Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul se numără printre primele crime în numele corectitudinii politice

Da, atunci ca și acum, pulsiunile, freneziile și perversitățile se ascundeau și se ascund în spatele unor pretinse principii obiective, inflexibile și imposibil de negociat. Ticăloșia lui Irod Antipa (nu are nicio legătură cu muzeul din București!), tembelismul Irodiadei și prostia lui Irod (celălalt), iată combinația ucigașă. 

Nu ai nevoie decât de câteva slăbiciuni, la un loc, pentru a elimina pe cel/cei care, ca în oglindă, îți arată cine, de fapt, ești. Or, să recunoaștem: ne uităm în oglindă pentru a ne admira, farda, falsifica, înscena. Când oglinda este însă critică, arătând ce nu vrem să vedem, o spargem. La propriu și la figurat. 

În fine, dincolo de cruzimea orientală, care a "rezistat" până azi, a cere capul cuiva este, în profunzime, expresia dorinței eliminării unei minți critice, a cuiva care, fără putere militară sau alte amenințări nemijlocite, te periclitează în cel mai grav mod cu putință. Tăcând și privind, Ioan Botezătorul era pur și simplu insuportabil. Așa cum va rămâne mereu adevărul pentru cei care, din slăbiciune nerecunoscută, trăiesc în minciună. Și le place.

Doxa!