Stânga internațională a impus PACTUL Interguvernamental pentru Migrație! Ce urmează EXCLUSIV

  • ACP
  • Dec 10, 2018, 16:16
  • 867

Migrația asta căreia îi suntem martori și ai cărei victime vom fi, într-un fel sau altul, este cel mai nou război al stângii cu lumea. Din când în când stânga vrea să pună în aplicare câte o idee grandioasă la scară transcontinentală, idee care se transformă invariabil într-o imensă tragedie cu un număr imens de victime. Și asta o face în numele tuturor, dar fără să facă cunoscute datele reale ale planurilor pe care le va pune în aplicare și fără să fi întrebat cumva populația dacă e de acord.

Ideea e că ni s-ar face un mare bine – vin oameni să muncească pentru noi și pentru ei, probabil ca să construiască, în sfârșit, o societate ca un fel de rai socialist. De fapt, suntem din nou victimele unei gigantești transformări sociale, ale unui nou fel de colectivizare – ni se ia pământul pentru care au luptat și lucrat înaintașii noștri, care știam că ne aparține nouă și copiilor noștri, și se dă oricui de oriunde, din toată lumea, fără voia noastră, dar sub administrare de la Bruxelles.

Povestea începe cam din anii '80, când țări din Africa sau Orientul apropiat au început să aibă o creștere fantastică a populației, timp în care în Europa a devenit vizibilă o scădere din ce în ce mai accelerată a natalității. Astfel, dacă populația Africii era de 477 de milioane în 1980, acum aceasta depășește 1,2 miliarde locuitori. Iar în Iordania populația a crescut cu 87% numai într-un deceniu. Concluzia majorității politicienilor de la Bruxelles? Populații întregi pot fi mutate și astfel marile probleme ale europenilor și migranților vor fi rezolvate concomitent și toată lumea va fi fericită.

În schimb, nu e cunoscut nici un program serios de creștere a natalității în Europa. Numai că media germană făcuse cunoscute, cu mai mulți ani în urmă, studii care dovedeau că cei mai mulți migranți nu pot fi integrați, pornindu-se în special de la cazul turcilor din Germania. În 2009, în Germania, o treime din totalul copiilor care se nășteau erau copii de imigranți. Tot în 2009 un studiu prezentat de Institututul pentru Populație și Dezvoltare din Berlin evidenția faptul că nici după trei generații, după 50 de ani, străinii veniți la muncă în Germania nu se integrează la un nivel satisfăcător și tind să rămână străini. Iar principalele grupuri de imigranți aflate la acel moment în Gemania erau cele ale europenilor din Est, ale celor din Spania, Italia, Grecia și Portugalia și marea comunitate a turcilor... Consecința directă a fost, la acel moment, că mai mult de jumătate din populația germană considera că deja sunt prea mulți imigranți în țară, conform unui studiu făcut de Institutul Allensbach.

Apoi au urmat marile valuri de migranți din anii trecuți, fără precedent în istorie. Milioane de bărbați tineri, în majoritate musulmani (mulți dintre ei gata radicalizați), care au fost primiți fără mari probleme în Europa, de guvernele țărilor occidentale, fără să fi existat în prealabil vreun acord legal cunoscut pentru asta. Cu venirea lor a început seria știută de atentate teroriste, dar și crimele, violurile și tâlhăriile într-un număr nemaivăzut de la intrarea trupelor sovietice în Europa.

În același timp, mișcările naționaliste subvenționate ori conectate de Moscova au început să pară frecventabile unui număr din ce în ce mai mare de oameni îngroziți de cele ce se întâmplă în Europa. Așadar a urmat dezastru după dezastru. Iar așteptările celor de la Bruxelles, că migranții își vor găsi locul acoperind nevoia de mână de lucru a țărilor dezvoltate industrial, s-au dovedit a fi absolut rupte de realitate – pe șantierele occidentale, în fabricile de acolo, în ferme și pe câmpuri lucrează în majoritate covârșitoare între imigranți tot muncitorii veniți din Estul Europei.

Președintele Iohannis se plângea cu ceva vreme în urmă că romii sunt foarte greu de intergrat. ”La 160 de ani de la dezrobire nu toți romii sunt și cetățeni” spunea, în 2016, Simina Tănăsescu, consilier prezidențial, vorbind în numele președintelui. Probabil dansul crede acum că dacă romii nu au putut fi destul de bine integrați, cei din Maghreb și cei din Africa subsahariană pot fi, de vreme ce e de acord cu primirea lor necondiționată în țară.

Zilele acestea are loc în Maroc, la Marrakesh, Conferința pentru adoptarea Pactului Interguvernamental pentru Migrație, la care participă reprezentanți ai unei părți mari a țărilor europene. Nu puține sunt însă nici țările care au anunțat că nu vor participa la semnarea Pactului din Maroc. Austria, care deține președinția Uniunii Europene nu participa. Alături de Austria, nici Italia, Elveția, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia și Ungaria, aceasta fiind situația în Europa. Statele Unite, Israelul și Australia au anunțat, de asemeni, că nu vor trimite reprezentanți în Maroc.

România însă – reprezentată în Maroc de un ambasador având mandatul președintelui Iohannis – va ratifica Pactul, cu toate condițiile acestuia. Nu a existat nici o informare a populației asupra datelor migrației, asupra efectelor, la nivel național. Nici o dezbatere politică serioasă. Vom fi parte a unui acord hotărât de politicienii noii stângi europene peste capetele noastre, ale tuturor.

Fără îndoială că susținerea hotărâtă a programelor de aducere înapoi în țară a muncitorilor români plecați la muncă în Europa ar fi putut rezolva în bună parte criza de mâna de lucru a firmelor românești, că tinerii atrași și aduși înapoi în țară ar reduce efectele crizei demografice în care am intrat. Dar cine să se gândească la noi, la interesul țării noastre?