EXCLUSIV DOCUMENT: Cum s-au răzbunat statul român și Securitatea pe partizanul Ion Gavrilă Ogoranu, în 2005, cu doar un an înaintea morții. ”Moșu” a plecat în mormânt vinovat de tot ce i-a pus în cârcă Securitatea

La începutul anului 2005, după ce o furtună îi distrusese o parte din acoperișul casei sale de la Galtiu, județul Alba, fostul partizan anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu și-a scos cazierul de la Poliția Județeană, fiindcă voia să facă un credit la bancă pentru a-și repara acoperișul.

Nu doar că mult așteptatul cazier stipula, la mai bine de 15 ani de la Revoluție,  condamnările pe care i le-a alocat dictatura comunistă (condamnarea la închisoare și cea la moarte în contumacie), dar banca la care a apelat i-a refuzat degrabă creditul, deși suma solicitată va fi fost una modică, mulțumită fostului căpitan al Securității Brașov, Ioan Taropa, travestit în director de credite al băncii respective.


Podul.ro vă prezintă, în exclusivitate, cazierul (foto) partizanului Ion Gavrilă Ogoranu, document care certifică, fără a mai fi fost nevoie, perpetuarea caracterului criminal al regimului comunist.

Istoricul și scriitorul Marius Oprea – care l-a cunoscut îndeaproape pe ”Moșu” Gavrilă Ogoranu – relatează episodul petrecut în 2005:

”La începutul anului 2005, după ce o furtună îi distrusese o parte din acoperișul casei sale de la Galtiu, județul Alba, Ion Gavrilă Ogoranu, ‹inamicul public numărul 1› al Securității, ultimul mare partizan anticomunist, a făcut un drum la Brașov, pentru a-și scoate cazierul de la Poliția Județeană. Voia să facă un credit la bancă, pentru a-și repara acoperișul.

I s-a eliberat cazierul, în care însă figurau încă, în anul de grație 2005, toate condamnările împotriva lui din anii comunismului: de la condamnarea la închisoare, la aceea la moarte, în contumacie.

Nu s-a mirat prea mult ‹Moșu› Gavrilă Ogoranu cînd banca, în baza acestui cazier, i-a respins creditul. A ridicat din sprîncene însă cînd i-am spus că Ioan Taropa, directorul de credite al băncii la care apelase este fost căpitan la Securitatea din Brașov. Și mi-a lăsat drept amintire o copie a ‹cazierului› eliberat de Poliția Brașov. Așa a și murit, un an mai tîrziu, pe 1 mai 2006 – vinovat, în ochii autorităților, de tot ceea ce i-a pus în cîrcă Securitatea”.