EXCLUSIV INTERVIU Chiril Moțpan, deputat PPDA: Structura paramilitară Argus-S ar putea ATENTA la viața parlamentarilor care anchetează marile TUNURI ale regimului Plahotniuc!

Deputat în Legislativul de la Chișinău, fost jurnalist și totodată secretar general al Partidului ”Platforma Demnitate și Adevăr” (PPDA), parte constituantă a Blocului pro-european ACUM, colonelul în rezervă Chiril Moțpan – președinte al Comisiei pentru securitate națională, apărare și ordine publică – devoalează, într-un amplu interviu acordat în exclusivitate pentru Podul.ro, motivele care l-au făcut să solicite public instituțiilor abilitate alocarea unor măsuri de securitate personală pentru cei doi președinți ai comisiilor parlamentare care anchetează marile infracțiuni din perioada regimului Plahotniuc – ne referim la deputații Igor Munteanu și Alexandru Slusari.

De asemenea, Chiril Moțpan dezvăluie că se află în posesia unor indicii care-l fac să nu excludă deloc ipoteza că structura care ar încerca să blocheze anchetele comisiilor este chiar controversata Argus-S, o structură paramilitară aflată încă sub controlul oligarhului Plahotniuc.    

”Argus este o mini-armată personală – e prea puțin dacă am spune că e doar un serviciu secret. Potrivit informațiilor mele, acolo sunt angajate în jur de 2000 de persoane. Argusul este subiectul principal asupra căruia îmi aplec ochii în această perioadă. Nu-i atât de simplu. E cel mai dotat serviciu de acest gen din Republica Moldova: deține tehnică de filaj și interceptare de ultimă generație, dar și armament, ceea ce ridică multiple semne de întrebare. Nu le lipsește nimic. În acest moment, eu nu exclud deloc ca indivizii care vor să oprească anchetele parlamentare să aibă legături cu Argus”, explică Chiril Moțpan.

Nu în ultimul rând, deputatul PPDA relatează o serie de aspecte inedite ale anchetelor parlamentare, explicând caracatița legăturilor lui Plahotniuc și ale grupării sale infracționale cu mafia din Transnistria și cu marile rețele de contrabandă care activează la granița cu România.

Acestea fiind spuse, vă prezentăm, în cele ce urmează, interviul integral acordat de Chiril Moțpan, căruia îi mulțumim pentru deschiderea de care dă dovadă în relațiile cu presa din România.  

Răzvan Gheorghe: Ați afirmat, recent, că se impun măsuri de securitate personală pentru membrii și, în special, pentru cei doi președinți ai comisiilor parlamentare care anchetează circumstanțele devalizării sistemului bancar din Republica Moldova, dar și o serie de privatizări și concesionări dubioase din perioada 2013-2019. Cât de mari sunt riscurile la care se expun Igor Munteanu și Alexandru Slusari, președinții comisiilor amintite?

Chiril Moțpan: Din postura de președinte al Comisiei pentru securitate națională, apărare și ordine publică, vă pot spune că acest subiect nu este nici pe departe o glumă și că, dimpotrivă, chestiunea în cauză necesită întreaga noastră atenție. Eu sunt colonel în rezervă și cunosc din practica proprie, din experiența de polițist, că nu este deloc de glumit atunci când există indicii și suspiciuni serioase potrivit cărora s-ar putea atenta, într-un fel sau altul, la sănătatea și la viața unor cetățeni, cu atât mai mult la viața unora care sunt implicați direct, în Parlament, într-o serie de investigații esențiale pentru Republica Moldova. Trebuie spus că Igor Munteanu și Alexandru Slusari conduc aceste comisii care anchetează niște fraude extrem de grave.

Detaliați puțin, vă rog, pentru cititorii din România…

De exemplu, într-un caz este vorba despre cesionarea Aeroportului Internațional Chișinău prin metode obscure – în realitate, este vorba despre un amplu furt, un rapt de proporții înspăimântătoare. În alte cazuri, este vorba despre furtul a câteva miliarde de euro din bugetul statului, din buzunarul cetățenilor Republicii Moldova. Așadar, ambele comisii anchetează, acum, aceste mari cazuri care țin, în primul rând, de securitatea statului. Obiectul acestor investigații îl fac fie persoanele implicate, fie cele deja dovedite vinovate pentru gestionarea deficitară a unor situații, cum este cea de la Aeroportul Internațional Chișinău, unde a fost vorba și despre persoane influente care au admis volens-nolens, din imprudență sau intenționat, fraudarea bugetului statului. Luând în considerare importantele cazuri investigate, chiar nu pot exclude riscul unor pericole cât se poate de reale la adresa colegilor mei, cu atât mai mult cu cât, în practica mea de ofițer am întâlnit diverse situații când s-a decis să se ia atitudine și, până la urmă, s-a dovedit că a fost foarte bine că s-a acționat astfel. Așa că am ales să fac public faptul că există indicii și suspiciuni care ne îndreptățesc să credem că s-ar pregăti niște acțiuni violente împotriva domnilor Munteanu și Slusari. De altfel, am primit chiar și un document, o scrisoare oficială din partea unui coleg din comisia parlamentară care investighează concesiunea ilegală a Aeroportului Internațional Chișinău. Acest document se bazează pe o serie de suspiciuni legitime. Evident că nu aș fi putut rămâne indiferent la astfel de riscuri, eu fiind unul dintre cei care au trăit experiența filajului ilegal coordonat de structurile represive anterioare, mă refer la cele din timpul regimului Plahotniuc, motiv pentru care am depus, încă din 2016, și o plângere la procuratura municipală privind aceste acțiuni de supraveghere, de documentare ilegală a situației mele. Plus că, de-a lungul anilor, au mai existat și o sumedenie de alte semnale, de situații în care cetățeni ai Republicii Moldova au fost  intimidați prin acțiuni similare: unora li s-au plasat microfoane și camere video în apartamente, fiind supravegheați zilnic de persoane puțin spus dubioase.

Mai exact, ce structuri, grupări apropiate de Plahotniuc credeți că ar putea pune la cale acțiuni represive împotriva membrilor comisiilor parlamentare de anchetă? Spre cine vă poartă indiciile despre care vorbiți? 

Vedeți dumneavoastră, în Republica Moldova există o structură paramilitară care i-a aparținut și încă îi mai aparține oligarhului Plahotniuc – fac referire la Argus, un serviciu dotat excepțional, cu tehnică de ultimă generație, cu armament – chiar nu le lipsește nimic! În acest moment, eu nu exclud deloc ca indivizii care vor să oprească anchetele parlamentare să aibă legături cu Argus.

Această structură acționează ca un serviciu secret personal?

Mai degrabă este vorba despre o mini-armată personală – e prea puțin dacă am spune că e doar un serviciu secret. E mini-armata lui Plahotniuc. Potrivit informațiilor mele, acolo sunt angajate în jur de 2000 de persoane. Argusul este subiectul principal asupra căruia îmi aplec ochii în această perioadă. Nu-i atât de simplu. E cel mai dotat serviciu de acest gen din Republica Moldova. Repet: deține tehnică de filaj și interceptare de ultimă generație, dar și armament, ceea ce ridică multiple semne de întrebare. De-a lungul anilor, Argus a interceptat ilegal convorbirile telefonice a mii și mii de cetățeni ai Republicii Moldova. O investigație RISE Moldova a demonstrat fără urmă de tăgadă că telefoanele a peste 12.000 de cetățeni – printre care mă regăsesc și eu – au fost interceptate ilegal. Eu știam treaba asta de câțiva ani, aveam semnele mele și eram convins că îmi ascultau telefonul. Fiind la curent cu toate acestea, la care se adaugă, desigur, și noile suspiciuni privind riscul unor atacuri la adresa a doi colegi parlamentari, consider că este foarte bine că am acționat cu promptitudine și că am făcut publică această problemă. Noi am avut, în Republica Moldova, un caz care nu-mi dă pace…

La ce vă referiți mai exact?

La cazul lui Ion Butmalai. Dânsul a fost secretarul Comisiei pentru Securitate Națională Apărare și Ordine Publică, în 2014. Cică s-ar fi sinucis – a fost găsit mort, împușcat, în garajul casei sale. Se întâmpla în 2014. Butmalai era colonel de poliție în retragere, un om puternic, dintr-o bucată, care nu cred că s-ar fi dat bătut cu una, cu două, indiferent de greutăți și probleme, iar moartea lui suscită încă numeroase semne de întrebare. Mai trebuie spus și că acest fost coleg deținea informații foarte importante – ca să nu vă mai spun ce se adună și acum aici, la mine, în aceeași comisie. Butmalai investiga niște infracțiuni cu greutate și intenționa să își prezinte concluziile într-o conferință de presă. Informațiile pe care el urma să le facă publice reprezentau, din punctul meu de vedere și nu numai, un mare, mare pericol pentru anumite personaje obscure din acea perioadă. Presupun, bănuiesc, deși nu am o dovadă în acest sens, din păcate, că a fost oprit să meargă mai departe cu demersul său. Există foarte multe aspecte curioase privind decesul lui Ion Butmalai. De aceea, chiar dacă Igor Munteanu și Alexandru Slusari ar fi dorit ca eu să nu ies public cu această problemă, încredințându-mă că nu se tem de eventualele urmări, am adoptat atitudinea unui ofițer de poliție și am ales să spun lucrurilor pe nume.

Ați sesizat, în acest sens, instituțiile abilitate?  

Am sesizat conducerea serviciilor speciale și am purtat discuții și cu ministrul de Interne, Andrei Năstase. Poate că nu există un pericol evident, pe care să-l vadă toată lumea, dar riscurile nu pot fi excluse, asta-i cert, și consider că este de datoria mea să iau act de situație. Trebuie să anticipăm, să preîntâmpinăm posibilitatea unor astfel de nenorociri. Consider că am procedat corect când am ieșit public și am tras un semnal de alarmă. Am toate motivele să consider că asupra comisiilor de anchetă planează niște pericole, în condițiile în care parlamentarii din cadrul acestora  sunt implicați în investigații ce vizează dezvăluri majore privind devalizări bancare, privatizări și concesionări oneroase, scheme de corupție și scheme de contrabandă, pentru că aici, în comisii, pornind de la un singur subiect poți ajunge la alte zeci, care sunt la fel de importante pentru prezentul și viitorul Republicii Moldova, iar datoria noastră este să aflăm și să spunem adevărul.

Voi fi direct: funcționează statul de drept în Republica Moldova? Mizez pe un răspuns la fel de direct și de sincer.

Într-o țară cu adevărat democratică sunt inacceptabile astfel de situații. Vă mărturisesc că eu am uneori impresia că Republica Moldova nici nu se poate numi țară democratică, din moment ce instituțiile statului – și mă refer la cele mai importante dintre ele – au putut fi sechestrate într-o așa de mare măsură de Plahotniuc și de gașca lui, cauzând o totală capturare a justiției, care ar trebui să fie stâlpul democrației în cadrul oricărui stat de drept. În atare condiții, luând în considerare toate aceste aspecte, apare o întrebare cât se poate de legitimă: este stat de drept în Republica Moldova? Era până acum, sub talpa lui Plahotniuc, în condițiile în care Justiția nu funcționa? Ce stat de drept ar fi permis barbariile comise de Curtea Constituțională? Adevărul este că suntem într-o perioadă foarte dificilă în care ne străduim să schimbăm moduri decrepite de gândire, o perioadă în care depunem eforturi însumate pentru a reforma din temelii sistemul judiciar, dar și toate celelalte instituții ale statului care necesită un astfel de demers salvator. Trebuie spus că fostele structuri opun o rezistență acerbă, fiindcă avem de-a face cu un veritabil sistem oneros – nu-i deloc simplu să i te opui, având în vedere că Plahotniuc și gașa lui și-au implantat servitorii în toate instituțiile statului, iar acum se țin cu dinții de funcții, se tem de efectele schimbării și luptă împotriva acesteia. Nu-i deloc simplu, nu-i ca și cum te vezi ministru sau parlamentar și zici că acuși răstorni munții! Dintr-odată, te trezești că toți se opun, că ești obstrucționat în diverse feluri. Norocul Blocului ACUM a fost că a izbutit totuși să cauzeze prăbușirea lui Plahotniuc – am schimbat balanța pe ultima sută de metri și trebuie spus că nu am fi reușit fără ajutorul partenerilor europeni de dezvoltare, fapt ce trebuie apreciat la adevărata sa însemnătate.

Unul dintre cele trei acorduri semnate cu Uniunea Europeană solicită, în termeni expliciți, întărirea statului de drept și intensificarea luptei împotriva corupției. Ce măsuri vor fi luate în acest sens?

Suntem deciși să luptăm până la capăt cu flagelul corupției – noi avem impresia că problema corupției este cea mai dezvoltată în Republica Moldova, dar știm prea bine că și România se confruntă, din plin, cu această situație. Acum, în conformitate cu principiile Uniunii Europene, în Republica Moldova se încearcă din răsputeri schimbarea unor atribuții ale instituțiilor abilitate, în așa fel încât să se dezvolte de o manieră funcțională în cadrul unui exercițiu democratic viabil. Justiția trebuie reformată la modul substanțial. În perioada regimului Plahotniuc, procuratura s-a transformat într-un instrument absolut docil și foarte util foștilor guvernanți, care până astăzi se opun categoric demarării unor dosare penale privind uzurparea puterii de stat. Când vine vorba despre asta, procedurile se mișcă foarte greu, cu mare scârț.

De ce?

Pentru că sistemul despre care v-am tot vorbit se opune categoric, cu virulență. În această ordine de idei, combaterea corupției endemice este una dintre cele mai mari probleme ale Republicii Moldova. E însă esențial să deschidem ochii oamenilor, să schimbăm mentalitățile. Noi spunem ”sistemul, sistemul!”, dar să nu uităm că acest sistem este alcătuit din oameni, iar unii dintre aceștia se opun noului, mimează bunele intenții, dar, în fapt, nu fac altceva decât să obstrucționeze dezvoltarea societății, ceea ce reprezintă un mare pericol. Blocul ACUM trebuie să meargă până la capăt cu reformele anunțate, indiferent de eforturile depuse și de riscurile pe care și le asumă. Pe de altă parte, sunt conștient că societatea așteaptă în fiecare zi dosare de mare rezonanță și alte acțiuni cu ecou răsunător, fiindcă există o mare supărare, ca să nu spun ură, care s-a acumulat împotriva lui Plahotniuc și a găștii sale de infractori. Oamenii așteaptă dosare penale și ridicarea imunității parlamentare a unor deputați democrați care au fost direct implicați în schemele de contrabandă, în ingineriile menite devalizării băncilor, în concesionarea ilicită a Aeroportului Internațional Chișinău ș.a.m.d.. Ca o paranteză, să știți că și la Aeroportul Internațional Mărculești s-au desfășurat o serie de inginerii financiare majore, despre care am strâns multe informații și încă mai adunăm. Mafia din Republica Moldova se opune schimbărilor cu toată forța fiindcă nu vrea să fie trasă la răspundere, însă noi suntem mai puternici, dar… știți de ce? Fiindcă oamenii cred în noi. Blocul ACUM nu are nici un drept să-i dezamăgească. Suntem deciși să depunem toate eforturile necesare și să mergem până la capăt. Inclusiv partenerii europeni de dezvoltare ne susțin, ne oferă expertiză. În acest sens, am participat la o întrevedere recentă cu domnul Joseph Daul, președintele Partidului Popular European, care a desfășurat o vizită oficială în Republica Moldova. 

Cum comentați faptul că Augustin Lazăr își va oferi expertiza, cel mai probabil, guvernului de la Chișinău?

Ne bucurăm că își poate pune umărul împreună cu noi și îi mulțumim domnului Augustin Lazăr pentru expertiza pe care ne-o oferă. Știu că dânsul a purtat o serie de discuții cu domana premier, Maia Sandu. Nu l-am cunoscut personal pe Augustin Lazăr, dar am urmărit cu atenție actualitatea românească. Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr sunt oameni de calitate care s-au remarcat prin rezultatele lor majore în lupta împotriva corupției, întărind statul de drept și susținându-l fără echivoc. Unul dintre sloganurile Blocului ACUM era ”DNA, treci Prutul!”, fiindcă, o vedem cu toții, flagelul corupției nu are granițe, Republica Moldova devenind, din nefericire, o parte a schemelor de corupție internaționale, datorită oligarhului Plahotniuc, dar și a altor zeci de persoane din anturajul său – mă refer la personaje care s-au implicat în infracțiuni uriașe. De exemplu, Republica Moldova își procură energia electrică din Transnistria, iar Plahotniuc și oamenii săi se asigurau că țara plătea un surplus care le ajungea direct în buzunare – nu mai puțin de 12 milioane pe lună, așa, produse din aer! În tot acest timp, camarila fostului regim era implicată adânc și în contrabanda cu țigări, cu alcool, în devalizări, în privatizări și în derularea de concesionări oneroase. Toate acestea au înflorit spectaculos sub regimul Plahotniuc, când mulți, mulți  demnitari de stat erau implicați până peste cap în acțiuni de tip mafiot. Spuneam, într-o discuție, că datoria statului, a omenilor din justiție este aceea de a combate infracționalitatea de toate tipurile, de a destructura orice grupări criminale, în schimb, la noi, în Republica Moldova, nu doar că oamenii din justiție nu le-au combătut, nu le-au anihilat, dar au preluat conducerea acelor structuri infracționale!

Este foarte grav ceea ce spuneți. E șocant că s-a putut ajunge până aici…

Asta-i dureroasa realitate, domnul meu! La Aeroportul Internațional Chișinău funcționa o schemă infracțională de proporții, la hotarul cu România, la fel, acționa o prolifică rețea de contrabandă pe care o devoalase, cu ceva timp în urmă, acum mai bine de un an, unul dintre colegii mei, Gheorghe Petic, ofițer al Poliției de Frontieră. Pentru a i se închide gura, i s-a inventat o infracțiune și a fost arestat în plină stradă. Datorită unui dosar fabricat, a ajuns să stea 9 luni de zile în pușcărie. Acum este om liber, a fost reabilitat. Noi avem datoria de a face lumină în toate aceste cazuri și de a-i sancționa pe toți cei responsabili. De altfel, reprezentanții Platformei Dreptate și Adevăr s-au numărat printre primii care au fost supuși represiunilor regimului Plahotniuc, care ne-a considerat, și asta pe bună dreptate, cei mai duri luptători împotriva sa. Așa și intenționăm să rămânem.

Igor Dodon și PSRM propun Blocului ACUM semnarea unui așa-zis acord politic pe o perioadă de patru ani. Ce părere aveți despre o astfel de idee? E nevoie de așa ceva?

Care ar fi rostul unor acorduri semnate cu socialiștii lui Dodon, dacă nici măcar până în ziua de astăzi nu avem cu ei un acord în sensul clasic al cuvântului? La urma urmei, atunci când există respect reciproc, cuvântul rămâne cea mai mare garanție. Înțelegerea politică temporară pe care o avem cu socialiștii este benefică pentru moment și atât timp cât ea are efecte pozitive pentru cetățeni este normal să meargă mai departe. Disensiuni între parteneri există, dar așa ceva se întâmplă peste tot în viața politică. Totuși, fără această înțelegere politică temporară, Plahotniuc ar fi rămas cel mai important actor politic din Republica Moldova și pentru următorii zece ani.

Se apropie alegerile locale. Cât de pregătit este Partidul ”Platforma Dreptate și Adevăr” (PPDA) pentru acest scrutin important?  

Partidul este bine oraganizat și ne implicăm cu toții în campania electorală. Ne vom strădui să câștigăm un număr maximal de primării, pentru a ne putea ocupa mai mult și mai aplicat de problemele locale. Acolo, la nivelul local, este cea mai mare nenorocire în prezent, și v-o spun într-o deplină cunoștință de cauză, întrucât am colindat la pas toate satele din Republica Moldova, am avut mii de întâlniri cu oamenii locurilor și cu factorii de răspundere. E foarte dureros când vezi sate pustii, sate îmbătrânite… Avem toate motivele să ne facem griji pentru viitorul Republicii Moldova din punct de vedere demografic. Mor mulți, se nasc puțini – anul acesta, copiii care au început școala sunt mai puțini cu câteva mii față de anul trecut, iar în grădinițe întâlnim o situație asemănătoare. Zilele trecute am fost în raionul Taraclia, în sudul Republicii Moldova, unde există un singur sat în care funcționează o școală cu predare în limba română. Satul se numește Aluatu și acolo se vorbește limba română, în rest, de jur-împrejur, se vorbește doar rusește și bulgărește. Știți câți copii au început clasa întâia anul acesta, la Aluatu? Doar 17, în condițiile în care, cu doar câțiva ani în urmă, învățau peste 500 de copii în școala despre care vă povestesc. Satul aceasta este uitat de toată lumea, inclusiv de Guvernul Republicii Moldova. O să mă adresez Ambasadei României la Chișinău, poate va dori să meargă cineva acolo, să vadă situația, și poate identificăm soluțiile unui parteneriat menit să vină în ajutorul comunității din Aluatu. În satul acesta învață o echipă de fete care a câștigat primul loc la competițiile de fotbal republican – sunt campioanele Republicii Moldova. Au acumulat zeci și zeci de premii, de medalii, dar comunitatea nu dispune de banii necesari amplasării unui teren de mini-fotbal. Deși fetele fac performanță, nici măcar așa ceva nu au. În incinta școlii am văzut niște pupitre, mese cu inscripția ”Dăruite de Irina Loghin”, și m-a emoționat acest ajutor care a venit din România.   

Și totuși, din '91 până în prezent, iată că România și Republica Moldova nu au reușit să construiască împreună nici măcar un pod nou peste Prut. Nici gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău nu este funcționabil, iar energia electrică vine, ca și până acum, din Transnistria, via Rusia…

Adevărul este că gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău ar fi trebuit să funcționeze de mult, mult timp și, de asemenea, ar fi trebuit ca energia electrică să vină din România, fiindcă e foarte important ca Republica Moldova să nu mai depindă de Rusia, de Transnistria, care a fost și rămâne o gaură neagră ce se menține datorită intereselor unor mafioți de aici și de acolo. Consider că este necesar să destructurăm aceste rețele de tip mafiot întreținute de așa-ziși afaceriști care își derulează infracțiunile pe ambele maluri ale Nistrului. Atât timp cât nu anihilăm decisiv aceste legături bazate pe interese reprobabile comune, va exista această gaură neagră. Consider că ar fi suficient ca în Republica Moldova să crească nivelul de viață, calitatea vieții, pe măsura unei deschideri din ce în ce mai pronunțate spre Uniunea Europeană, pentru ca cei de dincolo, din Transnistria, care încă trăiesc la fel ca în perioada URSS, să accepte cu bucurie schimbarea.  Eu cred că și ei s-au săturat și au realizat că nu au nici un viitor acolo, fiindcă în Transnistria contează doar interesele actalei puteri impuse de Rusia, interese politice și financiare, motiv pentru care infracțiunile sunt în floare, iar rețelele de contrabandă funcționează din plin. Vă mărturisesc că mă uit peste documentele ajunse în posesia Comisiei pe care o conduc și mă crucesc: chiar șefii unor departamente din Ministerul de Interne dirijau, împreună cu șefi din Transnistria, schemele de contrabandă care aduc profituri ilegale uriașe. Așa se întâmpla în timpul regimului Plahotniuc și așa s-a ajuns la o adevărată explozie a criminalității organizate.     

Vor fi anchetate, până la urmă, și suspiciunile privind finanțările din Rusia primite de Dodon și PSRM?

Eu am convingerea că este necesar să se întâmple acest lucru. Trebuie să aflăm adevărul. Pe parcursul anilor, în spațiul public au apărut mai multe informații credibile potrivit cărora ar fi venit niște bani din offshoruri, bani rusești care ar fi fost folosiți în campaniile electorale ale PSRM, dar și pentru alte trebuințe ale partidului. Socialiștii trebuie să știe că suntem parteneri atât timp cât nu încalcă legea, cât nu comit infracțiuni, fiindcă nimeni nu e mai presus de litera și spiritul legii. Sigur, ne dorim o conlucrare și menținerea unui echilibru politic în cadrul înțelegerii cu socialiștii, dar asta nu înseamnă că ei își pot permite să încalce legea sau să își tragă obiala peste ei mai mult decât le permite democrația și cadrul legal! Blocul ACUM și-a propus să construiască o altfel de politică și chiar asta face, spre asta ne canalizăm toate eforturile. Avem intenții bune și ne implicăm maximal. Trebuie să reușim, și cu siguranță vom reuși. Nu am stat pe stradă zi de zi, în frig sau în caniculă, luptând împotriva regimului Plahotniuc, fiind supravegheați ilegal de structurile sale represive, ca să venim acum aici și să ne lăfăim în fotolii, că se supără țara și ne fugărește, ne aruncă din fotoliile astea! Un lucru să fie clar: se cer schimbări radicale. Într-o perspectivă foarte apropiată, procurorii ar trebui să ancheteze implicarea unora dintre actualii deputați în tot soiul de inginerii financiare ilegale, fapt care s-ar putea solda cu ridicarea unor imunități. Nu vom da înapoi, în pofida oricăror presiuni și amenințări.