Jos ghearele de pe Maica Tereza!

A fost odată ca niciodată o secretară la o școală din Videle, care avea o soră înscrisă la partid. La fostul Partid Democrat. Sfaturile surorii cu ambiții de politician au convins-o pe secretară că decât să răspunzi la telefonul unei școli mai bine faci cafeaua la partid, așa că s-a dus și ea acolo unde aflase că e bine și vin des vedete, precum Adriean Videanu sau Lucian Militaru. În aceleași vremuri, în același ținut, un băiat tânăr și foarte ambițios era și el membru al PD. I se spunea Liviu, dar în sufletul lui, el visa că va veni un timp în care apelativul obligatoriu pentru cei din jurul lui va fi “domnul președinte”. Partidul a fost locul în care secretara și ambițiosul politician s-au întâlnit pentru prima dată. Au urmat apoi numeroase apropos-uri din partea lui primarului de atunci al orașului care îl sfătuia pe Liviu să nu mai parcheze atât de des mașina în fața blocului secretarei, ca să nu iasă vorbe pe la Videle. Și anii au trecut. Secretara a ajuns pe la bancă, apoi la Consiliul Județean, unde s-a exercitat în subordinea tânărului ambițios de la PD, care ajunsese președintele instituției în cauză din partea PSD. Relația bună s-a perpetuat, mai ales după ce secretara și-a donat apartamentul de serviciu, în regim ANL, lui Liviu, ajuns acum “domnul președinte”, ca să-i ofere confortul trebuincios până la ridicarea conacului uriaș de la Alexandria și, drept recompensă, fosta secretară a primit funcția de subprefect al județului Teleorman și apoi pe aceea de prefect. Lucrurile s-au complicat și mai tare, după ce Liviu și-a mutat ambițiile la capitală, așa că secretara a fost obligată de împrejurări să se sacrifice pentru șeful ei și să accepte o poziție în structura guvernului de atunci. În acele timpuri, oamenii ieșeau în stradă cu zecile de mii. Așa că, într-o zi de 10 august, fosta secretară, ajunsă ministru de Interne, a oficializat dispoziția lui Liviu și a gazat sute de copii și de bătrâni, în speranța că oamenii vor începe să se teamă de regim și de politicienii lui. Ulterior, Liviu a intrat în pușcărie, iar secretara a fost demisă. Și povestea pare să se fi terminat, dar nu e așa nici pe departe. În acest moment, secretara este senator în Parlamentul României și, din când în când, mai face mișto pe Facebook de lucruri dureroase sau sfinte, după cum îi e dispoziția. 

Carmen Dan, căci despre ea este vorba, a decis astăzi că e cazul să-și schimbe fotografia de profil pe pagina de socializare cu una cât mai photoshopată, că poate mai agață și ea ceva, dacă Liviu e în pușcărie și fostul soț la doi metri sub pământ. Până aici, nicio problemă. Poate doar una care ține de ridicol. În schimb, fostul ministru a decis să descrie fotografia nouă cu un citat din Maica Tereza, care credea că pacea începe printr-un zâmbet. 

Poate Carmen Dan nu știe, așa că îi spunem noi că Maica Tereza a fost o călugăriță catolică de origine albaneză, canonizată de Biserica Catolică drept Sfânta Tereza de Calcutta, care și-a dedicată întreaga viață îngrijirii copiilor orfani, bolnavi, săraci sau muribunzi și care a primit în 1979 Premiul Nobel pentru Pace. Când o secretară de școală din Videle, specializată în negocieri cu bărbații care dețin temporar puterea și în gazarea copiilor și bătrânilor care protestează împotriva infractorilor ajunși peste noapte în fruntea statului, citează din Maica Tereza, ea trebuie să fie conștientă de faptul că acțiunea ei se numește nesimțire. Sau, chiar mai mult decât atât, în acest caz chiar putem vorbi despre blasfemie. E drept că până și asasinii au dreptul de a citi vorbele mărețe ale oamenilor buni și e chiar recomandabil să le țină minte, dar nu-ți poți descrie fotografia de pe Facebook în cuvintele Maicii Tereza, dacă tu ai gazat copii și bătrâni la ordinul unui infractor. E ca și cum Ted Bundy și-ar fi scris memoriile și le-ar fi ilustrat, din prima pagină, cu un citat din Gandhi. E nefiresc, e anormal și pare cumva bătaie de joc la adresa unor valori în primul rând morale la care Dănuța Carmen Dan din Videle nu se poate raporta în niciun fel, pentru că ea e construită monstrous într-un sistem axiologic inversat. Și atunci singurul lucru decent pe care ea l-ar mai putea face ar fi să se retragă în liniște la Videle și să învețe să facă sarmale până vine condamnarea pentru faptele de la 10 august. Și, evident, să lase sfinții, citatele înțelepte și atitudinile pașnice pentru cei care n-au gazat copii și n-au susținut infractori până-n pânzele albe.