Interviu exclusiv │ Beneficiile parteneriatului strategic România-Ucraina, evidențiate de jurnalista ucraineană Nadiia Chernukha / Experiențele avute cu români care au picat în capcana propagandei ruse: "Dacă un jurnalist spune astfel de lucruri, la ce ne putem aștepta de la acei cetățeni de rând care nu văd tabloul de ansamblu?" / Critici adresate politicienilor români care fac jocul Rusiei

România și Ucraina au pus bazele unui parteneriat strategic care marchează o etapă realmente istorică în relațiile bilaterale dintre cele două țări. Contextul semnării documentelor de resort de către președinții Nicușor Dan și Volodimir Zelenski a fost unul cu adevărat aparte, dat fiind faptul că Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei, agresiune militară pe care a declanșat-o în urmă cu 12 ani. Cu toate că parteneriatul strategic româno-ucrainean capătă o importanță deosebită în arhitectura de securitate europeană, România și Ucraina împărțind o graniță comună de peste 600 de kilometri, iar securitatea țării noastre depinde direct de rezistența eroică a ucrainenilor, oficialii de la București au avut o comunicare limitată pe acest subiect, abordare cu care ne-au obișnuit și în cazul altor teme strategice. 

În acest context, am intervievat-o pe jurnalista ucraineană Nadiia Chernukha, redactor-șef al RFI Ucraina, atât cu scopul de a explica publicului larg importanța și beneficiile acestui parteneriat strategic, cât și pentru a combate unele percepții distorsionate de la nivelul societății românești cu privire la Ucraina, acestea fiind alimentate de către propagandiștii pro-ruși. Nu în ultimul rând, am abordat perioada electorală intensă pe care România a traversat-o și modul în care a fost privită de către ucraineni, dar și cazuri particulare de politicieni de la București care au făcut și fac jocul Rusiei. Ne referim, desigur, la George Simion, Diana Șoșoacă și Călin Georgescu.

— Nicușor Dan și Volodimir Zelenski au semnat documentele necesare astfel încât România și Ucraina să devină parteneri strategici. Previzibil, ne confruntăm cu o avalanșă de propagandă pro-rusă pe subiect, context în care mi-ar surâde să văd o comunicare mai activă din partea actualei puteri de la București cu scopul de a contracara această propagandă, dar până atunci putem contribui, la rândul nostru, în calitate de jurnaliști la asanarea spațiului informațional. Propun să începem această discuție cu abordarea importanței parteneriatului strategic româno-ucrainean pentru ambele părți.   

— În primul rând, trebuie să înțelegem că România și Ucraina au o graniță comună, de peste 600 de kilometri, iar Ucraina este poziționată între România și Rusia. Așadar, în opinia mea, parteneriatul strategic dintre Ucraina și România constituie o modalitate logică de a construi o relație normală. Din perspectiva ucraineană, trebuie să înțelegem că Ucraina are șapte vecini. Este Rusia, agresorul. Avem un satelit al Rusiei, Belarus. Avem o relație cu Polonia, una foarte bună datorită președintelui Duda și a altor politicieni care susțin Ucraina, dar admitem că există unele diferende istorice care sunt foarte des speculate de propagandiști. Avem Slovacia și Ungaria, iar relaționarea cu aceste două țări este destul de complicată din cauza lui Fico, respectiv a lui Orban și pe fondul tuturor controverselor referitoare la conducta Drujba. Și avem România și Republica Moldova. 

Dacă facem revista presei, putem găsi o mulțime de scandaluri între Ucraina și Slovacia sau Ucraina și Ungaria, dar nu sunt sigură că veți găsi un conflict de anvergură între Ucraina și Republica Moldova sau între Ucraina și România. Da, avem unele teme delicate pe agendă precum situația privind limba română în școlile din Ucraina, fiind o chestiune foarte sensibilă pentru populația locală. Și poate că am avut unele controverse pe subiectul comerțului, de pildă în cazul cerealelor ucrainene. Pe de altă parte, țările noastre au identificat întotdeauna o soluție, au găsit căi de a comunica și de a rezolva problemele. 

Iar acum, când președintele Zelenski a venit aici la București, am fost martorii concretizării unui nou pas în relația dintre țările noastre. Liderii noștri au discutat toate aspectele necesare, iar apoi au comunicat public că au pus la punct documentele parteneriatului strategic, care se referă, printre altele, și la aspectele sociale legate de limba română. 

Desigur, avem capitolul despre apărare, unul vital, iar în acest sens trebuie să știm faptul că România ajută la antrenarea piloților ucraineni pentru a pilota avioanele de luptă F-16. Avem o bază de antrenament aici. Și aș menționa un aspect interesant și anume că militarii noștri învață inclusiv limba franceză aici, în România. La sfârșitul anului trecut, echipa mea de jurnaliști a fost la această bază, unde a întâlnit un număr mare de militari ucraineni, dar și români, iar cu toții învățau franceza. Și, bineînțeles, amintesc faptul că România ne-a ajutat deja cu un sistem Patriot. Mulțumim! A fost un ajutor foarte important. 

— Iar Ucraina poate ajuta Armata Română cu cunoștințele dobândite pe câmpul de luptă, dar și cu tehnologie. V-ați dezvoltat enorm producția de drone. 

— Am discutat despre ajutorul acordat de România, și, evident, trebuie să oferim la rândul nostru. Și menționez cu acest prilej că armata ucraineană este în prezent cea mai experimentată din întreaga Europă. Desigur, NATO este o organizație imensă, desfășoară numeroase antrenamente, dar unde luptă efectiv? 

— Din NATO, SUA au cea mai mare experiență pe câmpul de luptă. Amintesc cu acest prilej că inclusiv militari din România au participat în varii misiuni alături de americani. Însă, de acord, nu vorbim despre o experiență militară pe scară largă în societățile din țările din cadrul NATO. 

— Suntem constant în război. Suntem în război de 12 ani. Războiul nu a început în 2022. Din păcate, ucrainenii au această experiență încă din 2014. Astfel, o foarte mare parte din societatea ucraineană a dobândit varii aptitudini. De exemplu, ucrainenii au învățat atât să folosească înalta tehnologie, cât și să o remodeleze. Ei urmează instrucțiunile de utilizare de bază, dar totodată învață cum să îmbunătățească tehnologia standard. Armata ucraineană poate oferi o multitudine de informații utile atât din perspectiva utilizării tehnologiei, cât și din perspectiva dezvoltării ei pe mai departe. Și nu vorbim despre simple sfaturi, ci despre viața reală, întrucât poți avea la început o serie de instrucțiuni standard, dar pe teren nu știi cum funcționează, ce se poate întâmpla și, bineînțeles, totul se adaptează, totul se schimbă din mers. Dacă vorbim despre război, nu mai este ca la antrenamente, când totul e foarte predictibil. În războiul real apare mereu ceva neașteptat, iar în toți acești ani ucrainenii au dobândit o mulțime de aptitudini ce pot fi împărtășite. Ucraina este gata să-și ajute partenerii, iar România e partenerul Ucrainei și, bineînțeles, așa cum a spus Zelenski, Ucraina va face totul pentru parteneriate. Este o situație în care toată lumea are de câștigat. Ați ajutat Ucraina, Ucraina ajută.

— Din perspectivă economică cum vezi cooperarea dintre țările noastre? 

— Companiile caută o modalitate prin care să-și poată extinde afacerile și, din câte știu eu, una dintre cele mai mari companii ucrainene metalurgice a cumpărat facilități aici în România și a început astfel să lucreze pe piața românească. Ce înseamnă asta? Înseamnă noi locuri de muncă, produsele vor fi puțin mai ieftine decât dacă le-ar aduce aici din Ucraina. Așadar, se caută modalități de dezvoltare a afacerilor. Dezvoltarea afacerilor înseamnă taxe. Taxele înseamnă bani pentru România. Așadar, ucrainenii vin aici, își deschid afaceri și își integrează banii în economia României. 

Și avem un parteneriat energetic. Europa trebuie să fie mai independentă. Știm că Rusia nu a fost un partener de încredere nici în acest domeniu. 

— Cunoaștem șantajul pe care Rusia l-a practicat de-a lungul timpului. 

— Desigur, iar acum avem acest coridor vertical energetic, începând din Grecia. România și Ucraina fac parte din acest coridor, deci avem un proiect comun și trebuie să lucrăm împreună pentru a atinge anumite obiective, de exemplu independența energetică. Iar prin semnarea documentelor strategice, avem acum niște reguli, înțelegem aceste reguli și am stabilit un obiectiv comun. În lumea de astăzi trebuie să fim conectați. Și este nevoie de o conexiune bună, o conexiune clară, în care toată lumea se respectă reciproc. Cred că România și Ucraina merg în prezent în această direcție, pas cu pas. 

Și, așa cum a spus președintele vostru, Nicușor Dan, atunci când Zelenski s-a aflat aici, la Cotroceni, nu ascundem faptul că în trecut Ucraina și România au avut unele probleme și am tot vorbit despre asta, dar acum facem un nou pas. Putem construi un viitor împreună. Trebuie să înțelegem că vechea arhitectură politică globală s-a deteriorat, iar acum este necesar să creăm noi conexiuni, noi relații și să stabilim noi reguli. Trebuie să o facem împreună. 

Și avem în continuare Rusia și sateliții ei pe de-o parte, și avem Uniunea Europeană și NATO pe cealaltă parte, organizații la care Ucraina vrea să adere. Și vreau să menționez că România este un partener-cheie pentru Ucraina în acest proces de integrare în UE și NATO. Vom reuși? Cred că da. Cât timp va dura? Cine știe?! Dar, din nou, trebuie să lucrăm împreună pentru a se concretiza și acest obiectiv. Pentru România este important să aibă încă o țară care să o separe de agresor. Va fi mult mai bine decât să aibă agresorul la graniță. Dacă luăm în calcul ipoteza în care Ucraina pică, vecinul României va fi Rusia și orice se poate întâmpla.

— În Republica Moldova și România avem personaje precum Dodon și Călin Georgescu care consideră că este de bun augur ca cele două state să facă afaceri cu Rusia, inclusiv pentru resurse energetice ieftine. Ei promovează un așa-zis pragmatism. Cum consideri această abordare? 

— Aveam gaz ieftin. În trecut, Ucraina și Rusia aveau cea mai bună relație din lume, știi, ca doi frați. "Da, suntem frați, am fost mereu împreună". Dar poți avea această relaționare cu rușii dacă le respecți regulile, dacă faci tot ceea ce își doresc. În acest caz, desigur, vei fi ca cel mai bun prieten, vei fi ca un frate, vei obține cele mai ieftine surse de gaz și așa mai departe. Însă, în cazul în care te decizi să faci ceva ce crezi că este mai bine pentru țara ta, iar Rusia nu va fi de acord cu asta, vei deveni inamic. Am avut astfel de crize în anii precedenți, în urmă cu 20 de ani de pildă. Ce a făcut Rusia? "Fără gaz! Nu vreți să faceți ce vrem noi? Bine, fără gaz!". Și este o formă de presiune eficientă. E o modalitate prin care își ating obiectivele. Deci, poți face afaceri cu ei, dar trebuie să te gândești puțin mai departe și trebuie să înțelegi că, în acest caz, nu vei avea o voce. Trebuie să te pui în genunchi și să faci tot ceea ce îți spune șeful tău, Rusia. 

— Și pentru că suntem cu registrul discuției la tema combaterii unor narative pro-ruse, menționez că în urmă cu câteva zile politicianul demagog Călin Georgescu, fost candidat la prezidențiale, a acordat un interviu de mare audiență în care a afirmat că parteneriatul strategic cu Ucraina este un act de trădare, întrucât Ucraina este, citez, "un stat artificial". 

— Menționez în acest context că Rusiei îi place să creeze povești și le folosește mereu în felul ei. Și, bineînțeles, Putin spune că Ucraina este artificială, că Lenin a creat Ucraina și așa mai departe. Dar dacă sapi mai adânc, în sfârșit găsești în istorie ceea ce este cunoscut drept Kyivan Rus. Când Kievul exista deja, unde era Rusia? Nicăieri. Însă, rușii folosesc istoria și statisticile după bunul lor plac. Iar în acest caz, se poate spune că peninsula Crimeea a fost dintotdeauna rusească, dar Turcia poate replica: "Nu, Crimeea a fost a noastră". Aproape întotdeauna poți găsi în istorie un aspect conex cu opinia ta, care îți poate susține ideea. Însă, este o abordare periculoasă. 

Și voi mai da un exemplu din altă perspectivă. Îți poți imagina că ai cumpărat, de pildă, o mașină la mâna a doua. Ai finalizat documentele, iar tu, în calitate de proaspăt proprietar, strângi mâna cu fostul proprietar, îi dai banii și îi spui: "Bine, acum am mașina ta". Dar în câteva săptămâni, acest fost proprietar vine la tine și îți spune: "Uită totul! Este mașina mea, pentru că acum ceva timp așa era". Astfel funcționează lucrurile? Nu, nu funcționează astfel. Și acum avem această situație în Ucraina, pentru că Rusia a decis că Crimeea este a ei, că Donbasul este al ei. Nu știu, poate că România va decide că unele teritorii din Ucraina trebuie să fie din nou în componența ei, sau poate că Ungaria va pretinde că o parte din teritoriul României i se cuvine. Îl veți da? E o prostie! 

— L-am și văzut pe premierul ungar Viktor Orban cu diverse provocări la adresa țărilor noastre, afișându-se cu harta așa-zisei Ungarii Mari. Avem unii lideri care se chinuie să deschidă această cutie a Pandorei a pretențiilor teritoriale. 

— Putem reveni la exemplul în care ai cumpărat ceva și vine proprietarul anterior și îți spune: "Uită totul! Este încă al meu".

— În calitate de jurnalistă cu experiență directă în contracararea ofensivei informaționale rusești, ce-mi poți spune despre peisajul mediatic din Rusia, despre mașinăria de propagandă rusească?

— Înainte să vin aici în România, am lucrat pentru o emisiune TV ucraineană despre propaganda din Rusia. De dimineața până seara, ascultam ce zic Skabeeva, Soloviov, Norkin, Simonyan și așa mai departe. Și eram surprinsă. Nu înțelegeam cum pot asculta oamenii așa ceva din proprie inițiativă. Eu trebuia să fac asta pentru că era munca mea, dar oamenii să asculte așa ceva din proprie inițiativă? 

Însă, am ascultat și mi-am dat seama că aveau tactici de propagandă foarte interesante. Periodic, abordau sistematic anumite narative. De exemplu, "astăzi vorbim despre lipsa hranei în restaurantele franceze". Propagandistul Kiselyov avea un "reportaj din Franța" foarte amplu și spunea: "Știți că francezii sunt atât de săraci încât ajung să mănânce veverițe, le prind în parc, le prepară și oferă mâncarea respectivă oamenilor în restaurante?". Sincer, nu am verificat. Poate că unele restaurante sau cafenele oferă și carne de veveriță, ar putea fi o delicatesă, nu știu... Kiselyov a continuat spunând că "oamenii săraci din Franța nu au roșii în magazine" și a și difuzat niște videoclipuri filmate cine știe unde. Apoi, am identificat exact acest subiect și pe canalul NTV, unde discutau în următorul registru: "Știți? O, Doamne, oamenii nu au ce mânca în Franța!". Următoarea emisiune a fost cea a propagandistei Skabeyeva, pe parcursul căreia s-a trecut în revistă și acest subiect: "Știți că acești oameni din Franța nu au ce mânca?". 

Și uneori au subiecte diferite, dar folosesc o anumită partitură care începe astfel: "Știți?". Poate fi un lucru mic, dar important. Iar pe parcursul câtorva zile, în diferite emisiuni, vorbesc despre aceleași lucruri și se adresează unor audiențe diferite.

— Călin Georgescu folosește la rândul său formule precum "despre asta este vorba", "toți trebuie să înțeleagă ce le spun acum" și "trezirea în conștiință". 

— Da. Și să ne imaginăm că sunt din Rusia și ascult Kiselyov, iar vecinul meu, de exemplu, nu-l ascultă pe Kiselyov, dar o ascultă pe Simonyan. Iar a doua zi, când ne întâlnim pe banca de lângă casa noastră, vom discuta același subiect, pentru că ambii propagandiști vorbesc despre aceleași lucruri. Cineva o face la televizor, cineva pe TikTok, cineva pe Telegram, dar inoculează în mintea ascultătorilor aceleași lucruri. Devine interesant. Dacă ești foarte pasionat de aceste lucruri și dacă le asculți și încerci să le înțelegi, vei vedea că este o întreagă mașinărie, un sistem. Acești propagandiști nu fac nimic spontan. Există întotdeauna un plan.

— Și în România am avut narative prezentate sistematic, de pildă despre Soros. Partidul AUR nu a apărut din senin. Canalele de propagandă precum România TV au pregătit terenul prin anumite narative. Astfel, AUR a beneficiat de contextul pandemiei, dar și de acest teren mediatic pregătit minuțios de unii propagandiști. 

— Aș adăuga narativele din timpul alegerilor din România. Au fost multe referințe despre Ucraina, despre ucraineni, despre refugiații de aici din România. 

— Chiar dacă nu la același nivel ca în Ungaria, și în România a fost o campanie considerabilă de propagandă în acest sens. George Simion, Șoșoacă și Călin Georgescu au transformat copiii ucraineni într-un subiect de campanie, mai ales pe tema pretinșilor bani pe care acești copii i-ar primi. Însă, dacă ar fi fost sumele vehiculate propagandistic de către politicienii enumerați, probabil am fi văzut multe mămici ucrainene care ar fi venit dintr-odată în România pentru a beneficia de respectivele câștiguri financiare, în condițiile în care în unele țări asistența pentru refugiați a fost diminuată semnificativ. Unde sunt aceste valuri de mămici care ne trec granița? Nu există un asemenea val. 

— Nici eu nu am observat așa ceva. Și am o povestioară preferată pe care vreau să o spun. Anul trecut am întâlnit un bărbat într-o stație de autobuz. Stăteam în stație, a venit la mine și a început să mă întrebe despre ruta unui autobuz. I-am spus "nu vorbesc românește, vorbește-mi te rog în engleză". El a zis "ok" și m-a întrebat de unde sunt. I-am răspuns Ucraina, iar el a replicat ceva de genul "nu-mi plac ucrainenii". Vă puteți imagina? Eram pe stradă noaptea, era în jur de ora 21, era pustiu în jur, iar un tip se uita la mine și spunea "nu-mi plac ucrainenii". M-am uitat la el și l-am întrebat "de ce?". "Pentru că sunt pensionar și dat fiind faptul că Guvernul meu te ajută, am o pensie foarte mică", răspunde bărbatul. I-am replicat că nu funcționează așa lucrurile și că-i pot explica. Bărbatul a răspuns "nu, știu deja, pentru că am citit știrile". "Înțeleg, care știri?", îl întreb. "Nu contează, știri", continuă bărbatul. Iar eu i-am subliniat: "Cetățenii trebuie să aibă spirit critic și să înțeleagă ce știri citesc, cine este proprietarul acestor canale". Pentru el nu conta. Pur și simplu nu-i plăcea de mine, pentru că "i-am furat banii". Și i-am spus "am venit aici să muncesc, compania unde lucrez plătește impozite pentru mine, ceea ce este benefic pentru economie". Dar pentru el nu a contat. 

Pe de altă parte, vreau să subliniez că în România nu am întâlnit niciodată oameni care să fie agresivi pentru că sunt ucraineană. Atunci când oamenii mi-au spus că "nu-mi plac ucrainenii" sau alte aspecte similare, a fost vorba despre o discuție. Pentru mine este normal, căci nu toată lumea trebuie să mă iubească. Înțeleg asta. Însă, dacă ai o astfel de opinie, dacă nu mă placi, explică-mi doar de ce. Vreau să înțeleg. Și când încep să-mi explice, în majoritatea cazurilor înțeleg că oamenii nu văd imaginea completă a situației. Încep să se gândească la cum i-am influența noi financiar, spunând că "refugiații iau bani de la stat, de aceea pensia mea este foarte mică". Sau, de exemplu, o cunoștință de-a mea mi-a relatat că proprietarul i-a zis: "Din această lună, vom plăti mai mult pentru electricitate, pentru că Guvernul nostru caută bani pentru refugiații ucraineni". 

Au habar cum funcționează lucrurile? Nu contează pentru ei. Au văzut pe TikTok pe cineva spunându-le că toate creșterile de prețuri din România sunt cauzate de refugiații ucraineni. Pentru ei nu contează că avem războaie în lume sau că au existat crize în România înainte de război. Nu contează... Acum au o țintă, iar această țintă sunt ucrainenii. 

Și mai am un episod pe care vreau să-l relatez. Când m-am aflat la Cotroceni cu ocazia vizitei în România a președintelui Zelenski, un jurnalist al cărui nume nu mi-l amintesc, dar părea a fi un jurnalist cu vechime, mi-a spus: "Știi, președintele tău are propriul său avion". Îi răspund: "Da, avem avion prezidențial. Este adevărat". "Ucraina este o țară foarte bogată", continuă acest jurnalist. I-am răspuns: "Nu, aș vrea să fim așa". Următoarea lui propoziție a fost: "Oh, am văzut o mulțime de refugiați care au venit din Ucraina cu mașini foarte scumpe". 

— I-aș replica că, în mod sigur, mulți români bogați vor fi printre primii care vor pleca în străinătate în cazul unui pericol militar. Și bogații fug de război. 

— Îți poți imagina că această propoziție despre refugiații ucraineni bogați și mașinile scumpe mi-a fost spusă de un jurnalist, reprezentant al unei profesii care trebuie să te facă să fii deschis la minte?! Și ar trebui să înțeleagă că ucrainenii nu sunt refugiați economici aici, ci au fugit de război, de moarte. Totodată, nu contează câți bani ai.

— Atunci, partenera lui, dacă are o parteneră, iar ea este bogată, nu ar avea dreptul să plece în caz de război?

— Este o întrebare bună. Însă, dacă situația îl va afecta pe el și pe familia lui, va fi primul care va spune: "Avem dreptul să fim în viață, vreau să fim în siguranță". 

Vorbim despre ucraineni care au părăsit țara nu pentru că au decis să ia... câteva sute de lei de la Guvernul român. Chiar crede cineva că acești bani sunt suficienți pentru o viață normală? Da, unii dintre noi am avut o viață foarte bună în Ucraina și acum această viață este distrusă, iar toată lumea încearcă să-și reconstruiască viața așa cum au avut-o în Ucraina. Oamenii nu înțeleg uneori unele aspecte. Se uită la o femeie ucraineană și spun ceva de genul: "E refugiată, trebuie să fie cu părul murdar, fără unghii făcute, trebuie să arate într-un fel care să ne facă să simțim dorința să o ajutăm". Nu este așa. 

Și trebuie să vorbim despre demnitate. Îmi câștig banii singură de când eram la facultate. Mi-am cumpărat totul singură. Nu am un soț bogat. Nu am părinți bogați care să mă poată trata. Nu am pe nimeni care să vină la mine și să-mi spună ceva de genul: "Nadia, ia 1 milion. Vrei să cumperi apartamentul? Ia banii, cumpără apartamentul. Vrei să mănânci astăzi la restaurant? Îți plătesc eu". Nu, nu am un astfel de om. În Ucraina mi-am construit o carieră. Am venit în România și mi-am dat seama că aici am mult mai multe oportunități de a munci. Am mult mai multe posibilități de a mă dezvolta și așa mai departe. Dar asta nu înseamnă că, în calitate de ucraineană, trebuie să mă plimb și să spun: "O, Doamne, sunt atât de săracă, ajută-mă, ajută-mă, ajută-mă!". Nu, încerc să fac tot ce pot, dar eu am această posibilitate. Mulți oameni nu o au. De exemplu, ce ar trebui să facă o mamă din Bahmut? Orașul Bahmut este complet distrus. În ceea ce mă privește, m-am mutat din Kiev în București. Dar ea, ca femeie din Bahmut, trebuie să-și construiască viața de la zero. Și ar putea, de exemplu, o mamă cu doi copii mici să lucreze? Nu sunt sigură de asta. Iar soțul ei este în Ucraina, pentru că legal nu are voie să vină aici. Și ea este singură în România. De ce nu s-a întors în Ucraina? Întrucât copiii ei pot fi uciși. Despre asta este vorba. Și nu contează unde locuiește, în Lviv, Harkiv sau în altă parte. Chiar dacă în Harkiv războiul este mult mai intens și posibilitatea de a muri este mai mare, totuși și în Lviv riscul e semnificativ. 

Revenind la ceea ce am spus despre acest jurnalist. Dacă un jurnalist spune astfel de lucruri, la ce ne putem aștepta de la acei cetățeni de rând care nu văd tabloul de ansamblu? La ce ne putem aștepta de la oamenii care se uită pe TikTok și îi văd pe Simion, pe Șoșoacă și pe alții? 

În ceea ce o privește pe Șoșoacă, am o întrebare în contextul în care a dat cu artificii lângă Ambasada Ucrainei de ziua ei de naștere. Este bine? Înțelege ce înseamnă pentru ucraineni sunetul unor explozii? Cred că trebuie să înțeleagă. Și întrebarea mea este: dacă ești politician și pretinzi că ești o femeie deșteaptă și înțelegi ce se întâmplă în jur, cum poți face așa ceva? Dacă vrei să cânți pe malul mării, bine, fă-o, dacă vrei să țipi undeva ca protest, bine, fă-o, dar când lansezi artificii lângă Ambasada Ucrainei, nici nu pot spune cât de josnic este acest comportament. Nici măcar nu e vorba despre propagandă rusească. Este vorba despre un comportament stupid. Ce ai demonstrat? Vrei să le arăți ucrainenilor că viața lor nu contează? Ai demonstrat doar cât de josnică poți fi. Tot ceea ce faci, modul în care acționezi ar trebui să aibă o limită. Vrei să fii populară? Fii ca Simion și Georgescu care propagă lucruri stupide despre "țara artificială Ucraina". Sunt doar niște lucruri stupide spuse de Putin, pe care le repeți. Deci nici măcar nu sunt idei originale. Doar le repeți pentru popularitate. Însă, atunci când încerci să le arăți oamenilor că nu le accepți viața, că nu le accepți pierderile... Atunci când vorbim despre oameni din Bahmut de exemplu, probabil că au pierdut pe cineva drag. Iar aceștia rămân cu un gol mare în viața lor, pe care nu-l mai umplu niciodată. Și cu acele artificii, pur și simplu tratezi aiurea aceste tragedii. E o nebunie. 

— Cum ai abordat perioada electorală din România?

Am acordat o atenție aparte alegerilor din România, cred că la fel precum multe alte țări, întrucât a fost într-adevăr o luptă între civilizație și Mordor. Toți din echipa mea au înțeles că Nicușor Dan este probabil mai bun și mai previzibil pentru Ucraina dacă îl comparăm cu contracandidatul său. Așadar, atunci când am văzut că sunt cotați cu șanse similare, ca să fiu sinceră, am fost puțin îngrijorați. Am început să ne gândim "ce va fi în continuare?". 

Revenim la începutul conversației noastre: Ucraina are șapte vecini, iar dintre cei șapte vecini dacă pierdem încă unul, asta va fi o problemă destul de mare. Ucraina încearcă să aibă relații cu toată lumea, cu excepția Rusiei și Belarusului. Avem niște probleme cu Polonia. Avem niște probleme cu Slovacia. Avem niște probleme cu Ungaria. Dar sper că acestea se vor rezolva. 

Iar dacă am avut deja relații bune cu România, desigur că nimeni nu a vrut să se gândească la cum vom rezolva în viitor unele probleme dacă extremiștii vor ajunge la putere. România este unul dintre partenerii-cheie ai Ucrainei pentru integrarea în NATO și UE, România ajută și Republica Moldova. Deci este un triunghi relațional care putea fi distrus. 

Astfel, bineînțeles că am acoperit subiectul alegerilor, am fost în contact cu colegii noștri de la RFI România, pentru că trebuia să înțelegem ce se întâmplă. Noi înțelegem unele lucruri generale, înțelegem unele relaționări de pe scena politică, dar nu putem fi niciodată atât de implicați în politica de la București. Însă, am făcut tot ceea ce am putut. 

— Care a fost feedback-ul primit de la ucraineni când ați publicat materialele?

— Ca să fiu sinceră, publicația RFI Ucraina încă nu este foarte populară în Ucraina. Lucrăm la asta. Dar dacă vorbim despre acoperirea subiectului alegerilor românești în Ucraina, nu a fost ceva foarte special, pentru că Ucraina are propriile probleme, iar ucrainenii sunt acum mai concentrați pe aspectele interne, de pildă tema serviciului militar pentru bărbați. 

A fost interesantă discuția despre alegerile din România doar dacă era vorba despre ceva major care privește Ucraina. Și, bineînțeles, alegerile românești au fost legate de Ucraina, dar nimeni nu a căutat detaliile de nișă, ci informații generale. Cea mai mare atenție acordată alegerilor din România a fost în decembrie, desigur, când a existat problema cu Călin Georgescu și s-au anulat alegerile. Bineînțeles, toată lumea era interesată de ceea ce se întâmplă, cum va acționa România, cum va acționa Rusia. Toată lumea se aștepta la orice. Nu știi niciodată cum va încerca Rusia să rezolve această problemă în felul ei. Și în runda următoare, desigur, toată lumea a urmărit informațiile despre Simion și întâlnirile cu agenții ruși. A fost interesant. Și am preluat multe lucruri de la RFI România, le-am tradus, pentru că am înțeles că colegii români au avut acces la mulți experți. 

Astfel, la nivelul RFI Ucraina, am considerat că misiunea noastră este aceea de a prelua analizele românești și de a le traduce. În Ucraina, desigur, fiecare expert ucrainean încerca să descrie și să explice lucrurile din perspectiva sa, din punctul său de vedere. Și este în regulă. Dar toată lumea trebuie să înțeleagă ce se întâmplă în interiorul României din perspectiva românilor. Iar puterea noastră a constat în faptul că am lucrat cu canalele românești de mass-media, care au publicat o mulțime de materiale, iar cu acest prilej am preluat de la acestea informațiile interesante pentru ucraineni, pe care le-am tradus. 

— Spune-mi mai multe despre RFI Ucraina. Care sunt obiectivele principale ale acestui proiect jurnalistic?

— Publicația RFI Ucraina a fost fondată în 2022, când a început războiul. Și încă mai lucrează câțiva jurnaliști care au început atunci. Misiunea RFI este aceea de a acoperi subiecte despre Ucraina, dar într-un mod diferit. Nu suntem un concurent pentru presa ucraineană obișnuită. Nu am fost niciodată mai buni decât presa ucraineană internă, care acoperă tot ce se întâmplă în interiorul Ucrainei, dar noi putem oferi o altă perspectivă. Unde este Ucraina pe harta Europei? Care este locul ei pe glob? Ce se întâmplă cu Ucraina din perspectiva integrării europene? Unde ne aflăm în drumul nostru către NATO? Cum este influențată Ucraina de diferite evenimente ce au loc în Europa și în întreaga lume? 

Așa cum am spus anterior, ucrainenii se concentrează pe ceea ce este în interiorul țării, dar trebuie să înțelegem, de exemplu, că alegerile din România influențează la rândul lor Ucraina și trebuie să înțelegem cum o fac. Așa că am explicat acest lucru. 

Așadar, misiunea noastră este de a explica locul Ucrainei pe harta Europei și pe harta lumii. 

De asemenea, misiunea noastră este aceea de a demonta unele subiecte, unele narațiuni. Totodată, avem misiunea de a explica altor canale de mass-media dacă apar greșeli precum formularea "războiul ucraineano-rus". De fapt, este "războiul ruso-ucrainean". Este o nuanță importantă. Nu răspândiți narațiunile din Rusia! Când revenim la sintagma "țară artificială", încercăm să le explicăm oamenilor care îi urmăresc pe Georgescu și Simion că nu este adevărat. Trebuie să descoperiți Ucraina de unii singuri. Veți publica acest interviu și poate că cineva îl va citi și va înțelege că Ucraina este o țară independentă, cu oameni care merită să-și trăiască propria viață fără să se uite înapoi și să se gândească: "Dacă fac un pas acum, voi fi pedepsit de cineva sau nu?". Și revin la narativa cu mașinile scumpe. Da, avem și mașini scumpe. Este adevărat. Dar dacă aveți o mașină scumpă, ar trebui să vă simțiți rușinați în fața vecinului? Trebuie să fii mândru pentru că ai posibilitatea să o cumperi. Și dacă sunt femeie, vreau să arăt bine. De ce aștepți de la mine să arăt "estetic ca o refugiată" în ochii tăi?

— Pe final, aș spune că o parte semnificativă dintre oamenii care propagă narative pro-ruse sunt pur și simplu frustrați din punct de vedere economic și își schimbă uneori opiniile geopolitice doar pentru că văd facturi mai mari după perioada iernii. E un exemplu. Sunt multe altele. Ce le poți spune acestor oameni care combină uneori frustrările financiare cu temele geopolitice? 

— Fii om! Este singurul sfat pe care îl pot oferi. Nu poți urî oamenii din jurul tău și să-i învinovățești pentru fiecare problemă pe care o ai. Trebuie să înțelegi că dacă tu ai drepturi, și ceilalți au drepturi. Și dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă cu ucrainenii înainte de a începe să-i învinovățești, gândește-te dacă rămâi fără casă. Ce vei face? Stai afară pe stradă, ai doar hainele de pe tine și telefonul descărcat, fără posibilitatea să-l încarci. Ce vei face? Unde te vei duce? Dacă ai o mamă, asta e bine, poți merge la ea acasă. Dar dacă mama ta moare subit, ce vei face?

Și gândește-te în felul următor. Nu începe să crezi că este un joc politic, un joc al șefilor mari. Uită asta! Nu poți influența acest lucru. Dar poți fi om.