Omul nou ca un bibelou

Omul nou – credeam în anii 80 ai secolul XX , că nu există, că este o ficțiune a propagandei comuniste. Ni-l băga pe gît în campanii care nu se mai sfîrșeau. El depășea planul trasat de partid, se mulțumea cu puțin, nu cîrtea, era disciplinat, ca să nu zic docil ca un cîine dresat. Omul nou accepta să munceacă zi și noapte ca un iobag. Aplauda neobosit dictatorul&nevasta. După Revoluție mi-am zis că ficțiunea asta va ieși la iveală și se va întelege că așa-zisul om nou e o făcătură, farsă, de fapt nici nu există.

Ei bine, nu! Am aflat că există și – mai mult decît atît – formează o majoritate, statistic vorbind. 45 de ani de regim comunist au modelat un alt fel de om. În lipsa libertății, substanța umană s-a degradat grav. Sufletește omul a devenit un zombie. Slugarnic, fugind de răspundere, mincinos, laș, murdar, puturos. E cel care sparge semințe la colțul străzii, fluieră de la volan la stop cînd trec femei pe trotuar. Dă din coate prin birouri, ține o unghie netăiată la degetul mic. E un nemernic, o șulfă. Extrem de vulnerabil în ciuda violențelor și agresivitătii, a mitomaniei și prostiei lui abisale și de nevindecat.

Am văzut omul nou pe bulevardele Bucureștiului aplaudînd hoardele de mineri ca pe niște eroi. Azi omul nou își face veacul prin Parlament, primării, în partide, în redacții. Îl găsești prin tot locul. Acum și-a facut culcuș pe Facebook, unde face ravagii. Aici îți etalează violențele de limbaj, proasta creștere și ignoranță. Unde întorci capul dai de acest prefabricat gălăgios, fără 7 ani de acasă, extremist, semi-rural/semi-urban, înfipt, descurcăreț, brutal, agramat, fără criterii. De obicei aparține primei generații încălțate.

Azi, populația României cuprinde oameni noi în proporție de 2/3. Nu sunt neapărat supraviețuitorii dictaturii comuniste. Omul nou nu dispare pe drumul cimitirelor. S-a reprodus. Tiparul lui nu s-a volatilizat în tranziție. Cei 5 milioane plecați în Occident își lasă șoriciul acasă, ca și năravul. Altfel nu ar rezista acolo. Omul nou rămîne aici să-și facă mendrele cu proștii, să îi folosesca pe cei care li se mai uită în gură, pe cei care se freacă vrînd/nevrînd de el.

Concluzia – propaganda ceaușistă a reușit să fabrice un nou tip uman. Este foarte prezent și azi și dă tonul unei întregi societăți. Urmariți, prindeți, arestați!