Dosarul Revoluției. Adevăratul profil al TENEBROSULUI Gelu Voican Voiculescu, ”GURU” securistic și unealtă a nomenklaturistului Iliescu

După aproape 30 de ani de închideri și tărăgănări cu adresă (exercitate, în special, de guvernările FSN/PDSR/PSD și de cozile de topor ale acestora), Parchetul General a trimis luni în judecată Dosarul Revoluției. Doar trei inculpați cu greutate se află în vizorul Parchetului: fostul nomenklaturist Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare. Ceilalți inculpați au murit în timpul îndelungatei instrumentalizări a rechizitoriului.

În condițiile în care Gelu Voican Voiculescu (consilier al premierului Viorica Dăncilă și director al… Institutului Revoluțuiei!) a avut obrăznicia incalificabilă de a susține, luni, într-o intervenție la Digi 24, că ar fi întru totul nevinovat pentru simplu motiv că anunțul trimiterii sale în judecată a fost făcut… de procurorul general Augustin Lazăr – pe care propaganda PSD-ALDE îl acuză că ar fi fost ”torționar”, tocmai pentru a-l discredita și pentru a-i forța mazilirea, într-un moment extrem de important –, Podul.ro vă prezintă adevăratul profil al fostului viceprim-ministru.  

De notat că una dintre principalele mize subterane ale atacurilor ce-l țintesc pe Augustin Lazăr este, firește, blocarea și închiderea Dosarului 10 August, la fel cum FSN/PDSR/PSD a detonat și a deturnat, de-a lungul a aproape 30 de ani, dosarele Revoluției și Mineriadei. O retorică similară celei fluturate de Gelu Voican Voiculescu a revărsat și ex-premierul Petre Roman, care a scăpat de sub incidența Dosarul Revoluției, dar nu și de vechile apucături.  

Istoricul și scriitorul Marius Oprea dezvăluie (”Moștenitorii Securității”, ediție revăzută și adăugită, Polirom, 2018, Iași, colecția ”Document”) detalii inedite și de-a dreptul sordide despre unul dintre cele mai tenebroase personaje ale României postdecembriste: ne referim la fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu, tătucul topirii fostei Securități ceaușiste în noile servicii ”ctitorite” la începutul teribilului an 1990.

Potrivit lui Oprea, Voican Voiculescu a fost unealta principală prin intermediul căreia Ion Iliescu a rezolvat cu succes ”procesul” urmat de execuția Ceaușeștilor, motiv pentru care acesta a fost premiat cu funcția de vicepremier, dar și cu o mult dorită inițiere în lumea secretelor Securității, unde s-a comportat ca un ”guru” al agenților infamei ”doi și-un sfert” (și nu numai), demarând operațiuni menite să-i discrediteze și să-i oblitereze pe liderii partidelor istorice, operațiuni care aveau să-și atingă paroxismul în timpul abominabilei Mineriade din 13-15 iunie 1990.

Facem precizarea că deși e inculpat în Dosarul Mineriadei, pentru crime împotriva umanității, Gelu Voican Voiculescu este menținut, cu largul concurs al Guvernului Dăncilă, la șefia Institutului Revoluției Române, ultima sinecură controlată de fostul nomenklaturist Ion Iliescu.

Podul.ro vă prezintă informațiile publicate de Marius Oprea.

Garanții pentru satrapii poliției politice

”Formal, DSS trecuse încă din 22 decembrie în subordinea Ministerului Apărării. În 31 decembrie, imediat după arestarea lui Iulian Vlad și a apropiaților săi, președintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit comandant al Departamentului Securității Statului pe Gelu Voican Voiculescu (proaspăt numit viceprim-ministru în guvernul provizoriu), deși în mod oficial acesta fusese desființat cu o zi înainte. În seara aceleași zile, la ora 22, acesta a organizat o ședință extraordinară la sediul Internelor, convocându-i pe ofițerii superiori de Securitate. La întrunire, Voican Voiculescu le-a garantat ofițerilor DSS că noua putere nu va purta un război împotriva lor, ci se va limita doar la destructurarea instituției. Începând cu 2 ianuarie 1990, generalul Militaru și Voican Voiculescu au coordonat preluarea de către MapN a Securității. S-a trecut la creionarea viitoarelor structuri informative ale României. (…)

Un ”guru” pentru securiști

Primul care a clădit pe ruinele Securității o nouă structură a fost vicepremierul guvernului provizoriu, Gelu Voican Voiculescu. Alegerea nu a fost întâmplătoare. Se achitase cu succes în ochii protectorului său Iliescu de dificila misiune a ‹procesului› și executării Ceaușeștilor. Voiculescu practica yoga, fiind suspectat și închis în anii comunismului pentru astfel de ‹fapte› neconforme cu ‹morala socialistă›. Foarte probabil, s-a simțit în lumea ‹castei› securiștilor un ‹guru› în mijlocul comunității pe care o căuta de mult. (…)

Palatul Victoria, pistolul și dosarele

Ca viceprim-ministru, dormea la Palatul Victoria, într-o anexă a biroului, fără să se despartă de pistol, de dosarele de la Securitate și de carnețelele sale: citea asiduu doar primele file, ‹fișele de cadre›: și-a ales întotdeauna persoanele de încredere numai după ce le-a făcut personal ‹horoscopul›. Adevărul e că, până în zilele noastre, ei și apropiații lui securiști ‹au reușit în viață›. Înființarea viitoarei UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne și implicarea acestui personaj ciudat în formarea primului serviciu de informații pentru uzul noii puteri au dat aripi foștilor securiști.

Tătucul ”Doi și-un sfert”

Cu mult înaintea creării SRI, aici s-au grupat foștii ofițeri și subofițeri ai unei unități de elită a vechiului regim, Securitatea Municipiului București (SMB). Conștient că securiștii bucureșteni fuseseră printre cei mai buni în ‹meseria› lor din Departamentul Securității Statului, Gelu Voican Voiculescu a reușit să obțină în ianuarie 1990 acordul guvernului provizoriu și pe cel al președintelui CFSN Ion Iliescu pentru racolarea și încadrarea ofițerilor de la SMB într-o direcție specială a Ministerului de Interne, nou-înființată. 260 dintre aceștia au fost selectați și au acceptat oferta (…) Serviciul a fost botezat UM 0215 și simpatic poreclit chiar de angajații săi ”doi și-un sfert”, purtând inițial titulatura ‹Direcția de Pază a Obiectivelor de Interes Politic›, data apariției sale fiind 1 februarie 1990, la numai după două zile după succesul ‹contramanifestației› din Capitală, care a răspuns puternicelor demonstrații de stradă motivate de transformarea FSN-ului în partid politic”.

Fișa postului

Ofițerii serviciului informativ organizat de Gelu Voican Voiculescu nu au fost străini de tipărirea și difuzarea unor așa-zise manifeste legionare, însoțite de întreg aresenal de falsuri ‹compromițătoare›, menite să scadă cota electorală a liderilor opoziției anticomuniste. Ei sunt responsabili pentru fabricarea așa-ziselor manifeste legionare de la Bacău și București, pentru publicarea unor calomnii privind personalități din opoziție, pentru compromiterea acestora prin atacuri în presa vremii, care utiliza la rândul ei un arsenal lingvistic de joasă speță și probe false, coroborate cu date reale – după metodele de intoxicare specifice Securității. (…)

Voican a utilizat un pistol mitralieră AKM la Mineriadă

Este de notorietate rolul jucat pe parcursul evenimentelor (Marius Oprea face referire la Mineriada din 13-15 iunie 1990 – n. red.) de Gelu Voican Voiculescu, eminență cenușie a UM 0215. Posesor al unei arme încă din 19 ianuarie 1990, în baza permisului nr. 010094, justificându-se ulterior pentru acest fapt cu un decret din 1971 care le permitea activiștilor comuniști să poarte armă, Voican Voiculescu renunțase la faimoasa lui barbă din considerente ‹strategice› și a orchestrat în acele zile multe dintre acțiunile represive, după cum a fost acuzat apoi în dese rânduri (și fără a replica) de presa opoziției. Într-un scurt interviu pe care mi l-a acordat și pe care l-am difuzat la Radio Europa Liberă pe 1 mai 1998, a recunoscut această implicare, susținând că a utilizat arma (chiar dacă nu avea permis pentru pistol mitralieră AKM, ci doar pentru pistol) pentru a se proteja, iar l-a barbă renunțase pentru a nu fi recunoscut.

Un yoghin bărbierit

Sau, am spune noi, ca să nu fie bătut de mineri pentru că o purta. Tot fără replică s-a scris ulterior și că grupurilor de mineri li s-au distribuit fotografii cu lideri ai Pieței Universității și că aceștia au fost îndrumați la adrese de dinainte cunoscute de polițiști, civili și falși mineri, de fapt, cadre aparținând UM 0215 și SRI”, scrie Marius Oprea, care tratează, în studiul amintit, și culisele rivalității dintre Gelu Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu, fostul boss al SRI, în ceea ce privește acapararea moștenirii Securității ceaușiste și punerea ei în subordinea regimului Ion Iliescu, în vederea ”privatizării comunismului”.