediat după această întâlnire, am o discuție cu președintele PSD de la vremea respectivă și prim-ministrul României, Adrian Năstase, care constituie un grup de lucru la care invită pe toți capii armatei române pentru a vedea în ce măsură România poate să adopte un mecanism de compensare economică în ceea ce privește achizițiile de tehnologie militară. Din dispoziția premierului Adrian Năstase, se constituie un grup de lucru la Ministerul Economiei, condus de Dan Ioan Popescu. Lucrăm, în 2002 proiectul de lege este gata. Trimis la Parlament, proiectul este blocat în sertare, nu este trimis mai departe. Enervat, Adrian Năstase scoate proiectul și-l transformă în Ordonanță și îl adoptă, urmând ca după aceea să intre în mecanism”.

10 miliarde de dolari pentru înzestrarea MApN și MAI

Din anul de grație 2003, România a avut la dispoziție un mecanism legislativ care obliga ca orice achiziție de tehnică militară și de tehnologii speciale, făcute atât de Ministerul Apărării Naționale, cât și de Ministerul Administrației și Internelor, contractele respective ar fi trebuit să treacă printr-un mecanism de negociere, selecții de oferte care să închidă cu contracte de offset, care reprezintă un mecanism de compensare prin care să se poată reechilibra fluxurile bugetare care ies din bugetul de stat pentru plata de achiziții de echipamente și de tehnologii, astfel încât prin acest mecanism de compensare să se întoarcă fluxuri financiare sub formă de venituri la bugetul de stat din cooperări economice, societăți mixte, transferuri de tehnologie. Trebuie să știți domnule președinte și domnilor membri ai comisiei parlamentare că din anul 2003 până în prezent, scoțând din calcule ultimile achiziții la care am să vreau să mă refer, România a cheltuit din bugetul public aproape 10 miliarde de dolari, am calculat pe execuții bugetare, am luat în calcul an cu an bugetele de înzestrare utilizate de MApN și MAI, aproape 10 miliarde de dolari.

Am fi putut avea cinci fabrici nou-nouțe

Dacă s-ar fi respectat această prevedere legală minimală, asta ar fi însemnat că, una peste alta, în economia României în acest interval de timp am fi putut să regăsim compensatoriu cel puțin 80%, adică 8 miliarde de dolari, sub formă de cooperări economice, transferuri de tehnologii, noi companii create, producție de export cu valoare adăugată din România, lucru care nu s-a întâmplat. Mai mult, dacă s-ar fi respectat această lege care prevede că cel puțin 20% ar trebui să fie orientat către industria națională de apărare, asta ar fi însemnat că azi în România am fi putut să contabilizăm active ale unor firme românești de cel puțin două miliarde de dolari. Întrebați orice specialist și acesta v-ar spune că ar fi trebuit să avem cinci fabrici nou- nouțe la cheie cu mii de lucrători angajați care să producă pentru fluxurile globale din această industrie. Ele din păcate nu există”.

Nerespectarea obligațiilor contractuale

Alte declarații intrigante susținute de Dumitru Costin, la Comisia de Apărare din Camera Deputaților: ”Ce constatăm? În 2002, în România guvernul Marii Britanii vine și propune o relație polico-economică interesantă. România nu avea legea offsetului. Este vorba de acel cadou otrăvit, au zis nu numai jurnaliștii ci mulți, faimoasele fregate pe care ni le-au dat, condiția era contractuală de investiții pentru modernizare, dotare, motorizare de 800 milioane de pounds. Trebuie să știți că acel contract nu s-a dus nici până astăzi la bun sfârșit, ba 250 de milioane de pounds au fost cheltuiți de statul român, iar obligațiile de offset, chiar dacă n-aveam lege, britanicii care au fost reprezentați în România la semnare lângă Puiu Pascu, ministrul Apărării, a participat secretarul de stat pentru înzestrare, domnul Bah, au semnat cu acest deal și un contract de offset. Nici până în ziua de azi, BAE Systems nu a respectat obligațiile din acel contract și nu a compensat pentru interesele economice ale României acel contract. Așa cum n-au făcut ani în șir toate companiile care au vândut României.

EADS – ”niște civili au încasat niște comisioane”

În 2004, înainte de schimbarea guvernului Năstase, se produce exact înaintea semnării contractului cu EADS, o tentativă prin care printr-o modificare legislativă pe care am stopat-o atunci. Se încerca introducerea unui coeficient de multiplicare care să amortizeze obligațiile EADS-ului pentru că în timpul unei investigații am constatat că Ministerul Administrației și Internelor a fost cel care a propus acel proiect de ordonanță, un coeficient de multiplicare de 30 la achiziția de firme cu capital de stat în România. Aceasta înseamnă că obligația care ar fi avut-o de cel puțin 800 milioane de euro să stingă cu achiziția unui pachet de acțiuni de 20-30 milioane euro într-o firmă cu capital de stat din România. Între timp ați constatat că în cazul lui EADS s-a dat neînceperea urmăririi penale pentru niște cercetări, însă alții, niște civili au încasat niște comisioane.

Manevră cu 700 milioane lei

2015, CSAT a dat o hotărâre a Parlamentului, chiar 33 cu cea care vizează strategia națională de apărare a țării care scrie negru pe alb și citez din expunerea de motive a inițiatorilor faptul că pentru dimensiunea de apărare sunt precizate nevoia de adaptare a industriei de securitate la acele cerințe, dezvoltarea cooperării, ș.a.m.d. În ciuda acestor prevederi explicite într-o hotărâre a Parlamentului României, nici din 2015 nu se ține cont de ceea ce s-a scris acolo și, mai mult, în 2016 s-au făcut achiziții de 700 milioane de lei cu hotărâri de guvern la secret, încredințări directe fără mecanisme compensatorii, majoritatea beneficiarilor fiind firme din Israel, au mai venit și unii din Belgia, dar tot din Israel era reprezentanța lor de acolo.

Aceeași achiziție, preț dublu în România  

Să finalizez. În 2017 lucrurile se rafinează, domnilor parlamentari. Punem Guvernul României în față, astfel încât să scoată în 2017 HG 852 privind aprobarea circumstanțelor și procedurilor specifice programului esențial de înzestrare transportor blindat pentru trupe 8x8. Guvernul României printr-un act normativ  derogă de la un mecanism economic care abliga la anumite proceduri de transparență în achiziții, justifică o încredințare directă a unui contract și vă voi pune la dispoziție, dacă veți fi interesați, informații și dispoziții despre un contract similar făcut de guvernul Danemarcei pe același tip de tehnologii militare. Prețul de achiziție în România este dublu față de prețul cu care a achiziționat guvernul Danemarcei aceleași echipamente militare. Mai mult, guvernul Danemarcei, în negocieri, obligă compania americană să facă offset de 600 milioane de dolari în economia națională a Danemarcei.

Încălcarea Constituției

Hotărârea de guvern 48 din 2018, din februarie. Încă o hotărâre de guvern în care aprobăm circumstanțe și proceduri specifice aferente unui alt program de înzestrare esențial, covertă multifuncțională. Mai mult pentru sume mult mai mari de bani, întrucât există o hotărâre a Curții Constituționale a României care spune că nu poți cerceta penal și trimite în judecată membrii al Parlamentului României pentru decizii pe care le iau aici, apare și legea 46 de realizare a capabilității de sprijin de foc indirect Himars, lansatoarele multifuncționale. Pot să vă pun la dispoziție o analiză comparată cu ceea ce a făcut Polonia pe aceeași speță. Puteți să constatați singuri că, din nou, se încalcă un articol din Constituția României, art. 135, 2b – protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. Închei prin a vă ruga următorul lucru în numele Blocului Național Sindical. Din acest proiect de lege pe care l-am văzut, considerăm că singurul lucru pozitiv este translatarea oficiului pentru compensare. În opinia noastră, nu la Secretariatul General al Guvernului, ar trebui să treacă sub directa coordonare a primului ministru al României. În opinia noastră nu am găsit nicio justificare care să stea în picioare pentru această mutare de responsabilitate. Mai mult, în opinia noastră, domniile voastre ar trebui să deschideți în regim de urgență, să instituiți o comisie parlamentară care să investigheze toate aceste spețe pe care vi le-am prezentat. Noi suntem dispuși să vă ajutăm cu expertiza astfel încât să vedeți tot ce s-a întâmplat începând cu 2013 până în prezent. Repet, astăzi industria de apărare și industria aeronautică din România ar fi trebuit să fie la un alt standard”.