"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Podul.ro vă prezintă, în exclusivitate, răvășitorul și revoltătorul caz al unei tinere de etnie romă care a ajuns bătaia de joc a dubiosului ONG-ist Ciprian Necula dar și a europarlamentarului PLUS Dragoș Pîslaru, fost ministru al Muncii, cu prilejul unui așa-zis internship organizat anul trecut, fără pic de transparență și pe bani europeni, chiar după alegerile europarlamentare.
Concret, după ce Podul.ro a dezvăluit AICI că Roma Education Fund (REF, platformă civică păpușată de Ciprian Necula) a solicitat o mascaradă de internship (mai multe detalii AICI), internship organizat de Dragoș Pîslaru, doar pentru a i se acorda un job călduț și bine plătit (7500 euro), la Bruxelles, verișoarei lui Necula, redacția noastră a fost contactată chiar de una dintre tinerele de etnie romă care a aplicat pentru același internship și care ne-a relatat detalii esențiale despre cele petrecute atunci.
De notat că tânăra care a fost anunțată drept câștigătoare a internshipului respectiv – ne referim la Loredana Dumitru – nu este doar verișoara lui Ciprian Necula, președintele ONG-ului Roma Education Fund (REF), adică organizația care a solicitat inițierea ”internshipului”, ci și sora unui angajat al REF, Nicu Dumitru, om bun la toate al aceluiași Necula, lucru confirmat de sursele Podul.ro.
Vă prezentăm în cele ce urmează dezvăluirile tinerei respinse de Pîslaru&Co, doar fiindcă premiul îi revenea unei rude cu pile a lui Ciprian Necula, ONG-istul inițiator, așa cum a aflat Podul.ro, motiv pentru care îl întrebăm public pe domnul Dragoș Pîslaru dacă ne poate prezenta grila de evaluare aferentă acordării internshipului respectiv. La rugămintea tinerei, nu-i vom dezvălui identitatea.
”Bună ziua. Am citit articolul scris de dumneavoastră despre modul netransparent în care a fost organizat acel internship bine plătit la Bruxelles, la cabinetul europarlamentarului PLUS Dragoș Pîslaru. Mărturisesc că vă scriu după o repriză de plâns. Eu sunt una dintre tinerele de etnie romă de care a aplicat la acest internship.
Inițial, un prieten bun mi-a trimis anunțul și m-a îndemnat să aplic. Era membru în platforma aceasta a lui Pîslaru. El mi-a spus că este ok să aplic fiindcă am toate șansele. Zis și făcut, am aplicat. M-am rugat mult și am sperat din tot sufletul. Așa cum observați și dumneavoastră, din anunț nu reieșea deloc clar ce se doarea de la mine și asta mi-a părut destul de ciudat. Am tot așteptat decizia, dar nu mai venea, așa că le-am scris și i-am întrebat în ce stadiu se află proiectul. Mi s-a răspuns și mi s-a explicat că erau ocupați, că apăruseră diverse alte probleme și că totul se va clarifica în curând. Până la urmă am primit un telefon și am fost anunțată că eram selectată între primii tineri romi dintre cei care aplicaseră.
Interviul final a fost organizat pe Skype, cu asistenții lui Dragoș Pîslaru. M-au întrebat o mulțime de lucruri, inclusiv cum l-aș putea ajuta eu pe domnul Pîslaru, deși așa ceva nu s-a cerut în anunțul inițial. Anunțul nu spunea absolut nimic despre implicare politică sau activism politic și nici nu existau criterii privind așa ceva. După aceea, asistenții au început să mă întrebe despre limbile străine. Cunosc limba engleză pe care o vorbesc și o scriu bine, corect, însă ei mi-au spus că ar fi fost bine să știu și limba franceză pentru că programul de muncă ar fi unul foarte lung și ar presupune și discuții în limba franceză. Din nou, anunțul nu spunea nimic desprea așa ceva.
După această spoială de ‹interviu›, am primit înștiințarea că fusesem refuzată. După cum remarcați, nu se spune absolut nimic despre criteriile pe baza cărora a fost ales un alt candidat. Pe ceilalți doi nu îi cunoșteam, iar concursul nu a fost public, nici nu s-a pus problema unei minime transparențe. Nu se cunoaște cine a fost în comisia de evaluare și nu se cunosc nici criteriile de departajare. Deși mi se spusese că urma să vorbesc cu europarlamentarul Dragoș Pîslaru, mi-au zis că apăruse ceva și că era foarte ocupat.
După alte câteva zile am fost anunțată că mi se oferea ‹premiul de consolare›, costând într-o vizită la Parlamentul European, dar l-am refuzat fără să stau pe gânduri.
Când am aplicat pentru acest internship, eu atașasem o serie de recomandări, cv-ul și o scrisoare de intenție. Abia acum, după ce am citit articolul dumneavoastră, înțeleg de ce asistenții europarlamentarului m-au întrebat dacă îl cunoșteam pe Dragoș Pîslaru sau pe cineva din echipa lui. Voiau să afle cine sunt.
Eu sunt o fată din provincie, nu am neamuri cu bani, nu am pile și relații. Sunt o fată romă, atât, o tânără care a crezut că acel internship o va ajuta în dezvoltarea personală. Speram să fiu ajutată. După ce m-au refuzat în modul acela, m-am supărat teribil și, crezând că faptul că nu cunoșteam limba franceză a fost problema, i-am învinovățit pe ai mei, care săracii muncesc din greu pentru traiul de fiecare zi, crezând că eșecul meu s-ar fi datorat lipsei de posibilități financiare, deoarece eu am făcut școala gimnazială în mediul rural. Dar iată că problema nu a fost niciodată la mine și la ai mei, ci la organizarea acestui internship îndoielnic, ale cărui criterii nu au fost transparente.
Vă rog să-l întrebați pe europarlamentarul Dragoș Pîslaru și pe întreaga sa echipă dacă a existat transparență în acordarea internshipului despre care vorbim. Mai întrebați-l și dacă ne poate prezenta grila de evaluare.
Evident că eu nu avem nici cea mai mică șansă, fiindcă sunt o fată simplă venită de la țară”.
