"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pagina de Facebook a Memorialului Aiud amintește despre detenția politică a omului de știință Alexandru Mironescu, fost membru marcant al ”Rugului Aprins” (motiv pentru care a fost condamnat la 25 de ani de închisoare), scriitor, doctor în chimie la Sorbona și doctor în filosofie la București.
Sursa amintită prezintă și un raport informativ al Securității, care îl stigmatiza pe Alexandru Mironescu pentru convingerile sale creștine și anticomuniste, unele fiind enumerate în documentul întocmit de securiști pe baza turnătoriilor.
Potrivit raportului, omul de știință spunea: ”Marxismul este un satanism curat. Marxismul nu este numai o revoluţie socială, ci este o revoluţie totală, răsturnare a tuturor formelor de viaţă umană, de gândire şi de simţire. ‹Lupta de clasă› nu este decât o victorie a lui satan care distruge orice sistem de dragoste şi de prietenie”.
Vă puteți imagina ce urgie a stârnit acest raport, cu atât mai mult cu cât Alexandru Mironescu mai spune și că, pentru el, slujba religioasă nu poate fi egalată de nimic altceva.
(Penitenciarul Aiud/sursa: Memorialul Aiud)
Podul.ro vă prezintă postarea Memorialului Aiud:
”Alexandru Mironescu (1903-1973), om de știință, scriitor, doctor în chimie (Sorbona) și filosofie (București), profesor al Facultății de Chimie, membru marcant al Rugului Aprins, îndepărtat din Universitate în 1949, urmărit intens de Securitate de-a lungul anilor ꞌ50, a fost arestat în 1959, alături de fiul său, Șerban Mironescu, și condamnat la 25 de ani de închisoare.
După o trecere prin închisoarea Jilava, a ajuns la Aiud, de unde a fost eliberat în 1963, integrându-se cu mari dificultăți în ‹noua realitate socialistă›, poliția politică urmărindu-l permanent până la trecerea sa la Domnul, pe 20 ianuarie 1973.
Raport informativ despre Alexandru Mironescu:
‹În ziua de 29 septembrie 1952, făcând o vizită la Schitul Darvari, Al. Mironescu a afirmat faţă de sursa „Z. Pană” că:
Marxismul este un satanism curat. Marxismul nu este numai o revoluţie socială, ci este o revoluţie totală, răsturnare a tuturor formelor de viaţă umană, de gândire şi de simţire.
Astăzi nu putem spune că trăim ci ne chinuim. În afară de conducători nu ştiu cine este mulţumit cu concepţia de viaţă actuală. Totul nu este decât o falsă închipuire a binelui şi a fericirii pe care nu o vedem nicăieri.
‹Lupta de clasă› nu este decât o victorie a lui satan care distruge orice sistem de dragoste şi de prietenie.
În continuare Mironescu a încheiat spunând că pentru el slujba bisericească nu poate fi egalată cu nici un alt spectacol de pe lume.
Concluzii
A.M. este un element mistic, are legături cu elemente mistice în anturajul cărora se manifestă ostil împotriva regimului nostru şi a nouii (sîc!) orânduiri socialiste din ţările de democraţie populară. (…)›
Publicații postume:
Serile singurătății (București, 1996) și Ziduri între vii (București, 1996), un volum de versuri, Poeme filocalice (Slobozia, 1999), un volum de teatru, Ruth. Coborâți la prima? (București, 2003), și câteva cărți de eseuri: Kairos: Eseu de teologia istoriei (București, 1998), Docendo discitur (Constanța, 1999), La scaunul singurătății (Cluj-Napoca, 2015).
Tot postum i-a mai apărut un jurnal de idei, Floarea de Foc (București, 2001 și 2019), alături de volumul Admirabila tăcere. Jurnal, 1967–1968, București, 2015; Humanitas, 2019), precum și Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului Aprins (Humanitas, 2019)”.
