Oravitzan


Oravitzan

Maestrul Silviu Oravitzan împlinește azi 82 de ani. Desigur, nu este o știre. Realitatea românească, abisal marcată de proiectul de țară al educației prin plagiat, pare să fie atât de obișnuită cu marii creatori, cu geniile și mințile inspirate, că operează selecții riguroase, proiectând pe ecranul cotidian doar pe cei mai importanți: politicieni, maneliști etc. 

Este greu să te bage cineva în seamă. Cu toate acestea, arta lui Oravitzan, expusă mai peste tot în lume, de la Timișoara la Viena și până la Berlin, de la Paris la Geneva și ajungând la New York, marchează o solidă contribuție la expresia estetică a ultimelor decenii. Nu numai atât. Ea reprezintă o provocare teologică de proporții. 

Când, cu mai bine de un deceniu în urmă, am descoperit mesajul cruciform al pânzelor, sculpturilor și desenelor lui, punându-le în dialog cu mozaicul artistului papilor Ioan Paul II, Benedict XVI sau Francisc, am priceput miezul mistagogiei Sfântului Maxim Mărturisitorul, așa cum am înțeles, parțial, ce lipsește omului de azi. 

Din această aventură – nu am să uit cum în nici măcar două săptămâni am vizitat împreună bisericile Athosului și apoi pe cele ale Romei încă nedespărțite de Bizanț! – avea să se nască proiectul bisericii ortodoxe “Schimbarea la Față” din Cluj, prefațat de altarul și capela din reședința de la Mânăstirea Nicula a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu. 

Am comis tot felul de isprăvi culturale, alături de alți prieteni și admiratori: expoziții la Viena, Klosterneuburg, Berlin, așa cum am plănuit și una de mari dimensiuni, nedusă la capăt, la Paris, la Petit Palais. 

Prin maestrul Oravitzan – cel care alături de minunata lui soție, Gina, aveau să ne devină nași de căsătorie și, exact la un an distanță, nași de Botez ai Mariei –, am reluat interesul pentru simbolistică și în general pentru formele multiple de transportare a Evangheliei, de traducere a acesteia pentru mintea, ochiul și sufletul omului de ieri, de azi și de mâine. Iarăși, pentru a nu știu câta oară, sunt un privilegiat. 

La mulți și binecuvântați ani!

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.