Cunoașterea este asceză

Doar cine a studiat cu adevărat, pe termen lung, la un loc decenii,

care și-a petrecut tinerețea în săli de curs și de lectură, 

care a făcut din bucuriile vieții tot atâtea abateri binecuvântate de la consecvența și tenacitatea căutărilor, 

care nu și-a construit în pripă o carieră, preocupat fiind mai întâi cu ridicarea propriului edificiu de înțelegere și decriptare a realității, 

care a rămas fidel instrumentelor discernământului, sintetizând epistemologia cu axiologia, 

care are mintea și sufletul deopotrivă de deschise și de oneste, repudiind ființial minciuna sau trădarea, impostura sau abuzul,

care nu s-a înțepenit precum taurul cu coarnele în gardul imediatului, care știe că nu știe, iar prin asta știind mai mult decât cei care cred că le știu pe toate - ei bine, doar acea persoană poate prețui liniștea și discreția spațiilor în care, dialogând cu cărțile și autorii lor, cu picturile și pictorii lor, cu partiturile și compozitorii lor etc., va trăi freamătul întâlnirii cu Cartea, cu Tabloul sau cu Dirijorul. 

Un cărturar sau un, la noi discreditat categorial, intelectual, un gânditor sau un privitor al adâncimilor va avea/are, că știe sau nu, o vocație doxologică, așa cum va avea/are un irepresibil simț al grotescului, râzând în hohote de broaștele umflate ale timpului său.