"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O nouă campanie de căutare a osemintelor lui Iuliu Maniu va fi organizată la Sighet, chiar dacă toate cercetările efectuate până acum nu au dus la niciun rezultat, anunță Radio România Cluj.
Arheologii care au căutat în mai multe rânduri rămășițele pământești ale marelui om politic interbelic au găsit o ultimă pistă, care ar putea aduce, de această dată, rezultatul sperat:
”Prima acțiune de căutare a rămășițelor pământești ale lui Iuliu Maniu a fost organizată abia în anul 2006. La Secția Parchetelor Militare din București au fost audiate vreo 13 persoane care mai trăiau atunci, în 2006, din personalul care a lucrat în anii ’50 la penitenciarul din Sighet. S-au verificat niște posibile variante unde ar fi fost el îngropat, în acel perimetru care astăzi este cunoscut sub denumirea de Cimitirul săracilor. Am fost chemat în calitate de arheolog medievist, având experiență în arheologie funerară. Au fost organizate două acțiuni succesive, una în iulie 2006, cealaltă la începutul lui noiembrie al același an, dar fără niciun rezultat pozitiv”, a explicat Gheorghe Petrov, arheolog al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, primul arheolog care, după 1989, a demarat o acțiune de căutare a rămășițelor pământești ale lui Iuliu Maniu.
Osemintele sale nu au fost găsite în Cimitirul săracilor din Sighet, dar, în 2007, la un an de la prima cercetare arheologică, Gheorghe Petrov organizează o a doua, de data aceasta pe malul râului Mara:
”O a doua variantă, care a circulat și pe care am luat-o în considerare, provenită de la fiul unui fost deținut de drept comun care a avut tangență cu penitenciarul politic din Sighet, era că Maniu ar fi fost dus și îngropat împreună cu încă un deținut pe malul râului Mara, în comuna Berbești, județul Maramureș. S-a făcut în 2007 o verificare pe locul care ni s-a indicat fără rezultat palpabil și s-a considerat că inițiativa găsirii osemintelor lui Iuliu Maniu este o cauza pierdută”.
Totuși, arheologul Gheorghe Petrov crede că mai există o ultimă pistă care poate duce la descoperirea osemintelor lui Iuliu Maniu:
”De curând mi-a parvenit încă o informație, dintr-o sursă sigură, din partea unui medic care a lucrat în deceniile anterioare în Sighet, care primise prin 1970 o mărturisire din partea unei doamne, care acum e decedată. Această doamnă i-a arătat un loc și spunea că rămășițele pământești ale lui Iuliu Maniu au fost scoase nu după mult timp după ce el a fost îngropat, că e clar că a fost îngropat în Cimitirul săracilor. Ar fi fost scos de acolo și reînhumat undeva pe teritoriul orașului Sighet, într-un loc care mi s-a indicat.
Am fost la fața locului și l-am văzut. Această informație provine de la o doamnă care a fost în apropierea lui Iuliu Maniu, care l-a slujit în timpul activității sale dinaintea condamnării și încarcerării și care a fost implicată în această acțiune de deshumare în mare secret și de mutare a osemintelor sale. Nu am o precizare a timpului când a fost executată această acțiune. El a murit în 1953, informațiile conduc că la câțiva ani după 1953. Oricum, este o informație care merită verificată, care trebuie luată în considerare, pentru că astfel de informații nu mai ai de la cine să mai obții. Practic este ultima; ultima variantă care ar mai putea fi verificată fizic pe teren”.
În cei zece ani cât a lucrat la IICCMER, Gheorghe Petrov a descoperit rămășițele a zeci de luptători anticomuniști împușcați de Securitate în munți și a sute de deținuți politici care au murit în închisorile comuniste și au fost aruncați de cele mai multe ori în gropi comune.
Tot sub autoritatea Institutului a condus Gheorghe Petrov și cele două campanii în care a căutat osemintele lui Iuliu Maniu. La începutul acestui an însă, noua conducere a IICCMER a suspendat colaborarea cu arheologul clujean, de o manieră agresivă și milițienească, și a oprit toate campaniile de căutare a osemintelor luptătorilor sau deținuților anticomuniști. Campaniile de cercetare au continuat însă la fostele închisori de la Periprava și Târgu Ocna, dar sub autoritatea Asociației Foștilor Deținuți Politici și cu sprijin financiar din partea Fundației Doina Cornea. Tot în această formă va organiza Gheorghe Petrov și cea de-a treia acțiune de căutare a rămășițelor lui Iuliu Maniu, dacă conducerea IICCMER își păstrează refuzul de a relua campaniile arheologice.
Iuliu Maniu s-a născut în 8 ianuarie 1873 la Bădăcin, lângă Șimleu Silvaniei. Nepot al fruntasului pașoptist Simion Bărnuțiu, el a luptat înainte de 1918 pentru drepturile românilor din Ardeal și s-a implicat în organizarea și desfășurarea Adunării Naționale de la Albă Iulia. După unire, a condus Partidului Național Țărănesc și a fost în trei rânduri prim-ministru al României.
Avea 74 de ani când autoritățile comuniste l-au condamnat la temniță grea pe viață. Unul dintre creatorii României Mari fusese acuzat, printre altele, de înaltă trădare.
Iuliu Maniu a murit în 5 februarie 1953 în închisoarea de la Sighet, iar în testament a specificat că își dorește să fie înmormântat la Bădăcin, localitatea unde s-a născut.
La aproape trei sferturi de veac de la moarte, această ultimă dorință nu i-a fost îndeplinită, deoarece rămășițele sale pământești nu i-au fost găsite.
