Scapă cine poate în era globalizării

Eurofilii au dispărut zilele acestea din spațiul public, iar euroscepticii au toate motivele să se întrebe unde e marea familie europeană acum.

De la debutul crizei COVID-19, acum 3 luni, liderii Uniunii Europene au fost foarte relaxați. Fie nu au intuit magnitudinea problemei, fie au știut de la bun început că nu au pârghiile necesare rezolvării situației. În ambele cazuri este foarte grav.

Este inadmisibil ca aparatul birocratic de la Bruxelles, plin de specialiști, analiști, strategi, plătiți cu bani foarte mulți, să nu anticipeze evoluția coronaviruslui. La fel de grav este și dacă liderii UE s-au știut neputincioși, și cu toate acestea au rămas descoperiți odată cu anularea acordului cu UE privind refugiații, de către Erdogan.

Aflate în fața COVID-19, țările membre UE au făcut fiecare ce a știut mai bine și cu resursele pe care le-a găsit acasă. Țările din estul Europei s-au dovedit încă o dată mai inteligente, luând măsuri drastice înaintea vestului. Diferența dintre cele două zone ale Europei este că cei bogați, vesticii, pot aloca sute de miliarde de euro pentru a gestiona criza, pe când țările din est au ca singură armă coerciția.

S-au trezit câțiva birocrați de Bruxelles să acuze că s-au închis granițe și s-au interzis anumite drepturi, dar asta a durat până când șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen a anunțat închiderea granițelor UE. Ajutorul Uniunii Europene  pentru țările afectate de criza COVID-19 s-a dovedit a fi o înșiruire de bullet point-uri, care ne spune în termeni foarte generali că se va asigura aprovizionarea sistemelor de sănătate, că vor fi sprijiniți europenii, astfel încât veniturile să nu le fie afectate, dar cel mai important, Comisia permite statelor membre să acționeze în mod decisiv și coordonat, prin utilizarea flexibilității depline a schemelor privind ajutorul de stat și Pactului de stabilitate și de creștere. Adică descurcați-vă!

Da, ne vom descurca. Și cu lipsuri și cu diaspora venită acasă și cu spitalele la pământ și cu medici puțini și cu bătrâni cu chef de plimbare. O vom scoate la capăt. Nu știu însă Uniunea Europeană dacă o să ne mai găsească cu masa pusă.