Despre părerologii jucători de table în pijama și maieu care îl susțin de zor pe Călin Georgescu

Realitatea ascensiunii acestui șarlatan și parvenit politic este pe cât de simplă, pe atât de delicat de explicat.

Am să încerc, totuși... Aștept cu interes imprecațiile fulminante aferente!

Majoritatea zdrobitoare a celor care se pronunță laudativ, pe social media și nu numai, la adresa acestui cabotin securistoid, nu au nici tracțiune intelectuală și nici responsabilitatea intrinsecă a actului de comunicare publică. În consecință, devine evident că nu au nicio credibilitate, pentru că nu au calitatea necesară, validată cutumiar sau oficial pentru a emite puncte de vedere de valoare. Emit, așadar, doar niște păreri anodine. Atât. Din nefericire, însă, acest părerism deșănțat se contabilizează la urne în favoarea personajului ăsta kafkian.

Asta este și problema.

Social media a reușit contraperformanța năucitoare de a permite oricărui habarnist și/sau oricărui agent de influență - în cazul celor care nu se încadrează în categoria habarniștilor gâdilați emoțional de mesaje solemne și care cu unelte sofisticate intelectual fac propagandă - să se producă public.

Ceea ce, altădată, se consuma doar în acel spațiu al comunicării interpersonale, definit eventual de o partidă de table în fața blocului, jucată pe banca ticsită cu personaje în pijama, maieu și papuci, acum se întâmplă pe Fb, la o altă scară. Scara viralizării oricărei inepții și a oricărui inept printre cei din aceeași categorie.

Ceea ce înainte era dedicat exclusiv părerismului penibil din colțul cafenelei, acum a devenit mare subiect de dezbatere în spațiul virtual. Iar această "democratizare" a comunicării face ca platforme precum TikTok - controlată de comuniștii chinezi, ăia extrem de "democrați", nu !? - să propulseze public, în mod artificial, personaje precum acest cabotin sinistru. Cum? Cu mesaje trunchiate, scurte, de impact, care folosesc cuvinte "puternice" și imagini "de forță", dar complet manipulatoare și lipsite de substanță sau chiar complet halucinante, care nu necesită pentru a fi deslușite mai mult de 4 clase.

Pe fond, epistemic, sunt niște aberații. Evident. Pe formă, însă, încântă mințile neantrenate intelectual și cognitiv.

Asta îi potențează pe jucătorii de table în pijama și maieu să își închipuie că părerismul rizibil al lor a devenit brusc frecventabil și valabil din perspectiva adevărului și a valorii. Căci, iată, a fost validat public, din moment ce un asemenea nemernic se face ecoul aberațiilor lor.

Grav! Foarte, grav!

Pentru că nu vă pot sugera să vă întoarceți la școală pentru a recupera timpul pierdut, întru depășirea analfabetismului funcțional, vă sugerez, ca atare, stimați aplaudaci călinescieni, să citiți măcar interviurile lui Andrei Ursu, ale profesorului Armand Goșu, ale doamnei Germina Nagîț sau postările profesorului Papahagi, ale lui Teodor Baconschi sau ale lui Vasile Bănescu, printre alții, pentru a începe să deschideți poate un pic ochii în legătură cu adevărurile care v-au scăpat referitoare la acest sinistru Arturo Ui de Dâmbovița.

Cine, știe...!? Poate, poate...!

Lectură folositoare și spornică și o viață frumoasă, vă doresc!