VIDEO Cristi Danileț prezintă tabloul groazei pentru copiii din România: statistici îngrijorătoare, legi proaste, educație precară și organizații care au mimat faptul că apără familia

Judecătorul Cristi Danileț a publicat pe Facebook o postare în care reflectă falsitatea de care au dat dovadă organizațiile care au suținut așa-zisul referendum pentru familie. Aceleași organizații care au pretins că apară ideea de familie sunt de negăsit, nu au nicio reacție, deși în ultima perioadă au apărut în presă o multitudine de articole care au prezentat cazuri în care copiii din România au avut de suferit fiind bătuți, violați, uciși.

"Urmăresc știrile privind minorii victime doar din ultimele 48 de ore: unul agresat sexual și trimis acasă cu agresorul, unul violat de propriul tată, unul înecat sub ochii părinților, altul care își dă foc după o ceartă cu părintele.

Nicio reacție din partea CPF. Niciuna din partea acestei uniuni de asociații neguvernamentale și culte religioase care acum câțiva ani încerca să ne convingă că scopul lor este ocrotirea familiei și copiilor. Dacă un gay ar fi agresat copiii ar fi fost nenorocire. Dar când vorbim de abuzurile sau neglijența din familia tradițională ne facem că nu vedem.

PS. Probabil că dacă aș pomeni că legile reglementează 5 forme de abuz împotriva minorilor și 7 forme de violență domestică mi s-ar reproșa ca sunt neomarxist.

PPS. De Avocatul Copilului nu vorbesc. Există doar pe hârtie", a scris magistratul pe Facebook.

În acest context, judecătorul Cristi Danileț a fost contactat de Digi24 pentru a detalia din punct de vedere juridic și nu numai felul de-a dreptul dezastruos în care statul român se raportează la copii.

Astfel, magistratul a avertizat că statul român nu are o politică clară privind protecția minorilor. Totodată, Cristi Danileț a prezentat o serie de date îngrijorătoare "Închipuiți-vă că în România avem 1 minor omorât/săptămână și un alt minor care omoară o dată la 4 zile. Avem 1 minor violat/zi și un alt minor care violează la rândul lui o dată la 3 zile. 4200 de minori sunt autori de infracțiuni în România în fiecare an și 2500 de minori sunt victime ale unor infracțiuni în fiecare an".

Mai mult, judecătorul a punctat faptul că actuala guvernare a pus "în libertate infractori periculoși, recidiviști, aceștia au revenit pe stradă și pentru că statul român nu are o politică reinserție socială a lor, ei au comis din nou fapte, de multe ori împotriva minorilor".

De asemenea, judecătorul a subliniat importanța educației în România pentru prevenirea unor astfel de cazuri odioase punând accentul pe educația juridică și educația sexuală ce trebuie introduse în programa școlară. 

Cosmin Prelipceanu: De ce atât de multe cazuri în România, cazuri de violență împotriva minorilor? Care e explicația dvs.?

Cristi Danileț: În urmă cu 3 sau 4 ani când am înființat Asociația Voci pentru Democrație și Justiție am făcut o statistică pe județe în ceea ce privesc infracțiunile sexuale. Ceea ce intuiam atunci mi s-a adeverit și anume că asistăm în România la o creștere a numărului de dosare cu infracțiuni de violență și în special violență sexuală, iar dintre acestea se remarcă dosarele cu tâlhării, violuri, omoruri și trafic de persoane. Iar dintre acestea de care v-am pomenit acum a crescut exponențial numărul de dosare cu minori implicați în săvârșirea de infracțiuni fie ca victime, fie ca autori. Și am anticipat atunci și am ieșit de mai multe ori public spunând că statul român nu are o politică penală clară de ocrotire a minorilor. Avem mai multe legi care nu funcționează, avem mai multe instituții care sunt impotente din punct de vedere organizatoric și funcțional. Ne acoperim de hârtii, dar în realitate tragedia este cea pe care voi jurnaliștii o relevați seară de seară pentru telespectatorii români și anume că avem cazuri de violență în familii, avem cazuri de violență în școli, avem cazuri de violență în centrele de plasament, iar prin violență nu înțeleg doar loviri, doar bătăi, ci inclusiv agresiuni sexuale. Închipuiți-vă că în România avem 1 minor omorât/săptămână și un alt minor care omoară o dată la 4 zile. Avem 1 minor violat/zi și un alt minor care violează la rândul lui o dată la 3 zile. 4200 de minori sunt autori de infracțiuni în România în fiecare an și 2500 de minori sunt victime ale unor infracțiuni în fiecare an. Nu avem niciun fel de politică penală care să împiedice acest lucru. Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal în 2014 toate pedepsele au scăzut. În condițiile în care am fost obligați să punem în libertate infractori periculoși, recidiviști, aceștia au revenit pe stradă și pentru că statul român nu are o politică reinserție socială a lor, ei au comis din nou fapte, de multe ori împotriva minorilor. 

Cosmin Prelipceanu: Credeți că există un grad de toleranță în societate la adresa acestor infracțiuni? 

Cristi Danileț: Da. Sunt cazuri tabu. Vedeți, în timpul referendumului pentru căsătorie, în mod mincinos prezentându-se ca referendum pentru familie, s-a spus clar că vrem să ocrotim familia, vrem să ocrotim copiii. Realitatea este că în momentul de față violența din cadrul familiilor românești este un subiect tabu. Nimeni nu discută acest lucru. Eu însumi ca judecător văd ce se întâmplă în dosarele pe care le soluționăm în tribunale și în statisticile la care avem acces. Avem situații în care părinții își agresează violent sau își violează proprii copii. Avem situații în care unchii, bunicii își agresează nepoții sau îngrijitorii în centrele de plasament agresează copiii de acolo. De asemenea avem cazuri cu profesori care agresează sexual copiii. Cred că e nevoie de o educație în masă, educație juridică, educație sexuală cu privire la tot ceea ce înseamnă aspectele juridice ale vieții intime. Închipuiți-vă că sunt adulți care nu știu care e vârsta consimțământului sexual la copii și anume 15 ani. Sunt adulți care nu știu că doar simpla invitare a unui minor de sub 13 ani să vizualizeze materiale pornografice este infracțiune în România. Avem situații de minori șantajați cu poze intime, acel fenomen de porn revenge de care dvs. ați mai menționat și nu avem legislație care să acopere acest lucru. Pe de-o parte e vorba de ignoranță, pe de altă parte lipsa legislației adecvate, pe de altă parte această ascundere, nu aș spune rușinare, ci pur și simplu ascundere a situațiilor care se întâmplă nu numai în mediul rural, ci și în mediul urban. 

Cosmin Prelipceanu: Știu că în Norvegia, la școală, copiii văd filme pe care copiii din România, de exemplu, le cataloghează ciudate, filme care îi ajută pe copii să înțeleagă ce nu e normal, ce e periculos, ce e ilegal și ce trebuie să raporteze. Dau cel mai nevinovat dintre exemple. Copiilor norvegieni dacă li se oferă bere, de exemplu, ei reacționează foarte prompt și întreabă de ce le dai așa ceva, căci ei știu foarte bine că e ilegal și mergem cu abordarea mai departe și ajungem la agresiunile sexuale. Ar trebui să existe și la noi așa ceva? Vă închipuiți să se întâmple și la noi așa ceva vreodată? 

Cristi Danileț: Noi nu știm nici măcar care gesturi sunt interzise adulților cu privire la minori. Sunt diverse atingeri care se practică în România pentru care Poliția în străinătate ar fi anunțată imediat să intervină. Acest tip de educație începe încă de la grădiniță când minorul trebuie schimbat, iar adultul din străinătate, educatoarea, îl întreabă pe copil dacă poate să pună mâna pe el, căci trebuie să îl schimbe. Un lucru din acesta mi s-ar părea o ficțiune în România, când el ține de normalitate. Lumea trebuie să înțeleagă că aspectele ce țin de viața intimă sunt private, țin de însăși persoana individului. O altă persoană care interferează nu poate să pună mâna sau să intervină cu privire la corpul altei persoane decât cu consimțământul acesteia. Orice relație intimă în România cu un minor de sub 15 ani este interzisă prin lege chiar și cu acceptul minorului. La noi se numește act sexual cu un minor. E un lucru banal pe care noi juriștii îl învățăm, dar populația în mare parte nu cunoaște acest lucru. Avem o lege cu privire la violența domestică modificată masiv anul trecut în care se menționează care sunt formele de violență și iată că în postarea mea am scris că sunt 6, dar în realitate sunt 7 forme de violență cu privire la persoane și acestea nu se predau nicăieri. De aceea am spus că avem legi, ne raportăm la ele, dar nu se face educare, nu se face informare. Nici Avocatul Copilului nu are vreo reacție cu privire la grozăviile pe care le vedem aceste zile. Ieri ați spus de un minor care și-a dat foc în urma unei certe cu părintele său. În ce direcție mergem? Așteptăm doar să avem dosare în instanță? Eu cred că este mult prea târziu. Ar trebui cu toții să intervenim în activitatea de prevenție adică judecători, avocați, polițiști, jurnaliști și să susținem proiectele de educație juridică pentru copii. Eu aș spune că am avea nevoie de educație juridică la nivelul întregii societăți, dar în special minorii. În învățământul românesc ar trebui să existe o materie distinctă și anume educație juridică și o altă materie adică educație pentru sănătate sau chiar educație sexuală. Nu ar trebui să ne fie jenă să folosim acest termen. Educația sexuală este pur și simplu un necesar, e obligatoriu să o avem avem în învățământul nostru.

Urmăriți video de la 34:00: